2,091 matches
-
ale munților Coastei de a-și desăvârși poziția, pentru încă ceva timp la scara devenirilor geomorfologice ale scoarței terestre. Porțile la intrarea limuzinelor se deschid sau se închid comandate de la sute de metri, greu găsești exact momentul de a te cățăra pe ceva pentru a arunca o privire „indiscretă” nesătulei dar bănuitei lor turpitudini, nu poți nici să stai să aștepți pentru că vigilența turnurilor de pază este mereu la post și-un fluierici sau o voce în megafon îți amintește că
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
o limbă de clopot/ când cazi la icoane”. Ce poate fi mai frumos și mai adevărat decât a te învoi să trăiești iubind aceste imperii de liniște: Dacă n-ai fi noapte.../ nu ți-aș mai fi zi,/ m-aș cățăra pe umbra mea,/ până la Tine”. Citind volumul ” De ce plâng fluturii în Fa minor”, veți înțelege de ce pentru o inimă mai trebuie să se nască o stea, iar pentru o mie de zări, nectarul a o mie de păduri de tei
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului În cele din urmă spiritul lui Vlad descoperi un tânăr dornic de mărire și se strecură în trupul său. Acesta își înlătură pe rând rivalii și cu o agilitate de pisică se cățără pe crengile copacului ierarhic din politică. Reuși prin demagogie și populism să se apropie de popor manevrându-l după plac cu promisiuni pompoase. Mulțimea credulă și dornică de democrație îl ascultă și în țară urmă dezastru după dezastru. Dar nenorocirea
XXVIII. „IMPERATORUL” (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352549_a_353878]
-
manea lumină rătăcită se sparg sensuri orbiri de semeni mărunte adevăruri și ele nevăzute primesc continuu o gură de pământ oferta generoasă înghiți priviri în jos și iar uitam trecutul închis în umbra minții escaladam trădări trădăm eroi trecutul ne cățărăm dar cum pe scară orizontală lipsiți de conținut literele mici simboluri caraghioase triumfă absenții le dau forța un fum captiv o viață între limbi de ceas. Referință Bibliografică: Escaladam trădări / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1240, Anul
ESCALADAM TRĂDĂRI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350550_a_351879]
-
ritual care presupune : muză, somnul mistic, moartea simbolică, purificatoare, stropitul cu apă sau cufundarea până la gât în apă, în borboros - care semnifică mlaștină ce desemna starea majorității oamenilor din care inițiatul se desprinde, iese purificat, schimbat , adică ”înainte de a se cațără de stele, (sallire alle stelle) oamenii trebuie să elimine posibilitățile lor infernale”. Dintre lucrările lui Brâncuși : Muză adormita, Cupele și Cocosul sunt capodoperele maestrului care au fost etichetate ca fiind simboluri inspirate din studiul misterelor, din inițiere- lucru stabilit în urma
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > AI CULES Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 330 din 26 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ai cules Zâmbetul șăgalnic din grădini Ai cules în ochii tăi adânci Și victorioasă îl anini, Cățărată pe înalte stânci. Vrea să spună poate nu știu ce, Ori să spună nu ar vrea, nimic; Să rămână ceea ce și e Și să picure încet : pic-pic. Din grădini cules-ai simfonii, Prin munți, fânețe și livezi, Să nu fie serile pustii
AI CULES de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351539_a_352868]
-
să mai merg cu tata la coasă, Prin iarbă, desculț, când roua se lasă, Să mai adorm pe-o căpiță de fân, Cu greieri, la scripcă, arcușul să-ngân. Mi-e dor să-mi mai fie iarăși foame, Să mă cațăr printre crengi după poame Și să mă-ndop cu cireșe amare, Cu mămăligă ascunsă-n ziare. Să hoinăresc toată ziua pe dealuri, La prânz să m-arunc în iaz, printre valuri, În amurg să mă retrag înspre maluri, Obosit, să
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]
-
Iarnă-vară. Pe bănci. Cu poezia în inimă. În minte. Pe buze. Șiroind pe trup și în șuvițe de păr. Pe din afară. Pe dinăuntru. Șuvoi de imaginație. Cuvintele - scai după mine. Precum cățelușii. Amușina. Se mângâie de picioarele mele. Se cațără. Atârnă. Strălucesc. Se sting. Învie. Renasc din cenușă. Gândesc în versuri. Doar o scânteie le-aprinde. Amnarul - același. Tăcere. Forfota copiilor. Țipete. Mingi. Cărucioare, landouri. Frunze căzute. Apă țâșnind. Bănci goale. Eminescu - privind în aceeași direcție. Mai jos, muză lui
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346538_a_347867]
