613 matches
-
hrană. Seara revenea la adăpostul lui de unde asculta până târziu în noapte spectacolul greierului. Furnica se trezea de dimineață, înainte de a se evapora roua și pleca la muncă. Aduna mâncare, aducea câte un boț de pământ galben pentru a-și cârpi adăpostul apoi cu câte o frunză cu care-l căptușea pentru a nu da frigul peste ea. Greierul, cât de mare era ziua, stătea în adăpostul lui odihnindu-se. Din când în când vecina lui, furnica îi dădea câte ceva de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
căldura stătută a orelor de serbare, un damf de necurățenie și de parfumuri străine, toate deja amintire, poate, cândva, după un timp lung, plăcută. GHEME DE LÂNĂ Niciodată nu mi-a fost rușine să port șosetele pe care mi le cârpea mama. Cu capul în nori în multe privințe, eram totuși de-ajuns de lucid ca să-mi dau seama că situația nu ne permitea să ne punem ciorapi noi la prima găurică ivită în călcâi. Iar mama nu lăsa prima găurică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mașina de cusut manuală Singer, tricota cu andrelele, croșeta. Cămăși, izmene, chiloți, cearșafuri, fețe de masă, pulovere și jachete, pe toate le urmărea în ce stare se aflau și observa când începeau să se roadă. Jachetele și puloverele rareori le cârpea în coate pentru că, spre deosebire de ciorapi, rosăturile acelea prea ar fi fost la vedere. Și cum, în ciuda sărăciei, pentru ea conta și prestigiul familiei, remediul stătea în a le deșira și a le împleti de la început. Așa se face că obiectele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pornitură secătură stârpitură adunătură înjurătură bărbos - bărboșie Baertigkeit spân - spînie bărbat - bărbăție Maennlichkeit beat - beție Trunksucht mustăcios - mustăcioșie mândru - mândrie ghebos - gheboșie mănos - mănoșie sfătos - sfătoșie întunecat - întunecime finster-niss mare - mărime tare - tărie boier - boierime țăran - țărănime Bauernschaft părui - păruială cârpi - eală spoi - spoială pălmui - pălmuială jupui - jupuială ului - uluială momi - momeală mulcomi - mulcomeală șoși - șoșeală - șoșele socoti - socoteală murui - muruială [3] 2257 după dupac pumn - [a] dupăci a da pumni după cap furtunatec (furtună) flușturatec, golan Armer Teufel, golănime [Armer
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
imitativ și unele „cuvinte cam prea străine limbii”. Articolul polemic din 1914 despre „Mișcarea contimporană poetică“: „...anume neologisme și elemente de comparație și alegorii, cîteva corăbii, de pildă, porturi, rade, niște droguri și coloniale, cacao, eucaliptus, opium, eter și hașiș, cîrpesc la spate pantalonii versificatorului cu un petic violent: simbolism. Dar fondul sufletesc al concurenților e aproape același. Aceiași poporaniști sînt cei ce din pricina multor lipsuri de complexiune par incapabili de a asimila altă cultură decît aceea a țării lor. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el și restul copiilor; îi intrase în cap că poate munci ca alții de aceeași vârstă și un soi de siguranță, detașare și nepăsare pusese stăpânire pe el. Avea aceeași uniformă de elev, lustruită, din clasele inferioare, spălată, călcată și cârpită de nenumărate ori iar chipiul îl purta cu mândrie. Își ținea cozorocul pe frunte ca ofițerii nemți, să nu observe nimeni unde privește și să nu-i intre soarele în ochi. Toți purtau matricola pe mâneca stângă a costumului bleumarin
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
costumului bleumarin, cu număr personalizat pentru identificare. În caz că făceau vreo năzbâtie, imediat erau reperați după ea, dar nu îl deranja ca pe alți colegi. Costumul nu era chiar atât de ieftin, ținea cam doi ani. Toată ziua maică-sa îl cârpea în coate sau pe unde se rupea, de obicei pantalonul ceda în genunchi. De multe ori îi rămâneau pantalonii scurți, deși nu își permiteau să cumpere alții. De asemenea nu trebuia săși uite șapca acasă. Niciodată nu i se îngăduia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
