724 matches
-
unei balene; nimeni nu avea habar de unde provenea și cum ajunsese aici în sat. Și totuși, această vertebră lega priveliștea stranie de fotografiile alb-negru ale eschimoșilor îmbrăcați în blănuri. Imaginea mă făcuse să ies din propria-mi fantezie ca prin burlanul îngust al unui iglu, din pozele cărții în peisajul înzăpezit, în neatinsa depărtare a câmpiei care se întindea înspre pădure ca o imensă halcă de pământ din ere străvechi. Rostogoleam bulgărele de gheață și când mă îndreptam înspre școală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
obiectul și după ce se convine că obiectul respectiv a devenit inutil. Sistemul metric diferit duce la această inutilitate. Trivial spus obiecte inutile. Adică ele doar într-o civilizație fără memorie devin inutile. Alte obiecte aflate acolo ar fi jgheabul și burlanul rupte, sârmele unui fost gard. Polata mai are un acoperiș schilod, stă să cadă, pereții au scândurile găurite, mâncate. O șandrama de lemn. Cârpit, peticit, petece de lemn peste pereții de lemn. Se mai află un acvariu care nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a fi garajul care aparținea pensiunii și m-am uitat Înăuntru prin geamul groaznic de murdar, dar a fost imposibil să zăresc ceva. — Mă Întorc după tine Într-un minut, i-am spus lui Inge și m-am cățărat pe burlanul de pe peretele lateral al garajului sus pe acoperișul de tablă ruginită. — Vezi să nu uiți, strigă ea după mine. Am pășit cu băgare de seamă, În patru labe, pe acoperișul foarte ruginit, fără să Îndrăznesc să mă ridic În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o curticică ducând la pensiune. Majoritatea ferestrelor de la camere aveau perdele murdare, cu ochiuri mari, și nu se vedea nici urmă de viață la nici una dintre ele. Am căutat cu privirea o modalitate de a coborî, dar nu era nici un burlan, iar peretele proprietății Învecinate, cea a contabilului „german“, era prea jos ca să fie de vreun folos. Aveam mare noroc că peretele din spate al pensiunii ascundea vederea spre garaj pentru oricine s-ar fi uitat din Întâmplare În sus ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
paturi de campanie pentru doisprezece muncitori, dintre care trei nu aveau saltele, iar trei erau ocupate de bărbați care aveau pe ei numai lenjeria de corp. În mijlocul barăcii era o sobă ca o oală mare, făcută din fontă neagră, cu burlanul ieșind direct prin tavan, iar lângă ea se afla o masă mare din lemn, unde stăteau patru bărbați care jucau cărți pe câțiva bănuți. Welser vorbi cu unul dintre jucători. — Tipul ăsta e de la Berlin, Îi explică el. Ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
călimara cu toc În mâna stângă, ghiozdanul-raniță, cu rigla-pușcă În spate. Taina se află În ghiozdan. După mărturisirea unui alt coleg de liceu, apariția recrutului s-a dovedit, În realitate, deloc comună, cum ar sugera desenul provinciei umile, cu păsăret, burlane și butoaie. Până și numele, ca identitate primă, debutează dadaist, În Țara Dada, țară veche și țară de... exil, pentru a se re-situa, apoi, după traversarea oceanului, Într-o inversare complementară, nu mai puțin paradoxală, În Lumea Nouă. În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tulești la serviciu, astăzi ești de gardă la I.C.R.M., tot sus la Rahova, dar mai departe, undeva În spatele Fabricii de ciocolată, și descarci toată după-amiaza vagoane cu sticle de lampă, lăzi de cuie, dero și piese de schimb pentru motorete, burlane și sârmă zincată. În pauza În care vagoanele care ies și intră pe șină, În biroul delegațiilor, te căznești să lucrezi la un scenariu pe care vrei să-l filmezi cu o altă cineclubistă, una Safta, doamne, ce nume, slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
