2,949 matches
-
masă acasă, face ciorba până atunci, și am luat-o cu tractorul peste câmp, miriștea nu fusese arată și mergeam încet, cu coatele pe volan, voiam să-mi aprind o țigare, fir-ar mama ei a diavolului să fie de buruiană spurcată, și parcă am văzut maldărul ăla de paie că mă întrebam cum de-a rămas de la balotat, tocmai adunasem palmele pumn la gură, să nu mi se stingă chibritul, că mergeam cu ușa deschisă, era cald de mă ustura
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
ochilor, la cam doi metri, îmi trecea, bă, o bală de șarpe cum n-am mai văzut în viața mea. De frică, m-am blocat! Apoi, văzând că degeaba mai stau pe vine, mă ridic și mă uit în urma balaurului. Buruienile din grădină, pe unde trecuse jivina erau culcate la pământ de-o parte și de alta de puteai trece cu cotiga pe urmele lăsate, așa era de late. Un vaier îngrozit se ridică în încăpere. Nimeni nu mai știa ce
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
ochilor, la cam doi metri, îmi trecea, bă, o bală de șarpe cum n-am mai văzut în viața mea. De frică, m-am blocat! Apoi, văzând că degeaba mai stau pe vine, mă ridic și mă uit în urma balaurului. Buruienile din grădină, pe unde trecuse jivina erau culcate la pământ de-o parte și de alta de puteai trece cu cotiga pe urmele lăsate, așa era de late.Un vaier îngrozit se ridică în încăpere. Nimeni nu mai știa ce
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
Naratiune > DEȘERTUL DE CATIFEA (38) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 858 din 07 mai 2013 Toate Articolele Autorului 38. ÎN VACANȚĂ Cancelaria școlii. Loc de pelerinaj și de supliciu. Uși deschise: cancelarie,hol,intrare. Se zăresc frunzele liliacului, buruienile, iarba, stâlpul electric, podețul. Totul este verde. Aproape totul. Completat documente școlare. Un scaun,un dulap,un preș. Accesul elevilor strict interzis. Ceva mai sus, și fumatul este tot interzis.Un picior de fier: al cuierului, nu are nicio interdicție
DEŞERTUL DE CATIFEA (38) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353219_a_354548]
-
Acasă > Orizont > Meditație > LIVIU JIANU - DIALOGURI CU ELISE (6) Autor: Liviu Florian Jianu Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Când buruienile și iarbă sunt mari în curtea stăpânului, câinii pekinezi fac cacă pe ălei. • Poștă Română are de trimis o pensie unui pensionar. Pensionarul are mai multe domicilii, în țară și în străinătate. Mai multe adrese. Cum procedează Poștă pentru că pensia
DIALOGURI CU ELISE (6) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353247_a_354576]
-
întâmpla violul lui Viorel și accidentarea, nu știa dacă reușea să părăsească Dobrogea până acum. Se descurca din ce în ce mai bine atât cu treburile gospodărești ale casei, cât și cu serviciul. Și totuși era greu să facă față. Grădina se umplea cu buruieni, nu mai era nimeni să le smulgă. Păsările se împuținaseră, fiind sacrificate pentru ritualurile de înmormântare. Nu știa încotro să o ia. Aștepta ca Mircea să ia vacanță și să vină lângă ea, pentru a se sfătui cum să procedeze
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
o țară? Am fost plecat doar patru ani pe-afară; Azi am venit și-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Acasă poartă nu e zăvorâta, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar
SINGURA MEA AVERE ( ROMANIA) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347073_a_348402]
-
repede din căruță, tataie a slobozit calul, după care m-a coborât și pe mine cu mâinie lui puternice și cu degetele noduroase de muncă. -Ce fac, tataie? l-am întrebat veselă. -Nu faci nimic; mergi în urma mea și strângi buruienile în târnă, să le luăm pe urmă acasă pentru vacă. În mintea lui asta însemna nimic; trebuia să stau aplecată și să pun una după alta buruienile în târna din nuiele, făcută de el în timpul iernii, la gura sobei. Uitasem
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
tataie? l-am întrebat veselă. -Nu faci nimic; mergi în urma mea și strângi buruienile în târnă, să le luăm pe urmă acasă pentru vacă. În mintea lui asta însemna nimic; trebuia să stau aplecată și să pun una după alta buruienile în târna din nuiele, făcută de el în timpul iernii, la gura sobei. Uitasem toate poveștile lui triste, eram fericită că tataie al meu, care era iute ca „suveica”, avusese încredere în mine de mă luase cu el la câmp să
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