la care trebuie să mă concentrez; să-mi dau în cărți, să-mi tălmăcesc visele, să consult cât mai mulți divinatori, să mă concentrez exclusiv asupra mea, la ghemul meu atât de scurt, să încerc să-l înnod, să-l cârpesc, să-l prelungesc cumva. De ce? Pentru că așa e construit omul, să regrete tot ce face: faptele, viețile și deopotrivă morțile, vezi programele de autodistrugere." Ea tace pentru o vreme și Damiel tace și el, nu mai spune nimic. Continuă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în septembrie și copiii aveau nevoie de încălțăminte, căci nu mai era mult și începea școala. Curajoasă ca întotdeauna, încercă să le lucreze ea hainele, dar curând trebui să se lase păgubașă. Rose, care știa să coasă nasturi și să cârpească, nu se pricepea la croitorie. În schimb, se pricepea la treaba asta verișoara bărbatului ei, care veni s-o ajute pe Louise. Uneori ea se instala în camera lui Jonas, pe un scaun, într-un colț, unde această făptură tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Să renunț la biata Nellie? Niciodată! știi că n-aș putea niciodată să fac asta. De ce mă mai obosisem? Mama avea un sentiment ridicol de loialitate față de obiecte. Puloverele vechi nu erau niciodată destul de vechi ca să nu mai poată fi cârpite, iar farfuriile ciobite aveau „personalitate“. Niciodată nu mă putusem decide dacă sentimentele astea veneau din rădăcinile mamei, care erau pe Mayflower 1 sau dintr-un spirit de frugalitate pe care-l dezvoltase pe parcursul anilor în care se chinuise să întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un camion cu combustibil și sticle pentru Molotovuri, ne-a adus la cunoștință Monte Cristo la un moment dat, va trebui să-l descărcăm, după care vedem noi cum scăpăm de el, ne-a zis, poate facem cumva și mai cîrpim cu el vreo gaură în porcăria asta, așa cum am procedat și cu autobuzul. La aflarea veștii aproape toți au început să se impacienteze, temîndu-se c-o să dea de dracu’, noi am venit aici să manifestăm pașnic, au început să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pot să fac așa ceva. E vorba de onoarea mea de meseriaș. Adică omul trimite o știre, ceva așa: Sosesc vineri ora 16. Așteptați gară. Mesia. Iar eu pierd telegrama. Și Mesia vine. Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia Îl descumpăni. De unde atâta imaginație la un poștaș? Uimirea și invidia lăsară loc recunoștinței. Avea un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți convine, îl schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici un îngrijitor spătos, cu perciuni lungi și ochi goi, n-au cedat. Dar cercetările au fost infructuoase. Oricât au răscolit cei patru țărmul, n-au reușit să dea peste bufniță. În cea de a treia noapte, istoviți și cu ochii cârpiți de nesomn, au fost nevoiți să renunțe. Probabil, pasărea se ascunsese în bălăriile din spatele azilului, iar acolo, în încâlceala aceea de ierburi mai înalte decât omul, era, practic, de negăsit. Surpriza a venit peste câteva zile când portarul a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în cot. Polizam destul de șucărit deci, că nu răzbeam să guvernez nici la masa mea, reperând între timp stârpitura cum se insinua languroasă către mine, dar nereperînd-o când, iute de labă, mi-a slobozit tinicheaua în halbă. Nu l-am cârpit. Mi-a demonstrat chiar atunci, în stolul de argint ridicat deasupra clăbucului berii, că descoperitorul poeziei perfecte va avea fix numărul și seria mea de buletin... - Arasel! Aici trebuia să-l cârpești... "Pentru ce, scafarogule, să nu aibă seria și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a slobozit tinicheaua în halbă. Nu l-am cârpit. Mi-a demonstrat chiar atunci, în stolul de argint ridicat deasupra clăbucului berii, că descoperitorul poeziei perfecte va avea fix numărul și seria mea de buletin... - Arasel! Aici trebuia să-l cârpești... "Pentru ce, scafarogule, să nu aibă seria și numărul meu de pașaport? Păi, ce, sîntem în Romînia?! Nu drojdim bere în Mozambic?"... - ...A clătinat de trei, patru ori halba, de și-a strâns, de prin toate moleculele berii unde se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
