2,180 matches
-
ani, W. de Kotzebue aprecia, exagerând, că „Orice urmă de oraș oriental s-a șters, numai turcul care vinde rahat la poarta Mitropoliei și-și linge degetele vânzând a mai rămas”. La jumătatea veacului trecut, tipul ideal al orășanului era burghezul, „un om ca oamenii”, care trebuia să fie, potrivit ,,regulilor obștești”, abonat ,,la un cabinet de lectură”, să bea șampanie, să fie îmbrăcat după ultima modă, să poarte baston rococo și pumnal cerchez, să scrie cu „condei de oțel”, să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
personalitatea, proprietatea și statul. L. von Stein nu neagă că societatea se împarte în posedanți și neposedanți, dar această antiteză își găsește, după părerea sa, sinteza, unitatea, în stat. El predică o înțelegere între clasele sociale și vede în statul burghez singurul organism social în stare să soluționeze contradicțiile care macină orânduirea capitalistă. Atrăgând atenția claselor posedante asupra pericolului proletar, el găsește că „monarhia socială” ar fi cea mai bună garanție împotriva revoluției. Opiniile sale în domeniul politicii externe sunt și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
distrusă autonomia Poloniei, Basarabiei și a Finlandei; au fost anexate gurile Dunării și a continuat expansiunea colonială în Asia. Ce-i drept, Nicolae I era adeptul ideii imperiale, nu doar numai pentru că nu o înțelegea pe cea națională în sens burghez. Jocul de-a autonomia popoarelor nu era decât o treaptă spre deplina anexare, iar aceasta din urmă nu a fost aplicată cu consecvență numai de teama mișcărilor de emancipare și de ciocnirile cu marile puteri concurente. Când Nicolae I a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui Verdi este o imagine palida a piesei originale. Ferdinand von Walther este un tânăr aristocrat - fiul Președintelui uneia din numeroasele curți ale principatelor germane din epoca și este îndrăgostit de Luise Miller, fata unui muzician - cu alte cuvinte un burghez. Ambii tați sunt hotărâți să distrugă această relație deoarece cei doi tineri aparțin unor clase sociale diferite ( S-ar putea argumenta că piesa are la bază lupta de clasă dacă Schiller ar fi uzat de o astfel de terminologie. Lupta
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
regăsim acolo unde eram adunați la un loc și apoi instruiți, cu metodă, cum să respirăm toți deodată, cum să simțim și să gândim toți în același fel, cum să trădăm în numele moralei socialiste, cum să renunțăm la moftul mic burghez de a avea un nume... Moștenitori ai unei adevărate arte a compromisului, facem din morală un joc în plastilină, pe care o modelăm până acolo unde capătă forma care ne convine. Dacă la asta adăugăm talentul nostru de a trimite
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
P. doi: (frămîntîndu-și basca în mîini) Să trăiți...! Gh. P. unu: (își ia șapca de pe scaun și și-o pune pe cap) (în întîmpină) Mie să nu-mi spui să trăiți..., că... ce-s eu?, general..., colonel..., sau vreun ștab burghez..., sau chiabur...?! E!, da se poate! Da ce-s eu, popă?! Gh. P. doi: (e isteț, se lasă educat, adică, dar ceea ce spune nu are legătură cu ceea ce gîndește; ca tot românul, se adaptează) Nu, cum o să fiți popă?! Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de a avea o palmă de pămînt mai mult, sau pentru că și-au ros fundu' pantalonilor pe băncile școlilor, și coatele, și genunchii, și sufletul ca să facă ceva din viața lor. fără să știe că vor deveni "împuțiți de intelectuali, burghezi înrăiți, reacționari, bandiți și dușmani ai poporului"? Aud? Gh. P. unu: Și ce-ai fi vrut să fac?! Îmi era frică..., îmi apăram și eu o bucată de pîine... Gh. P. doi: Păi asta-i! Îți era frică să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
hotărâtă a delegației sovietice, ambasadorul Lipatti a dat ca exemplu desfășurarea negocierilor SALT (între URSS și SUA cu privire la armamentul nuclear strategic) la Helsinki, Geneva și Viena, afirmând că cele două state practicau demult rotația, așa cum făcea proză fără să știe burghezul gentilom al lui Molière. Ambasadorul sovietic, Lev Isacovici Mendelevici, care probabil se simțise înțepat de comparația făcută cu un burghez, a răspuns că "și noi am citit poemele lui Molière". Această remarcă a provocat un hohot de râs puternic și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
strategic) la Helsinki, Geneva și Viena, afirmând că cele două state practicau demult rotația, așa cum făcea proză fără să știe burghezul gentilom al lui Molière. Ambasadorul sovietic, Lev Isacovici Mendelevici, care probabil se simțise înțepat de comparația făcută cu un burghez, a răspuns că "și noi am citit poemele lui Molière". Această remarcă a provocat un hohot de râs puternic și prelung din partea majorității delegațiilor, care cunoșteau cât de cât literatura franceză. A fost clar că delegația sovietică pierduse posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