eram fericită că tataie al meu, care era iute ca „suveica”, avusese încredere în mine de mă luase cu el la câmp să-l ajut. Am început să trag târna după mine, fără să aștept ca tataie să înceapă plivitul buruienilor. Stăteam dreaptă în capul locului, ca un soldat în ziua defilării, așteptând să încep cea mai importantă misiune din viața mea; în mai puțin de cinci minute deja, pe fundul târnei zăceau primele buruieni. Uitasem totul și eram fericită! Mă
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
aștept ca tataie să înceapă plivitul buruienilor. Stăteam dreaptă în capul locului, ca un soldat în ziua defilării, așteptând să încep cea mai importantă misiune din viața mea; în mai puțin de cinci minute deja, pe fundul târnei zăceau primele buruieni. Uitasem totul și eram fericită! Mă gândeam cu regret că, în primăvara viitoare aveam să fiu la școală, iar tataie o să muncească singur. Cu o undă de tristețe în voce l-am întrebat, la ce s-ar fi așteptat cel
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
fie scârbă și lui, așa cum ți-a fost ție și nu o să mai sugă. Nu l-am mai întrebat nimic în ziua aceea. Auzisem atâtea răutăți și riscam să nu-l mai iubesc; era preferabil să tac și să strâng buruienile în liniște, sub vântul cald de primăvată. La prânz ne-am așezat pe pământul care mirosea a proaspăt și după ce am respirat ușurată, pentru că tataie părea mulțumit de munca mea, am început să-l ajut să întindă mâncarea pusă de
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
mușc când din pâine, când din ou. Simțeam zâmbetul lui tataie, cu toate că nu-l priveam. Mă uitam departe în câmp; îmi plăcea pământul și îmi plăcea la țară. Pe alocuri vedeam țăranii odihnindu-se ca noi, în picioare sau plivind buruienile din porumbul mic, care indiferent se legăna în adierea vântului de primăvară. Eram supărată că nu stăteam la țară. Era așa de multă liniște și atâta spațiu, că aveam sentimentul că tot ce este, de la pământ până în cer îmi aparținea
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
iar pe urmă cu graba înfometatului. Tataie mă privea cu un zâmbet satisfăcut; știam că el câștigase, dar nu mai avea importanță. După prânz am muncit amândoi fără să vorbim. Tataie se întorcea și mă ajuta să umplu târna cu buruieni, pe care le căra la căruță. Erajm obosită, dar fericită. Mă simțeam mare și importantă. Petrecusem toată ziua în câmp. Când ne-am întors acasă, spre seară, tataie avea poftă să povestească. Îl ascultam cu ochii închiși și cu gândul
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
-Dacă mori, ai să le vezi? l-am întrebat de data aceasta convinsă că nu-mi putea răspunde. -Lasă-mă, tataie, cu moartea! s-a răstit la mine și nervos a continuat: Nu mi-am terminat treaba. Mâine or să crească buruieni și am via de legat, porumbul de arat și plivit, mă-ta-mare vrea să-i fac chirpici pentru grajd. Vrei să mor ca să întâlnesc două berze bătrâne? În plus, nici nu mai erau frumoase, aveau penele jegărite. Îi vorbisem de moarte
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
sub picioare ... într-o zi în noapte și vis, cu ochii deschiși, o palpare, o lumânare și un gând travestit. Devii o stea, o concepție, ești un sistem, un principiu greu de ajuns, ești luna lui de pe pernă, ești o buruiană extirpată și presată între poeziile tale preferate, același lucru vreți, să fie primăvară. suzana deac Referință Bibliografică: Întâlnirea cu iubirea / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana
ÎNTÂLNIREA CU IUBIREA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357411_a_358740]
-
pari un cuțit cu preselele sparte în oboseala frunzelor din rochia toamnei ce ne poartă în raniță. ARITMETICĂ Unu e substantivul în maternitatea fântânii cu ciutura proaspătă, doi e portativul desenat pe intonația visului, trei e râsul cu bube de buruieni în poală, patru e sărutul paparudă cu o pâine sub jerseu, ... Citește mai mult ASCULTĂAscultă, femeie, mirarea obrajilor pădurii!Și păsările care plâng în rănile scorburilor,când eu îți rup umbra în vreascurihoinărindu-te în cenușa nopții.Azvârlită în mine, pari
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
cenușa nopții.Azvârlită în mine, pari un cuțitcu preselele sparte în oboseala frunzelordin rochia toamnei ce ne poartăîn raniță.ARITMETICĂUnu e substantivul în maternitatea fântâniicu ciutura proaspătă,doi e portativul desenat pe intonația visului,trei e râsul cu bube de buruieni în poală,patru e sărutul paparudă cu o pâine sub jerseu,... XXI. ASEMENEA UNEI FETE NEÎNCEPUTE, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 492 din 06 mai 2012. ASEMENEA UNEI FETE NEÎNCEPUTE (George Baciu - „ÎN VESTIARUL INIMII” - Ed. Tiparg, 2011