veridic butaforia zodiilor de apă, Ho diábolos mută Bucureștiul, pentru 24 de ore, (purtîndu-l ca pe un talger, într-o singură mînă), în pustietățile Oceanului Pacific, 520-525 mile sud-vest de arhipeleagul Amiral Serafim. Astfel încît, atunci când, pe la 5 dimineața, cu genele cârpite de somn, Gabriela P. Mocanu (alungată de către fermecătoare în brațele spectrului invocat ca fiind cel al Profesorului de Istoria Religiilor) călca pe dalele curții din strada Perone, pentru a tîrî pubelele de gunoi către poartă. Pavajul, altădată stabil, al aleii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
muieri perfecte, civilizate, pătimașe, căzute, fără ca el să miște un deget, în așternutul lui, de la o vreme îl cam teroriza. De aceea, când și când, după ce terminau cu partea cu poetizatul, o mai înșfăca pe vreuna de cîte-o ureche. O cârpea, dacă era s-o cârpească. Și-o potrivea, la loc, pe genunchi. Și-o descosea cu binișorul: - Spune, fă!... Că te dau cu țeasta de pereți, de uimire și de supărare!... Ce cauți tu la mine, fă, zăltato?! Făcea o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fără ca el să miște un deget, în așternutul lui, de la o vreme îl cam teroriza. De aceea, când și când, după ce terminau cu partea cu poetizatul, o mai înșfăca pe vreuna de cîte-o ureche. O cârpea, dacă era s-o cârpească. Și-o potrivea, la loc, pe genunchi. Și-o descosea cu binișorul: - Spune, fă!... Că te dau cu țeasta de pereți, de uimire și de supărare!... Ce cauți tu la mine, fă, zăltato?! Făcea o pauză. Își mai scăpăra o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lupta dată ca să-l țină în casă. Va fi plăcerea mea, i-a răspuns scurt Jake, deschizând ușa de la intrare. — Ce se întâmplă aici? David era în prag, cu degetul ridicat în dreptul soneriei, în vreme ce cu cealaltă mână își freca ochii cârpiți de somn. — Plec, l-a informat Jake făcând un pas ca să treacă de el, numai că taică-su i-a blocat ieșirea. —Pleci? De ce? Unde te duci? —La mama. Iar Fiona mi-a spus foarte clar că dacă plec, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
căderea unui ac pe covor. Însă în fiecare sâmbătă dimineața lucrurile decurgeau la fel. Susan se trezea împreună cu Milly, amândouă se jucau vreo două ore, după care, pe la 9, Susan prăjea ceva pentru când Nick avea să coboare cu ochii cârpiți de somn, plângându-se cât e el de obosit. Dar Susan nu era foarte deranjată de chestia asta. Nick avea defectele lui, dar, în esență, era un om bun și un tată minunat. Numai la partea cu iubitul mai trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
viață și-a arăta arama. "Să reproduci frumosul în forme" ne înveți: De-aceea poezia-mi mă împle de dispreț... Dator e-omul să fie a veacului copil, Altfel ca la nevolnici el merit-un azil Într-un spital... Acolo cârpească cu minuni Păreții de chilie și spună la minciuni... Da! ticălos e omul născut în alte vremi... Sincer, îți vine soartea s-o sudui, s-o blestemi: Blăstămurile însăși poet te-arată iarăși, Al veacului de mijloc blestemul e tovarăș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai putrezite Pocnind sub pașii tăi atât de-ușori. Tu le urci iute și bătăi pripite Îți îmflă piepții - stai adeseori -; Acum deschisă-i ușa - tata-n jețu-i Ochii și-ndreapt-sub verde cojoroc Și micu-ți frate călărește bățu-i, Iar mama ta cârpește la un roc. Tu i-ai adus lui Ciulei o căciulă, Tatei o gumă, mamei bumbăcel. De-a ta privire casa nu-i sătulă, Odor al casei vechi, copil frumos. Nu vezi cum ochii toți țintesc la tine? Tu scoți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
către o femeie de cinzeci și ceva de ani, curat Îmbrăcată, cu părul Încărunțit prematur, privirea ageră și cu gesturi precise și bine definite. A Întins mâinile către copil, l-a privit atent, s-a mirat de hainele ponosite și cârpite pe alocuri, de firele de fân din părul său Încâlcit și când a dat să-l cuprindă cu brațele, gest care Îi schimbă mina și-i Împăienjeni ochii, Încă frumoși, Va se trase Înapoi cu sfială. Tatăl se rușină de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
salbă și lanțuri pentru fiecare picior, un ilic de mătase și două baticuri. Dar nici ea nu era ca atunci când o trimisese după a doua fecioară: pielea îi sclipea ca zahărul brun și-avea sfârcuri tari sub cămașă. Știa să cârpească, să coasă și să gătească, dar, mai ales, știa să aline o inimă ca a lui. Când se învechiseră toate astea? Ghazal auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]