723 matches
-
batalionul disciplinar, că am răpăit cu mitraliera pe la o nuntă din sat, ieșit din post, încălcare de consemn, scandal mare! mai am 5,8 ori 6,8 kilograme de caș nevîndute, dau mai pe degeaba, dacă nu, le dau la cîne! cîne de întors oile, de la trei luni știe, am vîndut unul, îți dau banii înapoi dacă nu face treabă!13 frați, mama 94 de ani, văduvă, l-a împușcat un neamț cînd România a întors armele, în 1944! doi feciori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
disciplinar, că am răpăit cu mitraliera pe la o nuntă din sat, ieșit din post, încălcare de consemn, scandal mare! mai am 5,8 ori 6,8 kilograme de caș nevîndute, dau mai pe degeaba, dacă nu, le dau la cîne! cîne de întors oile, de la trei luni știe, am vîndut unul, îți dau banii înapoi dacă nu face treabă!13 frați, mama 94 de ani, văduvă, l-a împușcat un neamț cînd România a întors armele, în 1944! doi feciori, mînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că s-o spart termosul! mi-o pus în loc coji de nuci, mira-s-ar lumea de el! cînd eram la Drumuri Naționale, perfect rotund tei în sălbăticie, doi tei, de ce s-o aprins grajdu', zice că așa o fugit cînele noaptea, s-o aprins grajdu'! de la lanțul înroșit! accentul muzical persiflarea, DN 15 ș-apoi mi-am spălat cămașa, mi-am spălat ciorapii! șî cu peștii tot al meu o fost, nașă-sa lu' Marinel, ș-o zîs că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
părintele Calistrat, Ioachim l-a luat la mișto pe părintele Calistrat, cum e, părinte Calistrat, cu găinușa, nu știi cum arată găinușa? al meu e și 4 minute, dacă mergi pe stradă între orele 4 și 5 nu vezi nici un cîni, tăți dorm! tu ce i-ai zîs? i-ai zîs că să-ți deie bagaju'? i-am zîs că mă pun în față! e ortodoxă, deci e vineri, aici e Înălțarea, aicia? aicea e un obicei a lui Maica Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu ~ , prin strangulare, am și la ochi! trei operații și mă mai așteaptă una, sînguru' copil care l-am avut, la 20 de ani! am băieți foarte buni și mă ajută, cîte zile mai avem ne chinuim și trăim! opt cîni, să nu arunci pisica de la casă, sînteți 11 patroni, o bucățîcă de carne! cînd mă duc acasă așa mă așteaptă, ca copiii! așa-s atașați de mine! șobolani, are vecinii animale, porci! eu n-am! măcar să-i sperie, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțâind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace48. În sufletul poetului sună clopoțelul copilăriei despre care vorbea Giovanni Pascoli ori Esenin. Nicăieri atmosfera ipoteșteană nu este surprinsă în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
albi, văruiți, dar și perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulfină, podele uscate, gălbii, proaspăt unse cu lutișor galben 50. Atmosfera de interior generează o intensă stare poetică: Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,/ S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră,/ Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești,/ Să cuget basme mândre, poetice povești 51. Starea de poezie și visare o dă însuși cadrul domestic al interiorului: Orlogiul să sune un greer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de-ai fi tăiat-o c-un fir de păr și curios ca un motan, el își crease multe plăceri domestici, cari altfel nu supărau pe nimenea. Dușmănia lui cu gânsacii și cu gâștele cu pui, amicia intimă cu Șoltuz, cânele de la stână, pe care îmbla și călare, puii de gâscă mici pe care-i închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ăștialalți că o crezut că dacă o să spună de mine ei scapă și pe mine mă omoară? N-o fost chiar așa... Și mi-o mai zis: Acolo când ai ajuns nu se uită la tine nimeni, ca la un câne. Nu cumva să te ceri la lucru în colonie de muncă. Dacă te-ai cerut la lucru, acolo îți rămâne pielea... Ș-o avut dreptate. Ați fost condamnat cum a zis el? Da, ne-o condamnat Regiunea a-III-a Militară Cluj
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vocalisme roumaine se distingue actuellement de celui des autres langues romanes littéraires par la présence d’un î (souvent écrit î) qu’on appelle î guttural...”, lucr. cit., p. 549, recurge cu consecvență la litera î (lână, blând, câmp, pâne, câne, cânt etc.). 5. Hotărârea Academiei Române nu poate invoca reluarea unei tradiții privind redarea sunetului î prin litera î cel puțin din două motive: a. Două decenii din 1932 până în 1953 reprezintă o durată prea scurtă pentru instituirea unei tradiții; b