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
trebuie să-mi strângeți mie, pe cap, toți câinii și pisicile Humorului!... Frumosul și pitorescul nostru orășel de munte, trăia pe-atunci vremea închiderilor, încet-încet și unul după altul, a cam tot ce însemna „loc de muncă”, înflorind, totodată ca buruienile în curtea grădinarului nepriceput, o mulțime de buticuri improvizate din te miri ce și pe unde construite, unele cu mare îndrăzneală ocupând și calea oamenilor, pe trotuarele de trecere ale străzilor și piețelor. Și cum ar fi putut copiii mei
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
pentru Constantin Brâncuși, genialul nostru pe care Marin Voican-Ghioroiu ni-l readuce în actualitatea cotidiană, unde valorile spiritualității românești nu sunt puse în evidență și nu li se acordă locul meritat, pe când nonvalorile umplu spațiul massmedia sufocându-ne ca niște buruieni intrate în Grădina Raiului Folcloric. ----------------------------------------------------- Notă: Scriitorul-compozitor Marin Voican-Ghioroiu a dăruit acestui minunat „buchețel de artiști” și distinsei prof. Dana Pușcașiu câte o carte „Ne vedem la Paris” alături de albumul muzical „Sus, în deal, la Peștișani”, iar din partea Asociației Culturale
DUBLĂ LANSARE DE CARTE: „NE VEDEM LA PARIS” de GEORGE BACIU în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358029_a_359358]
-
diverși și de apetisanți, prezenți în scrierile contemporanilor, de care autoarea cărților de față se delimitează asemenea trandafirului (nu neapărat al deșertului - cum se autodefinea plastic în titlul unui volum anterior), ci a autohtonului trandafir sălbatic într-un câmp de buruieni, etalându-și spinii și alungând intrușii sau pe cei ce vor să i se apropie prin căi absconse ori meschine interese. Între cele două cărți despre care facem vorbire astăzi - cea amintită și volumul de versuri ”Amor prohibit” există, spuneam
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
cu toată pterea ființei și a minții mele, ca Adevărul să fie scos din apele murdare în care-l îngropaseră fariseii comuniști, să dau omenirii nestemate din folclorul nostru, să nu preget niciodată în a curăți „Grădina Maicii Domnului” de buruienile răului.” Cu greu mai puteam să-mi potolesc emoția ce mă cuprinsese, fiindcă nu trecuseră mai mult de două minute de când eram sub imperiul vrăjii mgicianului sunetelor celeste, care cânta cu atîta sensibilitate și dăruire de om împătimit: zeu pritre
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
picioare cu supunere ... sunt zi în noapte și vis în ochii deschiși, sunt o palpare, o lumânare și un gând travestit. Ești o stea, o concepție, ești un sistem, un principiu greu de ajuns, esti luna mea de pe pernă, o buruiana extirpata, o floare presată între poeziile mele preferate. Citește mai mult Te pierzi în mine, mi-ar plăcea să cred, dar nu ... mă pierd în tine, dar nu spun, de ce aș spune ... te îmbrățișez cu nisipurile mișcătoare, cu văile ascunse
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
picioare cu supunere ... sunt zi în noapte și vis în ochii deschiși, sunt o palpare, o lumânare și un gând travestit.Ești o stea, o concepție, ești un sistem, un principiu greu de ajuns, esti luna mea de pe pernă, o buruiana extirpata, o floare presată între poeziile mele preferate.... XIX. MÂINE SE ÎNTÂMPLĂ, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011. Mâine se întâmplă Când vei trage o linie se naște un pom, o pădure muzică într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
o grăesc împrejurul meu. Dorința mea era, ca Academia să scape aceste odoare amenințate a cădea în uitare, redându-le locul la care au drept și să puie o stavilă la acest val de nepăsare pentru graiul bătrânesc, stârpind totodată buruienile neologismului, care înăbușe limba strămoșească. (...) Aceste parazite răutăcioase, numărul lor crește pe zi ce trece și sfârșitul va fi schilodirea limbei. Strecurarea lor o datorăm, în mare parte, vieței politice, obiceiurilor apusene și educației copiilor în străinătate”. Cât de actual
LECŢIA DE PATRIOTISM de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358621_a_359950]