strige, dar chemarea rămâne undeva în subconștient. Intră într-un tunel lung și pentru el viața se stinge atunci când întunericul se adună în fața ochilor lui. A tras din dreapta bisericii dom'sub'! Casa verde cu acoperiș parțial ars, prima fereastră de lângă burlan. Grijania mamii lui de bandit, îl nimeri pe dom' sergent, pâinea lui Dumnezeu! Darie măsoară din ochi distanța până la biserică și cei 10-15 metri până acolo i se par o distanță enormă. Dar copilul este în mare pericol și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă a cărui burlan masiv din tablă ruginită pe alocuri, iese afară prin tavanul jos. Odaia păstrează vizibile și imaginile unei foste alte vieți. Chiar lângă ușă, atrage privirile un crucifix frumos sculptat. Pentru o clipă, Marius reflectă la sentimentul religios care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o femeie urmată Îndeaproape de un bărbat. Au dat colțul grăbiți și au dispărut pe o ușă deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT. N-am să uit niciodată zgomotul făcut de tocurile femeii pe trotuar. Ne-am ghemuit Într-un burlan pînă cînd au intrat Înăuntru și ușa s-a Închis În urma lor. Apoi, luînd-o după mama, am străbătut În fugă suprafața uriașă a pieții, mai exact cît de repede putea alerga mama. Pe vremea aia, Luweena și cu mine Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
concret, literal - era mereu o problemă. Eram forțat să părăsesc În fiecare noapte prăvălia, să-mi adun curajul și să mă strecor pe sub ușa de la pivniță, ca să caut provizii În piață, să mă chircesc la umbră, să mă tîrăsc prin burlane, să alerg cît mă țin picioarele de la un loc Întunecos la altul. Jurnalul unui tîrÎtor de noapte. Pe măsură ce trecea timpul, zilele se făceau mai reci, apoi mai calde, și am Început să observ schimbări În jurul meu, și nu mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Deasupra ardeau stele galbene, ascuțite, cu mari spații goale între ele, iar în depărtare stelele deveneau din ce în ce mai dese, confundîndu-se cu ceața albă din zare. Sub acest covor de stele înainta Traian, luînd-o prin spatele pavilionului, apoi direct prin bălăriile de lângă burlan și în cele din urmă îngropîndu-se până la brâu în tufișurile care năpădeau toată curtea, până la gardul de sârmă, atât de îndepărtat în noapte încît nici nu-l vedeam. Lanternele noastre luminau aerul albastru, fumegos. Băiatul se încîlcise cu totul în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toate în jurul fetiței ca niște doftori la căpătâiul unei prințese muribunde. Deodată am început să percepem schimbarea. Prin geamul cu perdeluțe al camerei văzuserăm de la sosire coroana unui corcoduș cu fructele încă verzi și streașină casei vecine, cu jgheab și burlan. Când ne-am ridicat ochii de pe termometru, toate acestea dispăruseră. Doar cerul albastru ca turcoaza, cu nori alburii, se întindea în cadrul dreptunghiular al ferestrei. Simțeam în același timp o stranie mișcare ascensională, o simțeam în organe, în tot corpul. Mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai mici în fundul gol, iar alții doar cu un maiou tetra, cafeniu de jeg, pe ei. Pe tot gardul lor se vedeau urme de palme muiate în var, iar în curte zăceau mormane de fier vechi: lanțuri, mașini de gătit, burlane, coturi de sobă. O jigodie de cățea cu țâțe ca ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și un țigănuș de vreo cincisprezece ani, în uniformă școlărească, stăteau jos pe prispă și scuipau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
părinții Emil BRUMARU Fluturi asasini. Cine ar fi crezut! În verdele înspăimântător de albastru, întins blând, lânced, indecent, pe pajiștea jilavă, lunecoasă în jumările slăjite Ăresturile balurilor de binefacere ale adolescenței!)... în spațiul translucid din fața conacului dilatat la colțuri de burlanele ridate Ăsimulând burdufuri borțoase de acordeon cu jde mii de bași), sub bolta vânătă de o roșeață aproape neagră, acolo, bărbatul acela era prins cu strășnicie, pentru totdeauna, în ghearele lungi, finuțe, ale Fluturelui uriaș, elefantin, cu aripile vâlvoi, strigătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cineva de la Camera de Gardă, care a spus că la intrare a venit Securitatea cu Miliția și-i leagă pe toți cei veniți. “Dacă mă prind ăștia pe-aici, am dat de belea...” Am spart geamul și am sărit pe burlan. S-a rupt burlanul cu mine și am căzut de pe la 2-3 metri înălțime. Șontâc-șontâc, am ieșit pe lângă biserică. Îmi spărsesem