7,416 matches
-
repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă ești așa de curajos cum spui... Oberlus nu răspunse. Ochii lui - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos” - erau ațintiți asupra securii de piatră, cîntărind gradul de primejdie și Încercînd să ghicească, după modul În care era ținută, cum anume avea să fie folosită. În cele din urmă, cînd se simți sigur, continuă să Înainteze, ieși din apă și se opri din nou, la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreau. I-o spun lui Brandy Alexander, și ea se duce ață la geamurile din sticlă și alamă și execută un dans scălâmbăiat, chiar dacă ne mișcăm în sus, iar forța gravitațională face asta să pară un dans de pe Lună, unde cântărești patru sute de kile. Partea tristă e tipul în uniformă de poliester mixt care mânuiește ascensorul și căruia îi scapă întreaga idee a viitorului. Tot hazul mișcării mișcării, tot, tot n-are nici o noimă pentru el, și tipul se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Stați un pic, zice directorul de imagine, picioarele nu trbuie să fie așa apropiate. Apoi zice: Mai depărtate. Apoi: Puțin mai depărtate, vă rog. Apoi ne dă niște scule cromate pe care să le ținem în mână. A mea probabil cântărește zece kile. — E-un ciocan cu cap sferic, zice Evie, și tu-l ții greșit. — Scumpete, îi zice fotograful lui Evie, poți să ții drujba puțin mai aproape de gură, te rog? Soarele e cald pe metalul mașinilor, pe capotele zdrobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
stau probabil stivuite pe platanul cu schimbare automată al pickupului. Toate mobilele sunt blonde, ca și marea consolă stereo cu patru picioare RCA Philco. Combina stereo - ai putea ara un câmp întreg cu acul ăla vechi, iar brațul de metal cântărește cel puțin un kilogram. Dați-mi voie să le prezint: Kitty Litter. Sofonda Peters. Vivacea Vivienne VaVane. Alias surorile Rhea când sunt pe scenă, ele sunt familia ei, mi-a zis Brandy Alexander în biroul logopedei. Nu prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
conservator, cei mai mulți dintre bărbați o iau pe cont propriu și în sensul strict al cuvîntului, destul de devreme. Dumneata ce vîrstă ai?" Leonard Bîlbîie amuți. Nu se așteptase ca Basarab Cantacuzino să fie și necioplit, mitocan de-a dreptul. Acesta îl cîntări din ochi, își țuguie buzele clătinînd din cap "ei, să bați spre patruzeci, dar nu-i ai încă. Și, uite, ai și început să dai semne de asta, cum îi zice, conservatorism, Nici nu-ți dai seama, dar ai început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
teroarea bunului plac și nesiguranța zilei de mîine. Cu lucrurile astea nu se putea juca, dacă soarta și prințul Pangratty l-au împins în fundătură, trebuia să-și pună mintea lui de adjutant la muncă și să caute o ieșire. Cîntări lucrurile cu rapiditate și hotărîre. Deocamdată totul putea fi o glumă. La Vladia erau cu siguranță o glumă. Poate și de aceea îi prezentaseră cu atîta lipsă de prevedere, fără nici un fel de circumspecție, această hîrtie, oricum compromițătoare, unui reprezentant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnule Popianu, uite, acestea sînt adeziunile, semnate. Sute de adeziuni, bărbați adevărați, din oștire și civili. Și acesta este numai începutul. Două luni, atît au trecut de cînd am început campania, doar două luni și uite rezultatul!" Radul Popianu a cântărit din ochi teancul, nu era cine știe ce, dacă mergea tot așa n-apucau colonelul Stoicescu și maiorul Stavri să vadă rezultatul. "Și n-ați întâmpinat nici o dificultate, vreau să spun, nici un organ de ordine, poliție, jandarmerie, nimeni n-a intervenit?" Maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în iaurtul gălbui și cu înghițituri repezi și mari l-a golit fără să-l ia de la gură. În timp ce înghițea simțea că privirea lui Bîlbîie îl cercetează cu amănunțime, că e bună, dar și nemulțumită. L-a lăsat să-l cîntărească, să-l măsoare, știa că îi face plăcere să tragă singur concluzii chiar dacă nu erau ele dintre cele mai exacte. "Așa, nu ne prea merge bine nouă la Vladia." Aici nu avea cum și nici interes să-l contrazică. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta ciudată care îi aducea aminte de experiența domnului profesor Schmeltzer. Dar el nu putea acționa, nu putea face nimic. Treaba lui a fost și va fi întotdeauna, cît Serviciul va fi Serviciu, iar el directorul acestuia, să afle, să cîntărească și să spună. Chiar dacă află ceva îngrozitor care cîntărește greu și spune asta prea tîrziu. Putea fi considerată o lipsă de moralitate această atitudine pasivă, indiferentă chiar, față de evenimente atît de primejdioase, dar era singura atitudine corectă, legală. Va înștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