-
raiul n-ar mai fi un vis. Între oameni n-ar fi pizmă, traiul n-ar mai fi hidos, Cu Dumnezeu, mână de mână, ne-am plimba prin Paradis. Dacă, în seara de Crăciun, tu ții poarta încuiată, O să mă cațăr peste ea, ca să te colind în tindă. La căsuța cea săracă poarta-i veșnic descuiată; Mama, cu mine în brațe, la geam cântă o colindă. Referință Bibliografică: Mama, cu mine în brațe, la geam cântă o colindă / George Safir : Confluențe
MAMA, CU MINE ÎN BRAŢE, LA GEAM CÂNTĂ O COLINDĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350973_a_352302]
-
idee îmi dau sculele jos din pod și mă duc să le vând la fiare vechi o să-mi plătesc un bilet de intrare la eternitatea din tine care uite a sosit odată cu această primăvară în care tu o zgăibăreață te cațeri în toți copacii lumii să dai startul la o nouă înmugurire și de dragul tău mă las și de fumat dar ce mă fac eu fără cerculețele astea pe unde voi mai privi noua facere a lumii dacă nu iese fum
DE DRAGUL TĂU MĂ LAS ŞI DE FUMAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345584_a_346913]
-
deformează și-o ia pe drumuri chiniuite. In încăpere strâmtă, mică, înghesuită în ea însăși, de multe ori punem sufletul, iar inima când țipă, ne ascundem fața de om și devenim fiare, cu instinctul limitat și fără gândire. Unii se cațără pe iluzii materiale, care nu-s ale lor, construite-n vremelnicii de ei neânțelese. Am privit fețe cu peruci și cu priviri ce zic că-npart dreptate, le-am auzit scrâșnetul urii și posesia de diavol. Urâte și nedrepte făpturi, alese
INFECTIA VIRALA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345673_a_347002]
-
care credeți că ați ascuns-o să nu o găsească nimeni. Există astăzi lucruri ce depășesc pe cele din Pierduta lui scrisoare ... Odihnească-l Dumnezeu în pace ! Ce vreți să spuneți, nu ajung oamenii acolo, sus, prin șantaj, nu se cațără cu vorbe și promisiuni, nu sunt oameni politici înzestrați cu oratoria lui Farfuridi? Numai că Pristanda este astăzi general cu trei stele. Păstrați tăcere, nu deranjați Everestul, care ar vedea că personajele domniei sale se plimbă printre noi, vorbesc în Senat
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
camionete rezemată de peretele sculăriei, apoi începu să se învârtească împrejurul ei nehotărât. Camioneta, rosti meșterul gânditor și prinzând un moment când Păcălici se depărtase spre capătul aleii uitându-se la ceas - acum era sigur că aștepta pe cineva - se cățără fără zgomot pe platformă și așteptă lungit pe burtă. Tocmai la timp ca să vadă prin geam că lui Păcălici i se alăturase unul mărunt cu fața smolită pe care nu-l cunoștea și se urcară amândoi în cabină. - Gata, Piticule
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356426_a_357755]
-
băiatu’ tatii, mă auzi bă, băiatule? Ce‑ai făcut, Doamne, cu băiatu’ meu? Ce soartă i‑ai dat Doamne, s‑o petreacă? Gavrilă, rezistă băiatule! A încercat să desfacă cele două porți, să treacă dincolo. Nu a reușit. S‑a cățărat cu greu peste ele și a sărit în curte. A mers plângând la botul mașinii și a încercat să‑l ia pe bietul om în brațe. Nu a putut intra între mașină și metalul greu al porților. A început să
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
2. Când vârful piramidei l-ai țintit Ai mers abil și, pas cu pas, Rivalii-n taină i-ai lovit, Iar pe amici i-ai dus de nas... Erai umil și-adesea săritor, Rapid săreai în ajutor... In moale scaun cățărat Stai plin și domini în pustie, Tu, plin de propria-ți prostie... Referință Bibliografică: Acrostih / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 268, Anul I, 25 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ACROSTIH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355912_a_357241]
-
tot astfel mai departe, lupta devine din ce mai încrâncenată, ca sus pe culme, să nu mai fie loc decât pentru unul singur. Și uite cum pentru o poziție vulnerabilă și precară, cei mai ambițioși dintre noi ajung să se cațere din ce în ce mai sus, lăsând în urmă și un număr din ce în ce mai mare de victime. Și reușesc să stea în vârful ei, până când un altul, mai viguros, vine din urmă, singur sau cu ceata lui, și lupta reîncepe cu și mai multă patimă
DOUĂ SCĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354815_a_356144]
-
