8,522 matches
-
mă tentau. - Atunci rămân Germania și România, nu? a întrebat Mathieu. - Exact. - Să începem cu Germania, propuse Mathieu. Eram de acord. Ne-am urcat într-unul din cele șase lifturi care așteptau în foaierul hotelului și Mathieu a apăsat pe butonul pe care scria FRG. Am observat că și numele celorlaltor sectoare erau prescurtate, ca la olimpiadă. Dar dacă Germania era FRG, ce se întâmplase cu DDR? L-am întrebat pe Mathieu. - Aici au fost unite mereu, a răspuns. - De ce? - Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a felicitat Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în zbor. - Șterge-le, m-a sfătuit Luca. Am apăsat pe un buton și pozele au dispărut. Am respirat amândoi ușurați. Taxiul intră în 2 Mai. Noaptea era pe terminate. În spatele unui petrolier ancorat în port, soarele se pregătea să-și arunce leneș primele raze. 12-13 septembrie 2004 DUPĂ-AMIAZĂ ÎN L.A. Avionul companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ore, când ea dormea cu un zâmbet cât casa pe buze și eu citeam un Dashiell Hamett, mi-am adus aminte de ceva. M-am ridicat ușor din pat și am scos din buzunarul pardesiului o cutiuță dreptunghiulară cu un buton roșu la mijoc. Am apăsat pe buton. S-au auzit niște explozii înfundate în apropierea nu chiar imediată. Erau apartamentele celorlalți trei Popescu, în care depusesem niște cantități nu tocmai neglijabile de C4, un exploziv plastic. Nu degeaba făcusem armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cât casa pe buze și eu citeam un Dashiell Hamett, mi-am adus aminte de ceva. M-am ridicat ușor din pat și am scos din buzunarul pardesiului o cutiuță dreptunghiulară cu un buton roșu la mijoc. Am apăsat pe buton. S-au auzit niște explozii înfundate în apropierea nu chiar imediată. Erau apartamentele celorlalți trei Popescu, în care depusesem niște cantități nu tocmai neglijabile de C4, un exploziv plastic. Nu degeaba făcusem armata la geniști. Ieșisem locotenent. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
năpusti, trăgând-o pe Suki după el, către ușa apartamentului său, pe care o deschise cu mâna tremurandă. Odată intrați își continuară goana până în dormitor, unde se aruncară euforici în pat. Shuoke pipăi după telecomanda de la stația stereo, apăsând pe butoanele POWER, PROGRAM, 1, PLAY, REPEAT. În CD-player pusese de dimineață, anticipând situația în care tocmai se afla cu Suki, Love Deluxe, albumul lui Sade din anul 1992, care include și superhitul No Ordinary Love. - Începuse deja să-și dea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
De fapt, era poet. Și în aparență era, de fapt, poet: slab, păr creț, bolnăvicios, eterne deranjamente stomacale, privire melancolică (ce-i drept, probabil că din cauza durerilor de burtă). Biroul era plin de fulgi și pene. Alin apăsă pe un buton verde. Un bec tot verde se aprinse la telefonul de pe birou. - Vino un pic, zise Alin. O ușă se deschise și își făcu apariția secretara, o tipă cam la 35 de ani, blondă (vopsită), bulane ca lumea. Intră în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îl identificară cu obiectul căutărilor lor și se puseră pe urmele mele. Aripa Umbrei provocând abaterea avionului, Aripa Luminii a ascensorului... Tânărul, ascunzând în palton manuscrisul, a țâșnit afară din ascensor, mi-a închis ușa în nas și acum apasă butoanele ca să mă facă să dispar în jos, după ce mi-a lansat o ultimă amenințare: N-am încheiat socotelile cu tine, Agent al Mistificării! Ne mai rămâne s-o eliberăm pe Sora noastră încătușată în mașina Falsificatorilor! Râd, în timp ce cobor încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nenumărate variante locale. — Da, du-te și-i spune Arhanghelului Luminii! Spune-i că l-am găsit pe «Părintele Povestirilor»! E în mâna mea și lucrează pentru mine! Nici vorbă de mașină electronică!... - și de data asta eu apăs pe buton ca să cobor.“ În acest punct, trei dorințe simultane se luptă în sufletul tău. Ai fi gata să pleci imediat, să traversezi oceanul, să explorezi continentul aflat sub Crucea Sudului, până ce vei găsi ultima ascunzătoare a lui Ermes Marana, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