metoda „segmentării publicului”, în categorii denumite metaforic de un semiolog și sociolog francez, Jean-Luc Excousseau (2005), prin neologisme precum „cocos” (peste 64 ani, generația „a avea și a fi mai mult”, iubesc luxul, fiind dominați de un imaginar ostentativ); „lobos” (burghezi boemi, 38-63 de ani, care cumpără pentru a-și „marca diferența” ei consacră „consumul de masă standardizat”); „les momos” (28-38 de ani, o generație „zen, care nu iubește publicitatea”; este mobilă „material și moral”, dar căreia îi sunt publicizate produse
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pe terasa castelului, când Brummell e Încă un foarte tânăr studios. O Întâlnire care Îl lasă pe prinț uluit (și, În secret, fascinat) de impertinența, aerul zeflemitor, indiferent chiar, ale colegianului de 16 ani. Farmecul enigmatic și ambiguu al acestui burghez necunoscut Îi dă fiori, scoțându-l din placiditate și plictis. Iar a doua oară sunt Într-un „față În față” decisiv. E celebrul bal de la Windsor. Viitorul rege, deja ușor corpolent, apare Îmbrăcat cu un fast orbitor, Într-un veșmânt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
uluitor. O vestă bleu, Încheiată cu nasturi până deasupra brâului, terminată la spate În două cozi, un pantalon crem, ușor colant, ghete negre și o cravată albă apretată În pliuri. Dacă fastul celui dintâi poate fi imitat ușor de către orice burghez ambițios și cu dare de mână, eleganța celui de-al doilea (sesizabilă În cel mai mic amănunt, de la, să spunem, croiul pantalonului la ținuta semeață a capului, la expresia feței și timbrul vocii) este, În schimb, de neimitat. Brummell rămâne
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
snobilogi” celebri: un englez din veacul al XIX-lea, William Thackeray, și un francez contemporan cu noi, Jean d’Ormesson. Primului i se datorează cunoscuta Carte a snobilor, scrisă În 1848. O Întreagă galerie de snobi, clasificați metodic: militari, mici burghezi, clerici, simpli frecventatori ai saloanelor, dar mai ales scriitori, cu toții trec prin baia acidă a satirei sale. Viciul imitației fără discernământ, venerația conformistă a falselor valori sunt biciuite fără milă de cel care știe un adevăr necruțător: că a face
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu doar din punct de vedere social, ci și ca opțiune estetică (lucru decisiv pentru un dandy scriitor și artist). În intervalul amintit se Îmbulzesc pe scena dandysmului francez aristocrați (mai mici, mai mari), industriași, bancheri, negustori (cu alte cuvinte, burghezi de felurite calibre) și, paradoxal, măcar pentru o scurtă perioadă a carierei lor, artiști boemi. Iar pentru ca deruta să fie completă, În armata dandy a Franței se Înrolează o mulțime de scriitori neoclasici, romantici din toate valurile, vajnici reprezentanți ai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Michelle Perrot, semnatara secțiunii intitulate Marginalii: celibatari și solitari (dar și autoare a unei nu mai puțin impresionante și celebre Istorii a femeilor), Îi izolează, ca Într-o rezervă, alături de cei care se opun, prin individualismul lor, modului de viață burghez: celibatarii, boemii și vagabonzii. În carantină tc "În carantină " Deși doar vecinătatea celibatarilor pare a fi plauzibilă, Michelle Perrot găsește argumente și pentru celelalte Înrudiri, atunci când inaugurează episodul Dandy-i cu următoarea frază: „Dandysmul reprezintă o formă mult mai conștientă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să devină tot mai fragile. Cel care oferă o radiografie exactă a fenomenului e nimeni altul decât Charles Dickens. Deși, personal, se declară admirator fanatic al lui d’Orsay, deși Împărtășește cu numeroșii prieteni dandy același refuz al sufocantului spirit burghez, paradoxal, el ajunge „portdrapelul revoltei intelectuale Împotriva dandy-lor. Ambiguitatea acestui comportament, specifică numeroșilor detractori ai dandysmului, provine din caracterul ambivalent al Însuși fenomenului: În fapt, el reunea, Într-un amestec insolit, apologia ideilor progresiste și o tendință net reacționară”1
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