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determinant dezvoltă toate funcțiile substantivului, cu excepția celor rezultând dintr-o relație de dublă dependență: • complement (direct, indirect, de agent): „Danțul, muzica, pădurea, pe acestea le-ndrăgii” (Ibidem, p. 102), „Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,/Ce-o să amuțe cânii...” (Ibidem, p. 116); • complement corelativ (de excepție, sociativ, cumulativ):„Surtucul lui, pe lângă acestea, era mai mult urzeală decât bătătură.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 32); • circumstanțial:„Pe acesta mă așez eu.” • atribut:„Strângând cu multă amiciție (...) mâna acestuia, gândi că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și acum gemeau rezemați de ziduri”. (D.Zamfirescu) • perfectul compus: „M-am mai întors eu, dar închiseseră ferestrele și lăsaseră perdelele.” (I.L. Caragiale) • perfectul simplu: „Grecu istorisi că Micu venise de dimineață la cârciumă văitându-se că i-au omorât cânele hoții.” (D. Zamfirescu) • mai mult ca perfectul: „Trecuse așa de puțin timp de când se întorsese acasă și, cu toate astea, atâtea întâmplări însemnate se desfășuraseră!” (D.Zamfirescu) Relația cu un alt timp al trecutului poate fi substituită de o relație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
judecata, și moartea, întunecata.” (Magda Isanos) „De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?” (M. Eminescu) 2. morfem-constitutiv al supinului: Pentru încălzit camera folosim un radiator. Atc "A" 1. prepoziție: „Cânii cum îl văd/ La el se răped/ Și latră-a pustiu/ Și urlă-a morțiu.” (Mănăstirea Argeșului) 2.a. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală (pronominală): • ca singură variantă a exprimării genitivului, când funcția de atribut se realizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau propozițional: „Eu sunt medic șef și cine nu se supune indicațiilor mele în douăzeci și patru de ore îi fac ieșirea.” (P. Săculdeanu) „...Cine-au scornit urâtul / Nu-l înghiță pământul!” (Poezii populare) „Cine-au îndrăgit străinii, / Mânca-i-ar inima cânii!” (M. Eminescu) * Manifestarea relației de interdependență în planul expresieitc "Manifestarea rela]iei de interdependen]\ în planul expresiei" Marcarea identității celor două funcții sintactice principaletc "Marcarea identit\]ii celor dou\ func]ii sintactice principale" Specificul constituirii planului semantic al nucleului predicațional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fost în bătălia aceea cu căpitanul Tur culeț — că mulți leși au pierit aice și că împăratul lor de n ecaz mare își bătea ulanii cu sabia și le zicea: „Nadba umi rác jak psy“, adecă: „Rușine să muriți ca cânii“. — Cantemir s a purtat cu mare minte atunci; el era bu n domn. — Bun și nu prea. A omorât doi bunătate de boieri, pentru că-l da pe foaie și nu-l lasă să și facă mendr ile; dar așa a
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
fost un templu dacic - putem presupune, după vechimea baladei. Părăsit de urmașii “lupilor”, locul de închinare este bântuit de Cel Rău, după cum îi povestește ciobanul lui Negru-Vodă: “Ba, Doamne,-am văzut/ Pe unde-am trecut,/ Un zid părăsit/ Și neisprăvit./ Cânii, cum îl văd,/ La el se răpăd,/ Și latră-a pustiu,/ Și urlă-a muțiu...” Domnul legendar este un cosmocrator, dar cine dărâmă creația lui Manole? Ce forță invocă Manole prin zidirea Anei? Pe Dumnezeu? Categoric nu. Dumnezeu nu poate
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Manole”...). După înlăturarea satrapului, în România s-a întronat “Răul mai Rău”. Lipsește “monarhul ascuns”, care să-l aducă din nou pe Manole, pentru refacerea echilibrului. Fiindcă Manole nu dispare prin moarte repetată. Și totuși, într-o țară în care “cânii urlă-a muțiu”, mai găsești oameni care îl zidesc pe... dracul. Ei vor să reinstaureze ordinea divină. Nu-l mai așteaptă pe Negru-Vodă, care nu mai vine. “Monarhul ascuns” a murit. Homo Faber devine deci cosmocrator. I-am întrebat pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
A curs multă apă la Dunăre și a trecut pe-aici un tânăr ca un vel-logofăt, cu privirea înaltă cât nava de la Voroneț și, văzând el ticăloșia prăpăstuită peste țară, a blestemat - “Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima cânii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ Și neamul nemernicia!” - și a prins a te chema înapoi ca să ne scoți la liman: “Ștefane Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta, / Lasă-arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija sfinților/ În sama părinților...” Că
