3,622 matches
-
și de viață. În ea se întâlnesc și se împletesc valorile creștine, iudaice, greco-romane și chiar budiste, clasice și romantice. Poetul mărturisește, proclamă: „Am învățat la două neamuri crescute-n trânta vânturilor / La neamul DOINEI fără moarte și al Cântării Cânturilor!” În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, A. Toma, grav bolnav, șomer, ca urmare a legilor rasiale (până și modesta lui casă a fost „românizată”), strânge în versurile lui durerile celor mulți, din țară și de pe front. Ororile acestor
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
generalului Pinochet. Scriitorul chilian Jorge Edwards afirmă: metaforic vorbind, Pablo s-a îmbolnăvit o dată cu țara și s-a stins din viață o dată cu instaurarea tiraniei. Din creația lui prodigioasa menționam câteva titluri: Crepuscular (1923), Douăzeci de poeme de iubire și un cânt de deznădejde (1924), Reședință pe pamant (1933), Spania în inima (1937), Versurile căpitanului (1952), Strugurii și vântul (1954), Ode elementare (1954), O sută de sonete de dragoste (1959), Memorii din Insula Neagră (1964), Pietrele cerului (1970). Printre ultimele sale creații
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
colecția care a adus faima editurii timișorene, dar odată trecut de prima copertă, cititorul are parte de surprize menite să-i pună la grea încercare puterea de înțelegere și deprinderile estetice. Aparent, construcția cărții este una atent elaborată. Cele douăsprezece cânturi care compun corpul central al volumului sunt mărginite, în deschidere, de o prelungire către trecut (Căderea spiritului național în cinci cazuri ale limbii române din ultimii 2000 de ani), iar la sfârșit de o alta spre viitor (La intrarea în
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
prelungire către trecut (Căderea spiritului național în cinci cazuri ale limbii române din ultimii 2000 de ani), iar la sfârșit de o alta spre viitor (La intrarea în noua declinare a următorilor 2000 de ani de poezie românească). Cele douăsprezece "cânturi" sunt o alternanță de ample poeme dramatice în versuri și texte în proză propriu-zisă, fără nicio intenție poetică (însemnări memorialistice, luări de poziție, atitudini, explicații privind concepția autorului despre artă, poezie, evoluția omenirii, unul din "cânturi" fiind chiar o scrisoare
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
poezie românească). Cele douăsprezece "cânturi" sunt o alternanță de ample poeme dramatice în versuri și texte în proză propriu-zisă, fără nicio intenție poetică (însemnări memorialistice, luări de poziție, atitudini, explicații privind concepția autorului despre artă, poezie, evoluția omenirii, unul din "cânturi" fiind chiar o scrisoare a autorului către regretatul scriitor Gheorghe Crăciun, reprodusă ad litteram), presupus definitorii pentru ceea ce reprezintă omul și artistul Ion Zubașcu în lumea contemporană. Cu totul atipic pentru grațioasele volume de versuri publicate la Brumar, cartea mai
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
din cartea de față este diferită de variantele anterioare, apărute de-a lungul anilor, adăugând sugestia împletirii unor profesiuni de credință cu carnalitatea poemelor de dragoste ca într-o spirală ADN ascendentă". Acestea fiind zise și știind că poemul, incluzând cânturile scrise în proză (memorialistică și/sau eseistică), nu are mai mult de 70 de pagini, prima întrebare care se pune este cât din el reprezintă vârsta de creație a anului 1980 și cât pe cea a anului 2009 (fără a
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
de concerte împlinește o anume carență a vieții noastre muzicale. Mă refer la domeniul vast, atât de consistent în plan spiritual, al muzicii de cameră, al relației apropiate, intime, de semnificație, în ce privește investigarea zonelor afunde, în egală măsură familiare, ale cântului în duo, în trio, în cvartet... Este o dovadă în plus că suntem, în mare parte, 22 de milioane de soliști. Ne adunăm greu în edificarea marilor proiecte. Personal nu am ajuns la toate concertele serialului "Sonoro". Am parcurs cu
Momentele muzicale ale lunii noiembrie by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6741_a_8066]
-
Dumitru Avakian Cântul în ansamblu îi apropie pe tinerii muzicieni. Nu este un truism banal, ci un adevăr adânc, vechi de când lumea. Un lucru simplu pe care e bine să ni-l amintim în răstimpuri. Mi l-am amintit de curând urmărind concertele
Muzica îi apropie pe cei tineri! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6601_a_7926]
-
Toma Popovici, pe mezzosoprana Sorana Negrea-Stoica, pe baritonul Ionuț Daniel Pop, pe violonista Diana Jipa, pe tinerii dirijori Andrei Racu, Ștefan Iliescu, Leonard Boga. Și totuși principala împlinire a concertului a fost realizarea colectivă datorată implicării temeinice a maestrului Badea. Cântul în ansamblu este o experiență utilă fiecărui tânăr muzician în parte, o experiență utilă marilor construcții. Sunt la fel de prețioase, pe această direcție, modelele inspiratoare. O asemenea personalitate-model a fost Yehudi Menuhin de la a cărui plecare în eternitate s-au împlinit
Muzica îi apropie pe cei tineri! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6601_a_7926]
-
Menuhin a fost omagiat în cadrul concertului susținut de Orchestra Internațională de Tineret a țărilor din Europa Centrală, ansamblu format și condus cu specială dăruire profesională de dirijorul și pedagogul Igor Coretti din Slovenia. în mod cert, veleitățile solistice, cele ale cântului în ansamblu, se deslușesc pe parcursul perioadelor de formare muzicală profesională. Iar în cadrul acestora competițiile pot deveni cruciale în evoluția unui tânăr muzician. Am vedere, spre exemplu, recent încheiata ediție - ce a de a XIV-a - a concursului de vioară "Remember
Muzica îi apropie pe cei tineri! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6601_a_7926]
-
avem cu toții veleități de acest fel. Și greu ne adunăm a cânta împreună, coerent, o simfonie, un colind. Cine cântă nu-i om rău" ne amintește o vorbă din bătrâni. E o vorbă pe care aproape am uitat-o. De vreme ce cântul, muzica, au fost îndepărtate din școli. Devenim o populație de soliști, de însingurați zgomotoși care-și caută mereu partiturile. De multe ori nu le găsesc. Și atunci improvizează.