insolit, apologia ideilor progresiste și o tendință net reacționară”1. Prin ultimele sale romane, Dickens propune Europei un nou tip de erou dandy: ratatul, marginalul neliniștit, Însă stoic În fața dezastrului, tot mai departe și de aristocrație, dar și de filistinismul burghezilor, Înrudit cu boema și, cu toate acestea, păstrându-și amprenta distinctivă. Cine citește atent Casa groazei sau Timpuri grele poate Înțelege mai bine adevărul acestei constatări. Dandy-ul artist tc "Dandy‑ul artist " Cum a apărut acesta? Sartre conturează destul de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În cele mai multe cazuri, până În vremurile despre care vorbim, scriitorul a fost stipendiatul nobilimii. Așadar, „parazit al unei clase parazite”2. În momentul declinului acesteia, nemaiputând fi protejat, Întreținut, plătit, scriitorul se vede retrimis brutal la condiția sa inițială, aceea de burghez care ar trebui să se conformeze principiului diriguitor al lumii din care provine: hărnicia strângătoare de bani („muncește și vei fi plătit”). Ceea ce i se pare inacceptabil, din simplul motiv că, muncind cu spor ca să-și câștige pâinea, și-ar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de osteneala nopților nedormite, a alcoolului, a bolilor venerice. Cel care le face un portret necruțător degeneraților e un vechi Leu, Nestor Roqueplan, ziarist notoriu și director al Variété-ului. Așadar, un bărbat care a trăit din plin dandysmul, nu un burghez sastisit: „Să nu uităm că filfizonii ăștia sunt de-a dreptul tâmpiți: vorbesc În argou, fluieră arii din Viața pariziană sau muzică de fanfară, vrând să pară la vânătoare cu ogari. Conversația le e sub cea a unui servitor de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acest context, alți doi autori revendicabili dandysmului, legați prin destin de Banatul istoric: Szilágyi Géza, primul „decadent” al literaturii maghiare, și Revitzky Gyula. Dar și pe arhimediatizatul În ultimii ani Márai Sándor. Confesiunile sale dezvăluie nu doar un pacificant spirit burghez, ci și o suită de episoade pariziene și berlineze care Îl descriu, măcar parțial, ca pe un dandy autentic. Vom regăsi aceeași familie de spirite aristocrate, trăind aproape anacronic după anii ’20, sfidând masificarea pregătită de ideologii nazismului, și În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un portret de „semi”-dandy - Alexandru Odobescu. Pe urmele lui George Călinescu, istoricii și criticii literari l-au descris pe autorul lui Pseudokineghetikos ca pe un des Esseintes 1. Iată-l, de pildă, pe Nicolae Manolescu intuindu-i profilul de „burghez cu gusturi aristocratice”: „Se Îmbracă elegant, ține casă mare, Își dorește un echipaj; În loc să economisească, risipește. Spiritul lui practic e cu totul neburghez: capitalul strâns e unul artistic. Atât În sensul că pune preț pe valorile estetice, nu pe cele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iubita Jeanne Duval, Îl vede sărăcit, somațiile curg, portăreii mișună. Urmează Muntele de pietate, schimbatul locuințelor, Împrumuturile disperate, mizeria, vagabondajul, alcoolul, cafeaua, tutunul, hașișul, cânepa indiană. Totul trăit demn, refuzând compromisuri, onoruri, recunoaștere, căci ar Însemna un pact cu spiritul burghez. „Universul lui Baudelaire, singurul pe care Îl cunoaște, este boema, camerele mobilate și birturile, unde, paradoxal, se va comporta ca un dandy, cu tot eroismul pe care-l cuprindea pentru el acest titlu. Un dandy trebuie să-și păstreze masca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Început, să-ți negi simbolic necruțătorul tată. Ar rezulta din toate acestea un conflict tipic oedipian, susține psihanaliza. Sau o puternică „voință de a părea”, crede, pe urmele lui Adler, Ovidiu Cotruș 1. Sau un „conflict ș...ț dintre scriitorul burghez și cel aristocrat”, e de părere Ion Vartic 2. În timp ce lui Alexandru Paleologu Caragiale-tatăl i se pare un „soitariu de geniu, cu o vervă și o inventivitate uluitoare”. Tocmai acest stil Îl va fi agasat pe Mateiu, „ofensându-i fumurile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu străbaterea Helespontului sau a distanței dintre Lido și capătul lui Canal Grande, la Veneția. Practicarea sportului impune Însă și ea câteva exigențe. Dandy-i nu au Încrâncenarea celor ce vor să cucerească trofee În competiții, dar nici relaxarea unor burghezi de rând care Își Întrețin sănătatea ieșind la câte o plimbare sau la o vânătoare banală. Sportul ca asceză, dublând dieta, sau ca divertisment superior, total gratuit: aceasta ar fi ținta dandy-lor. Iar spațiul sacru, spre care aspiră cu toții ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În atâtea alte cazuri - În fața a ceea ce se cheamă un mariage blanc. Nu de puține ori primează În aceste relații purul interes al asocierii cu femei nobile sau doar bogate. „O ducesă nu are niciodată treizeci de ani pentru un burghez”, scrie Stendhal. Sau, crede Balzac: „Fiica unei ducese nu e niciodată urâtă pentru noi, ăștia”. Există Însă două tipuri feminine pe care dandy-ul le acceptă. Mai bine zis, le tolerează, intrând Într-un fel de dialog egalitar și, uneori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]