piciorul în țepușele de la gard. A venit un milițian pe la spate și mi-a tras un pulan în cap de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Gardă, care a spus că la intrare a venit Securitatea cu Miliția și-i leagă pe toți cei veniți. “Dacă mă prind ăștia pe-aici, am dat de belea...” Am spart geamul și am sărit pe burlan. S-a rupt burlanul cu mine și am căzut de pe la 2-3 metri înălțime. Șontâc-șontâc, am ieșit pe lângă biserică. Îmi spărsesem piciorul în țepușele de la gard. A venit un milițian pe la spate și mi-a tras un pulan în cap de am crezut că mi-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
se-ndură să plece. Tot dă târcoale la trepte, tot se uită pe dedesubt, tot se-apleacă, tot pipăie cu mâna, poate nu vede bine. Nu-i. Nu-i și nu-i. Și-ntr-o doară îi scapă ochii înspre burlan. Și-odată începe să râdă, râde singură. Un râs ca un sughiț. Portofelu. Iote drace, că numa dracu l-a putut vârî acolo ! Numa ăl cu coarne putea să-i dea drumul acolo, lângă burlan. Și-a scos ea dinții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doară îi scapă ochii înspre burlan. Și-odată începe să râdă, râde singură. Un râs ca un sughiț. Portofelu. Iote drace, că numa dracu l-a putut vârî acolo ! Numa ăl cu coarne putea să-i dea drumul acolo, lângă burlan. Și-a scos ea dinții la cumnată-sa, c-o strângea, și-i știrbă acu, da poa’ să râdă cât vrea, nu-i țipenie de om p-aciia. N are cin’ s-o vadă. Și ea râde cu gura pân-la urechi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pierdut. Uite, ca baba asta fără obraz, care nu mai iese de unde-a intrat. Să vii, să suni o oră la ușă, o oră întreagă să suni, să te faci că pleci și să te întorci să pândești, ascunsă după burlan - iată ceva la care un om simțit nu s-ar fi pretat niciodată... Se mișcă nervoasă și atinge cu cotul un album așezat strâmb pe colțul măsuței. Alaltăieri l-a șters de praf și a privit cu atenție învelitoarea de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras, acoperite de mușchiul verde negru. Aici, penumbra dulce a salonului, împăienjenindu-se de amurg, mobila de mahon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rupând În bucăți totul de la podea până-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. Suntem prinși În capcană. Fumul jegos și compact ne umple plămânii. Singura noastră opțiune e să mergem la bucătărie și să ne cățărăm afară pe burlanul din spate. Când ajungem În aer liber, vândul ne lovește În urechi și simțim că suntem la o Înălțime atât de mare. Cerul de deasupra noastră e de un albastru deschis frumos cu nori În formă de cerșetor contorsionat. Țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Pe scenă, intră În dialog toate instrumentele. Acordeonul și trompeta, dar și flautul ce hipnotizează masele pe terasa Corso. Și pieptenele, și beschia, și clopotele, și frunzele de arțar strivite Între buze, și iarba dracului... Ca să nu mai vorbesc de burlanele ce străjuiesc acoperișurile caselor, sau de liniile de Înaltă tensiune, de șinele de cale ferată, de trăsnetele și fulgerele ce se propagă din senin... Cât privește Marșul și Aria lui Satanovski, acolo se desfășoară o adevărată nebunie... Salman Rushdie » Harun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de călătorie cu trenul, V. Voiculescu era acasă, în strada Dr. Staicovici nr. 34, București. „La ieșirea din închisoare, spune Gabriela, tata era îmbrăcat cu un pulover cârpit cu niște petice de pătură și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit prin curte, și-au deșirat puloverele lor și mi-au făcut mie haine
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
umilință simplă și sinceră, care n-o apăsa. Am plecat de acolo ca un câine bătut, afară începuse ploaia, m-am lipit de peretele grajdului și am așteptat să-și mai potolească furia. Fără să știu mă așezasem în dreptul unui burlan înfundat, rupt de sus, la un moment dat apa adunată pe marginea streșinii a presat asupra gurii de burlan și dintr-odată m-am trezit scăldată de un șuvoi de apă, plin de paie, rugină, frunze, crenguțe, curgea apa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]