jos, ca o pisică gata de joacă. Acum, povestea trăită se întrerupe la momentul culminat: poate că de acum încolo îți va fi permis să urmărești până la capăt romanele pe care le vei citi... Alexandra-Sheila-Corinna, gânditoare, a reînceput să apese butoane. Și-a reluat aerul de fată silitoare pe care-l are în orice face. — Ceva nu funcționează - murmură -, la ora asta ar fi trebuit să fie totul gata... Ce se-ntâmplă? Îți dăduseși deja seama: e cam nervoasă astăzi Gertrade-Alfonsina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
are în orice face. — Ceva nu funcționează - murmură -, la ora asta ar fi trebuit să fie totul gata... Ce se-ntâmplă? Îți dăduseși deja seama: e cam nervoasă astăzi Gertrade-Alfonsina; la un moment dat trebuie că a apăsat pe un buton greșit. Ordinea cuvintelor din textul lui Calixto Bandera, păstrat în memoria electronică pentru a fi readus la lumină în orice moment, a fost ștearsă prin demagnetizarea instantane a circuitelor. Fire multicolore macină acum pulberea de cuvinte: un un un un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența ei acolo, dis-de-dimineață, nu prevestea nimic bun, m-am silit s-o întreb pe cel mai conjugal ton cu putință: - Îmm... ce-i? Parcă am apăsat un buton și, fără să stea mult pe gânduri, jumătatea mea cu nume ce-ar fi trebuit s-aducă tandrețea a început să se agite și să bată din picior: - ... ar trebui să te dai jos! Acum! Întâi mi-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chintesență, care nu-i nici El, nici Ea, are vise nerușinate și cu El, și cu Ea, e și incestuos... - ...aha, are mamă, are tată... - Nu, n-are, dar e chintesență... mă-nțelegi, vede cum îi cresc sânii, ca niște butoni, simte că-i cresc pe dinăuntru, nu pe dinafară, se-ntoarce-n copilărie când o pipăia pe prietena ei și dormea cu păpușile dezbrăcate, și o mângâie pe sub masă, savurând fâșâitul ciorapilor, pe mamă... El ar putea fi fratele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu, am dus valize și genți și sacoșe, am scrisori multe de adio, „să rămâi așa cum ești, să nu te schimbi”, n-am rămas așa, n-am știut că e revoluție, n-aveam televizor, doar un radio de Tehnoton, cu butoanele sărite, mișcam greu scala, am cumpărat unul în ianuarie, deja țara era condusă, n-am impozite neplătite, am rude în străinătate, am rău de înălțime, dacă mă urci într-o clopotniță, mi se taie picioarele și-acolo rămân grămăjoară, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vrei să fie de acord cu modul tău de viață, și totuși nu-i suni decât când ești în criză și ai nevoie de ceva. Sari înapoi la mine în patul din Seattle, singură cu telecomanda pe care apăs un buton și iau sonorul televizorului. La televizor sunt trei sau patru oameni pe scaune, șezând pe-o scenă joasă în fața unui public de platou. Asta-i la televizor ca un fel de spot publicitar, dar când camera se apropie de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a Culcat Cu Tatăl Lui Cât e lumea de mare, oamenii își spun povestea dramatică și cum s-au străduit toată viața să depășească întâmplarea cu pricina. Acum viețile lor țin mai mult de trecut decât de viitor. Apăs un buton și-i redau vocea lui Gwen Lucrează Ca Târfă pentru o gustărică sonoră de limbaj de prostituată. În vreme ce vorbește, Gwen dă formă poveștii cu mâinile. Se apleacă în față, ridicându-se de pe scaun. Ochii ei urmăresc ceva sus și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o măsuță în acel stil provincial franțuzesc alb și auriu. Pe măsuța franțuzească e-un telefon très oh-là-là cu receptorul mare cât un saxofon de aur așezat într-o furcă de aur peste o cutie de fildeș. În mijlocul cercului de butoane e-o camee. Foarte șic, probabil că-și spune Evie. Ținând cuțitul îndreptat spre mine, Seth zice: — N-o să te rănesc. Eu execut mișcarea aia lentă de pas-pauză-pas pe scară-n jos. Seth zice: — Să-ncercăm să nu omorâm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ai puțină răbdare cu mama ta. Ne așteptăm dintr-o clipă în alta să fim victimele unei crime pe motiv de intoleranță. Din bucătărie, mama țipă: — A fost o piatră? A luat foc ceva? Și tata țipă: — Nu apăsa pe butonul antipanică, Leslie. Încă o alarmă falsă și-o să trebuiască să începem să le plătim. Acum știu de ce se pune un fel de far pe anumite aspiratoare. Mai întâi, strâng cioburile într-o beznă ca-n codru. Apoi îi cer lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sticla borcanelor, unde pluteau într-un somn definitiv șopîrle