profesor Schmeltzer. Dar el nu putea acționa, nu putea face nimic. Treaba lui a fost și va fi întotdeauna, cît Serviciul va fi Serviciu, iar el directorul acestuia, să afle, să cîntărească și să spună. Chiar dacă află ceva îngrozitor care cîntărește greu și spune asta prea tîrziu. Putea fi considerată o lipsă de moralitate această atitudine pasivă, indiferentă chiar, față de evenimente atît de primejdioase, dar era singura atitudine corectă, legală. Va înștiința, chiar săptămîna viitoare va înștiința, pe primul-ministru, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl vedea aievea înroșindu-se, cu ochii placizi, ieșiți din orbite împăienjenindu-se, în acea clipă interveni "Excelență, aș dori să vă fac o vizită cît se poate de scurtă și de confidențială". La capătul celălalt al firului, Basarab Cantacuzino cîntărea lucrurile îndelung, după vechiul și bunul său obicei. "De acord, domnule Mihail. Ora șase vă convine?" Mai erau exact patruzeci de minute pînă la ora șase. Patruzeci de minute și o groază de treburi de făcut peste care se aduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încredere, deoarece figurau pe lista sustrasă de Bîlbîie din arhiva Vulturului Alb. A fost nevoit să producă dovezi concludente, totul părea o glumă proastă, dar pînă la urmă s-a dovedit că însăși moartea omului său, inspectorul principal Bîlbîie, a cîntărit cel mai mult în aprecierea asupra gravității și seriozității complotului. Imediat după plecarea prințului Pangratty, dăduse dispoziție echipei de legiști să se deplaseze la Șosea și în magazia de lîngă Bufet a fost găsit într-adevăr cadavrul inspectorului principal Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ochiul stâng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l‑a ochit, să zică „pac‑pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cântărește‑n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l‑a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țâșnit deodată din ambele țevi (pac‑pac), pentru că vânătorul l‑a ochit Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
suprafata mai mică vântului, iar apoi se caută un curent, căci forță vântului oscilează de-a lungul zilei, dar curenții nu se schimbă niciodată“. Zâmbi cu șiretenie. Asta am făcut și noi, adaugă. Am căutat o alternativă. Miti Matái își cântări răspunsul, aprobă cu o ușoară înclinare din cap și, în cele din urmă, se întoarse către Hiro Tavaeárii, care rămăsese, la fel ca și restul celor prezenți, în așteptare. — A fost elevul tău? Bătrânul confirmă, evident plin de mândrie. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ineditei ceremonii, la carenu fusese permis accesul logodnicelor și șotiilor marinărilor, candidatele înmânară membrilor juriului câte o floare, pe care o alesese fiecare drept emblemă, si se retraseră ca să aștepte rezultatul votării. Oamenii avură la dispoziție aproape o oră ca să cântărească cele văzute și auzite, iarla sfârșitul acestui interval de timp depuseră într-un frumos coș din frunze de pandanús trei dintre aceste flori. Hiro Tavaeárii numără voturile, ordona să fie chemate câștigătoarele, care cu greu își puteau ascunde bucuria, si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora însăși, dar cu ramificații importante în aproape toate insulele aflate la sud de Tahiti - reprezentase mereu una dintre principalele bătăi de cap pentru majoritatea adolescenților din regiune, căci, în momentul când trebuiau să-și aleagă viitorul, erau nevoiți să cântărească, cu cea mai mare grijă, argumentele pro și contra unei decizii atât de importante. Intrarea în grupul Arioi asigura înaintarea mult mai comoda pe drumul reușitei, insă prețul ridicat pe care deseori se vedeau nevoiți să-l plătească cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bordul navelor. În acest caz, am putea deveni stăpâni pe situație și ne-am crea o poziție de pe care să putem negocia. Le-am oferi femeile lor în schimbul ălor noastre. Se lasă o tăcere adâncă, și aproape toți păreau să cântărească propunerea căpitanului lor, care nu era de nerealizat. Era un plan care prezenta, printre altele, avantajul considerabil de a nu-i obligă să înfrunte numerosul grup de războinici înarmați până în dinți care conduceau cele patru ambarcațiuni. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de niște inele de argint. Apoi cu penisul găurit. Odată, cu părul blond mirosind acru. Mirosind a gălbenele. Ca pungile de marijuana din camera cu probe. Camera aia plină cu pistoale și cuțite. Pungile de marijuana și cocaină care mereu cântăreau mai puțin decât ar fi trebuit. Camera aia, întotdeauna următoarea oprire pentru detectivul care lua câte-o păpușă cu el. cu fetița sub braț, umbla la pungile cu probe. Vâra ceva în buzunar. În biroul directoarei, Cora i-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
apăra fetele deși nu era de acord cu ele. Nimeni nu le putea obliga să facă ceva ce nu doreau, iar dacă Sanda era o femeie cu suflet, care iubea copiii și se bucura de prezența lor, meritul acesta va cântări în fața Domnului, atunci când o va lua în împărăția Lui. Luana bombănea, îmbufnată. O apreciere așa îndepărtată nu o mulțumea în nici un fel. Jura că data viitoare nu o va mai lăsa pe mama să ia însoțitori, vor ieși pe poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îi ceruseră bani. Sanda nu-i avea. Ceru ajutorul lui Dali. Bărbatul luă legătura cu medicii și rezolvă problema în modul cel mai elegant cu putință, dând dovadă de un deosebit interes față de soarta nepoatei. La ieșirea din spital Luana cântărea treizeci și șapte de kilograme, arăta pierdută și ascundea în suflet un profund resentiment față de toți aceia care purtau halat alb. Reîntâlnirea cu colegii a fost peste așteptări. Au primit-o cu o atenție și grijă deosebite. Văzând-o atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În fața lor, Rosti Seneg zâmbea malițios. Își aruncă privirea răutăcioasă în ochii negri ai femeii, cu nerușinate înțelesuri. Șocată și rănită, Luana nu ripostă. Marc se retrase cu discreție, lăsând-o să facă față singură săgeților otrăvitoare. Cei doi se cântăriră îndelung și, cu cât privirile lui stăruiau mai mult asupra ei, cu atât se îndulceau și căpătau reflexe de admirație. Simțind că se înmoaie, Rosti lăsă paharul pe măsuța de lângă el, zise un "La revedere" din vârful buzelor și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un sentiment amar, de dezamăgire. Trăia, în seara aceea, același simțământ. Primul bărbat al tinereții sale îi ieșea în cale într-o etapă a vieții în care nu mai era capabilă de exaltări naive, lipsite de motivație. Acum știa să cântărească, să analizeze, să aleagă. Îl simți apropiindu-se și nu-i mai fu frică să-l primească și să-l privească, detașată, direct în față. Te rog să mă ierți, Luana. Te-am jignit de două ori, atunci și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a Petrei, care se purta țanțoș printre oameni cu un cuc armenesc în mână. L-am întrebat dacă pupăza e de vânzare și cât cere pe ea. El n-a cerut un preț fix, rugându-mă pe mine s-o cântăresc din ochi. Eu atunci, n-am ce lucra, iau pupăza și, prefăcându-mă c-o drămăluiesc, îi dezleg frumușel ața de la picior, și ea își ia zborul direct spre Humulești. Avocatul: Suficient, moșule! Ești liber. Onorată instanță, cer admiterea unei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unei compoziții care își propune să dezvolte o maximă sunt: a) alegerea maximei respective; bă comentarea acesteia, prin transpunerea în situațiile care au dus la elaborarea concluziei formulate în expresia sa cea mai lapidară. Fiecare cuvânt al maximei va fi cântărit atent pentru a-i înțelege bine sensul. După descifrarea sensurilor cuvintelor maximei în relațiile lor contextuale, încercăm să deosebim aspectele supuse observației filozofului, confirmând sau infirmând sensul acestora din actuala perspectivă a timpului și din experiența personală; c) căutarea faptelor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lucrul ăsta mă Îngrozește. Dar câte n-o Îngrozeau pe ea. Trăia totuși ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu o mai privise așa până atunci: cântărind fiecare detaliu al corpului ei. Un amestec neobișnuit de circumspecție de cămătar, placiditate de portărel și cucernicie de bigot. Un aliaj omogen, o mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]