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Și bobocii mor dacă nu-i descânți. Dai drumu la nouă cărbuni în ulcica cu apă ne-ncepută și zici: «Stâng potca șî diochiu șî strigare pe Maria, pe Vasile...» Cine-i bolnav. Aveam un cățăl mândru și nu mai mânca. Cânele meu îi diochet! Cățălu nu mânca nici plăcinte calde! Am stâns cărbuni și i-o trecut. Moștenirea Niculina Pancu are doi băieți din prima căsătorie: Cezar și Dinu, bolnav de schizofrenie. Cezar s-a însurat și a luat numele nevestei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de minune cu boierul Gheorghe Cantemir din Bacău, cel care, primind în 1861 o adresă oficială în alfabet latin, o restituia cu următorul răspuns, scris cu frumoasă slovă chirilică: „Nici franțuzăști, nici lătinești, nici păsărești n-am învățat. Să fiu câne de am putut ceti literile de mai sus și prin urmare nu înțăleg ce să mai ceri di la mine, căci eu toati dările le am plătite, după cvitanțiele ce păstrez.“ La primirea unei noi circulare (dispozitivul birocratic nu înțelegea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Nici ce băusem nu aveam cu ce plăti". Pagina a treia pune față în față două poezii, una semnată Grigore Lăzărescu, Invocație banală, din care nu putem reține decât niște imagini interesante: tăcerile - "castane înroșite prin păduri", poetul - "fiu de câne" culcat pe o bancă udă, și unul semnat Ștefan Aug. Doinaș, Poemul cărților, în care se prezintă, într-o manieră neconvențională, atracția exercitată de lumea cărților ca una de factură erotică, "Întotdeauna le-am mângâiat conturul/ (...) le-am simțit sărutarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
antic al lui Osiris, personaj fabulos dispărut și el În condiții misterioase, căutat, apoi găsit și readus la viață de către soția sa Isis. Sadoveanu Începe romanul având ca motto două versuri din balada Miorița: „Stapâne, stăpâne / mai chemă ș-un câne”, pentru a adăuga la conținutul arhetipal și motivul animalului credincios. Parabola din expozițiune reprezintă un fel de prolog, menit să așeze În dimensiunea ei reală viziunea mitologică a lumii dar, În același timp, autorul nu uită să arate că ne
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
războiul va dispărea de pe fața pământului, odată cu triumful păcei și al înfrățirii universale!“. Umanitatea avea să facă, așadar, progrese remarcabile. La urma urmei, era în legea firii, căci dacă „în epoca lui Shakespeare, țăranii n-aveau mai multe drepturi decât cânii și caii“, dacă „oamenii trăiau rău și puțin comparați cu cei ai sec XIX, dacă „un om înalt de șase picioare era un uriaș, iar când ajungea cineva la 50 de ani era considerat bătrân“, iată-ne la 1901: „Ciumei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
coordonare, poate va veni, Munții Bucegi, comesean, SV, un intrând; * automobil, bună-credință, oricând, a însuși, al treilea, ce frumos!, înțelegător, soldățime, militărește, ONU; * internațional, bunăvoință, rochița-rândunicii, a zecea, bărbat bine, compatriot, ineluș, PNL, făget, lupoaică; * regulament, ceea ce, oriunde, înviere, director-adjunct, ,,câni mai bărbați", câine-lup, MTV, curcan, limpezime; * tehnician, inelar, cel ce, oricum, redescoperire, viceprimar, lampă fumegândă, ghiocel, CNCS, lupoaică; * două mii, nici una, extraordinar, perfecțiune, scrie frumos, așa-zis, Ioan Slavici, interjudețean, răzgândi, DN; * cinci sute, nici unul, nepromovat, orișicum, comunicare, spune verde, nesigur
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de la Fontaine, Corbul și vulpea) (f) ""Oiță bârsană, / De ești năzdrăvană [...] / Să-i spui lui vrâncean / Și lui ungurean / Ca să mă îngroape / Aice pe-aproape, / În strunga de oi, / Să fiu tot cu voi; În dosul stânii / Să-mi aud cânii." (Miorița) Formulați enunțuri în care propoziția subordonată circumstanțială finală să aibă ca termen regent: (a) interjecția cu valoare predicativă lipa-lipa; (b) adverbul foarte repede; (c) locuțiunea verbală a o lua la sănătoasa; d) adjectivul extrem de atentă. Propoziția subordonată circumstanțială de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]