Muzica îi apropie pe cei tineri! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6601_a_7926]
-
în jur / Înalte ca tulpina de cînepă / Din grădina copilăriei / Secetă mare, cuvinte fugare / Rulează prin tînăra ta biografie / Ca mașinile pe bulevardul cuceritorilor" (Ceremonia zilei). Vitalitatea ancestrală zvîcnește în imagini domolite prin muzicalitate: "Ai venit pe lume ca un cînt de ape / Ca un foc lunatic, rugă ori blestem / Din străini, străino, m-ai adus aproape / Glorie nebună, drumul fără semn // Pe o grindă neagră ce susține ceața / Unde se ascunde mierla în april / Limpede se face astăzi dimineața / Ca
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
A înaintat spre mine și m-am gândit să-i intend mâna și să i-o strâng pe a lui, dar pe care. A continuat să avanseze până la fereastră și a închis-o; așa a făcut să dispară glasurile copiilor, cântul și croncănitul păsării și lumina, după-amiaza. Apoi s-a așezat în fața mea. Și-a dat seama că nu mă uit la el, că mă fascinează arma din mâna lui. - Tragere la țintă, a spus, fără nicio altă explicație. Nu era
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
regulă simplistă. Ion Budai-Deleanu, comicul epopeic se numește contribuția lui. Păcat. Daniela Petroșel urmărește, fără nerv, dimensiunile parodicului. Altă Daniela, Filip, e încă și mai jos, cu o analiză școlărească și opacă a Metaforei ca unitate minimală de sens în cânturile X și XI ale epopeii. Dacă acestea (și altele, pe care nu le mai enumăr) sunt, totuși, plauzibile într-o măsură oarecare, inserarea, în corpul Caietelor simpozionului, a două articole de dicționar (referitoare, desigur, la Țiganiada și la Trei viteji
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
partea instrumentala îngăduie vocii - la rândul ei, retractila, șoptita, înfrânta - să-și expună întreaga dramă și amărăciune a resentimentului adunat în cuvinte: „It’s a shame and it’s a pity/ The way you treat me now/ I know you cânt forgive me/ But forgive me anyhow./ The ending got șo ugly. I even heard you say/ You never ever loved me/ Oh, but I love you anyway.” Compusă împreună cu Patrick Leonard, si aceasta melodie e dinadins subminată de interpretarea derizivă
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
literare din 4 ianuarie, apar deasupra frontispiciului trei casete: prima anunță „Versuri de Maria Banuș, Mihai Beniuc, Gheorghe Tomozei, G. Alboiu, Iordan Chimet”. A doua: „Arhiva albă, Petru Popescu, Întîlnire cu Mona-Lisa”, iar a treia: „Iliada într-o nouă versiune, Cîntul al nouălea”. Două texte pe două coloane sînt paginate pe post de articole de fond, primul, cu titlul „An Nou” și cu reverențele politice de rigoare este semnat de președintele USR, Demostene Botez. (...) Al doilea, intitulat „Metaforă pentru noul an
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4813_a_6138]
-
Ea a descoperit "n" talente care dacă nu ar fi fost Marioara Murărescu, poate nici ei nu ar fi fost. Furdui Iancu, Sălăja, Bocșa, Drăgan, toți ăștia au trecut prin școala Mărioarei Murărescu, pentru că ea a creat o școală, a cântului și a respectării folclorului, cu sfințenie, ea nu a dat frâu liber kitsch-ului. Ea nu a acceptat așa ceva, ea a acceptat folclorul adevărat". Despre ultimele cuvinte pe care i le-a spus Mărioara Murărescu, Benone Sinulescu a povestit, la
"M-a durut sufletul enorm". Cuvintele sfâșietoare ale Mărioarei () [Corola-journal/Journalistic/47157_a_48482]
-
valabilitatea școlii românești de canto, începînd cu tradiția marilor noștri artiști lirici, de la Hariclea Darclee și Vasile Moldoveanu pînă la o adevărată pleiadă de tineri interpreți vocali care astăzi, aflați pe băncile Universității Naționale de Muzică, reprezintă viitorul apropiat al cîntului românesc, ca valoare inestimabilă. Pentru a deveni adevărați profesioniști, interpreții vocali vor trebui să străbată un lung drum pe care se află studiul neîntrerupt și efortul continuu. Renunțările și îndoiala perpetuă, nesiguranța împlirii pe deplin a vocației fac întotdeauna parte
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