de un pitoresc aparte, dar și de apa străvezie a lacului din vârful muntelui. Turiști de toate națiile fac fotografii, filmează, admiră hăul ce se deschide pe partea nordică cu șerpuirea șoselei printre stânci și palele de ceață ce se cațără pe abrupți ca niște adevărați alpiniști. Pe partea de răsărit lacul este străjuit de crestele sterpe ale masivului muntos. Aici este un hotel, dar și un restaurant mai aparte care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
român care nu se pierde cu firea, ci, imediat, capătă curaj și-și spune necazul. Iisus apare totdeauna la timp pentru a aplana situațiile conflictuale, pentru a salva copiii de rău, de pildă, întâmplarea cu gușterul care i s-a cățărat pe trup și pe față, fetiței de șase ani și apariția miraculoasă (sau numai viziunea, închipuirea ?) unui bărbat asudat : Atunci s-a oprit în gura colibei noastre de paie o lumină clară și blândă. În miezul ei, ca sâmburele-n
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
agățat în corzi, la zeci sau sute de metri deasupra prăpăstiilor? Ai simțit vreodată plăcerea de a urca pe un vârf de munte sau pe un perete de stâncă? Pasiunea lui Dan este alpinismul. Dan, de ce te-ai apucat de cățărat? Când ai spus prima dată: „Vreau să urc pe stânca asta, să ajung în vârf ”? Dan Glazer: Eu am crescut în Deva, oraș situat în apropierea Munților Retezat, Apuseni și Parâng. De cățărat m-am apucat când aveam 16 ani
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
alpinismul. Dan, de ce te-ai apucat de cățărat? Când ai spus prima dată: „Vreau să urc pe stânca asta, să ajung în vârf ”? Dan Glazer: Eu am crescut în Deva, oraș situat în apropierea Munților Retezat, Apuseni și Parâng. De cățărat m-am apucat când aveam 16 ani și a fost din dragoste pentru munte. Reporter: Ai întâlnit vreodată vreo viperă în timp ce te cățărai pe munți și pe stânci sau poate la Cetatea Devei? Dan Glazer: Sunt extrem de rare cazurile când
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
Dan Glazer: Eu am crescut în Deva, oraș situat în apropierea Munților Retezat, Apuseni și Parâng. De cățărat m-am apucat când aveam 16 ani și a fost din dragoste pentru munte. Reporter: Ai întâlnit vreodată vreo viperă în timp ce te cățărai pe munți și pe stânci sau poate la Cetatea Devei? Dan Glazer: Sunt extrem de rare cazurile când întâlnești vipere pe poteca sau pe grohotișul pe care-l străbați în drum spre peretele de stâncă. La Cetatea Devei nu am întâlnit
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
te sprijini complet. Este dezolant. Eu atunci mă simt trădat, pentru că în stânca aceea mi-am pus toată nădejdea, abia apoi în coardă și în coechipier. Când iese o piatră cu tine, te simți trădat din toate părțile. Odată mă cățăram împreună cu un prieten și el era cap de coardă. După vreo 7-8 metri după ce el a plecat, s-a desprins o piatră. Nu cu el, el trecuse de piatră. Însă ce-a fost înfiorător era că acea piatră s-a
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
-l pui în amestecul acela, nu iese. Acel ceva special în cazul olarului este apa. Pentru mine acel ceva special a fost împlinirea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. De exemplu: Joc baschet - sunt fericit. Schiez - sunt fericit. Mă cațăr pe munți - sunt fericit. Sunt câteodată în culmea fericirii, dar rămân la atât și nu sunt împlinit. Însă împlinirea și liniștea pe care mi le dă Dumnezeu, depășesc înțelegerea omenească. Îți dorești foarte mult un lucru și îl obții. După
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
putut ține... ?nainte de a divorța părinții mei, am fost un copil puternic. Mi-aduc aminte că-mi plăcea să mă iau la întrecere cu toți ceilalți copii și luptam cu orice chip să fiu mai tot timpul ‘prima' - mă cățăram prin toții copacii și nu-mi era frică... ?n urma acelor traume datorate tragediei din familia mea, puțin câte puțin am început să-mi pierd încrederea că aș mai putea fi o învingătoare. După ce părinții mei au divorțat, mai venea
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
seamănă veverița cu o pisică! Numai că e mult mai mică decât aceasta, în schimb are o coadă mare și stufoasă pe care o mișcă neîncetat dintr-o parte în alta. Și cât de zglobie a țâșnit dintr-un tufiș, cățărându-se repede repede într-un brad înalt de pe crengile căruia a trecut fără nici un fel de dificultate în bradul următor, până când a pierdut-o din ochi. Rică porni din nou la drum închipuindu-se nici mai mult nici mai puțin
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]