și pești, șerpi de baltă știuți și lighioane nemaivăzute de ei, acolo domnul Schmeltzer le punea o întrebare tăcută, plimbîndu-și privirea ciudata de la unul la altul, pe măsură ce fiecare dintre ei răsucea butonul pilei galvanice, lăsînd așa să treacă un curent electric prin mușchii despărțiți de restul trupului, de inimă și de cap, iar mușchii tresăreau într-un zvîcnet viu, adevărat, așa cum văzuseră de nenumărate ori în apa bălților și a Dunării că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Schmeltzer stăruia asupra fiecăruia dintre ei și mult mai tîrziu a înțeles că ea ajungea să fie înțeleasă numai de unii dintre ei, anume de aceia care se înfiorau și care nu mai încercau și a doua oară să răsucească butonul declanșator de impuls electric, care nu se distrau repetînd acel gest fundamental de a da viață tocmai pentru că înțelegeau că dau viață măcar pentru o fracțiune de secundă la ceva ce trecuse de acum în stăpînirea morții. Doar acei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
viața?, iar în reflexul ei întrebarea era ce este moartea? Iar el, chiar el era oglinda, luciul din ce în ce mai mat, mai tulbure, așa încît întrebările se amestecau. Rămînea doar amintirea gestului, cum degetele sale transpirate, subțiri, încordate, dureros de încordate, răsuceau butonul negru al pilei galvanice și ceea ce era pînă atunci o jumătate de broască,. o jumătate mai moartă decît tot ce era mort pe lume, în acea clipă căpăta viață. O secundă, o fracțiune de secundă, dar îndeajuns să zvîcnească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
secundă, dar îndeajuns să zvîcnească și să dărîme o ordine a lumii care părea de neclintit. Asemenea mușchilor de broască secționați i se părea că zvîcnește și caraghioasa organizație subversivă a militarilor de la Arsenal și Aeronautică. Undeva, cineva răsucea un buton și pentru cîtva timp Vulturul Alb devenea cu adevărat o pasăre amenințătoare. Apoi totul intra în letargie. Toată fascia lor părea moartă, prăfuită, aidoma bufnițelor împăiate care vegheau deasupra ușii laboratorului profesorului Schmeltzer. Și, iarăși, probabil cînd se socotea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un comentariu de modă pentru un canal de știri prin cablu. Pășea pe covorul roșu și povestea cine ce poartă la Oscaruri. Zdrențăroasa asta de pe banca din stație își duce obiectul negru la peruca ei căruntă de plastic. Apasă un buton și zice: Alo? Își îndepărtează gura de umflătura din pantalonii bețivului, și zice: Notezi? Zice: Verdele lămâiță este noul roz. Vocea zdrențăroasei, îi spune doamna Keyes soțului său, cunoaște vocea asta. Spune: — Inky? Zdrențăroasa își strecoară telefonul înapoi în bandajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ținut minte e că lungimea unui cadru într-un film video e de la opt până la cincisprezece secunde. Tess și Nelson trebuie să lucreze împreună cam câte douăzeci de secunde odată. După care, trebuie să se scoale și să apese pe butonul PAUSE. Mută camera într-un alt unghi și refac iluminatul scenei. Mai filmează douăzeci de secunde. Căsătoria lor se află încă în punctul în care sexul e distractiv, dar după prima zi de filmare, singurul lucru care-i mai impulsionează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mai rămas din mâinile ei și zice: N-am degetele de care-aș avea nevoie. Degetele ei sunt doar cioturi la încheituri. I-au rămas doar arătătoarele, ca să poată forma numerele de telefon după ce-o să fie celebră. Ca să apese butoanele unui bancomat. Faima o reduce deja, dintr-un lucru tridimensional într-unul plat. Mama Natură, Sfântul Fără-Mațe, Reverendul Fără Dumnezeu, cu toții ne îmbrăcăm în negru înainte de a-l conduce pe domnul Whittier la subsol. Înainte de-a juca scena asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca să-i dea un pumn unui tip. Așa că Flint zice: — Hai pe zece dolari... Dar oamenii tot nu se-nghesuie, caută feluri mai bune să-și cheltuiască banii. Atunci Webber se duce la tonomat. Bagă o fisă. Apasă pe câteva butoane și, minune. Pornește muzica, și preț de-o răsuflare nu se aude decât mugetul prelung al tuturor bărbaților din bar. E cântecul ăla plângăcios de la sfârșitul filmului Titanic. Puicuța aia din Canada. Și Flint, cu peruca lui blondă și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]