care au căderea de a promova și a face simțite în media astfel de evoluții încurajatoare pentru viitorul artei muzicale interpretative românești. M-a impresionat bucuria lor de a cînta. Nelipsitul lor entuziasm s-a adăugat stăpînirii solide a artei cîntului, unor voci bune, valoroase, atrăgătoare și strălucitoare, stăpîne pe tehnică, cu timbrul marcant. M-au sedus cu prospețimea glasurilor, m-au cucerit cu abordarea, adesea impecabilă, a unor piese muzicale de un mare grad de dificultate, cu spiritul lor de
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
coloratură bine stăpînită, cu o anume grație a intonației. Tînărul bariton a mai interpretat, în acest recital, cu naturalețe și sigur pe o voce robustă, frumoasa arie a lul Belcore din opera Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti. Stăpînă pe arta cîntului, distinctă și agilă în registrul acut dar realizată și în registrul mediu, soprana Virginia Stamate-Simulescu (studentă în anul IV) a atacat cu aplomb o dificilă arie din opera Adrienne Lecouvreur de Francesco Cilea (binecunoscută în celebra interpretare a tot atît
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
a deveni un interpret vocal desăvîrșit. Recitalul, în totalitatea lui, a însemnat o reușită a Departamentului Canto și Artele Spectacolului, clasa maestrei Silvia Voinea, soprană de faimă internațională, care își îndrumă cu mare dăruire și dragoste studenții în arta a cîntului. Reușita acestui recital i se datorează în mare parte, precum și formarea, în continuare, a tinerelor voci pe care le conduce cu cel mai înalt profesionalism și cu cel mai profund atașament. Regia, prezentarea precum și organizarea reușitului recital de la Casa Universitarilor
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
de lectura dantis, poezia medievală se scria ca în arabă, de la dreapta înspre stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși italienistă, în laboratorul traducătorului, atrage atenția supra cuvintelor-cheie aflate în rimă: „Mă voi opri la primul cânt din Infern, unde avem o lungă listă de cuvinte care, deseori în rimă, conduc cititorul nu numai din primul tărâm de dincolo, ci și de-alungul întregii călătorii. Cred că nu este inutil să amintesc centralitatea imaginii simbolice a pădurii, căreia
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
imaginii simbolice a pădurii, căreia îi sunt corelate pierderea și spaima. Substantivele care susțin această imagine a «patimilor lui Dante» - viață, drum, pădure, cale, munte, deal, vale, moarte, țărm, stele și adjective precum dreaptă sau aspră vor reveni în alte cânturi, atrăgând atenția și încercând memoria cititorului, în jocul de conexiuni astfel create între episoade”. Cât de pertinentă, aș spune fundamentală este această observație, cititorul poate constata singur, comparând binecunoscutul început al operei lui Dante, în original și în traducerile de
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
ca să nu își trădeze prietenul, având și o ușoară alură de playboy (se preocupă de organizarea balului, se amuză pe socoteala vrăjitoarei, circulă deghizat prin oraș etc.). În interpretarea tenorului Daniel Magdal nu am regăsit aceste trăsături, ci doar un cânt vehement cu voce aspră, tăioasă, cu acute puternice, totul în forță. În tabloul vrăjitoarei - piatră de încercare pentru tenor -, acesta trebuie să sclipească prin virtuozitate, eleganță, lejeritate, ironie (celebrul Scherzo); Magdal ne-a rămas cu totul dator, după cum nici în
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
acestui articol, Odiseea. O fac din două motive: pentru că mă pregătesc să scriu o carte despre un personaj de bandă desenată, marinarul rătăcitor Corto Maltese, și apoi pentru că vreau să aprofundez corespondența dintre episoadele lui Ulysses, al lui Joyce, și cânturile din capodopera lui Homer. Dar o fac și din pura plăcere de a mă lăsa învăluit de misterele unui text în care cuvintele au, de la prima la ultima silabă, o încărcătură magică fără egal. Pentru a continua în aceeași notă
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]