882 matches
-
M-am uitat la ea, am dus din nou sticla la gură și după ce-am șters rachiul care-mi cursese pe piept, i-am zis încet, aproape în șoaptă: „Ești o cățea. Dar nu-i nimic, mie îmi plac cățelele”. M-am pomenit în întuneric, un întuneric lăptos, ascultând ploaia care bătea darabana pe un acoperiș de tablă. Eram la închisoare iarăși? Acolo ascultam uneori, astfel, ploaia. Sau visam? Neștiind unde mă aflam, mă temeam să fac vreo mișcare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În voce se simte o ușoară amenințare. Sherrill intervine. Ia paharul din mîna lui Wakefield și Îi dă drumul În geanta ei. — E un cadou, spune ea sec. —Va trebui să raportez asta, spune casa. Facem inventarul În fiecare zi. — Cățea. Sherrill ignoră vocea, dar Îi aruncă Nevei o căutătură otrăvită. Cum e turcul, și pistolul. Wakefield o ia pe Maggie În brațe și o duce pînă la microbuz. Nu e deloc ușoară, dar e caldă și miroase ca o franzelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
câine plouat, iar costumul ei de in bej era pătat și mototolit. — Te-am așteptat aici. Fran simți un fior de teamă. — De ce n-ai urcat? — Pentru că ceea ce vreau să-ți spun nu poate fi spus decât între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre Fran. Fran fu atât de surprinsă, încât nici măcar nu se clinti și mănușa o lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de lovitura primită și de cuvintele Camillei, și recunoscu că era un grăunte de adevăr dureros în ele. — Îmi dau seama că a fost îngrozitor și nu pot să-ți spun ce rău îmi pare. Ai dreptate. Am fost o cățea egoistă. Dar Camilla nu asculta scuzele lui Fran. — Am crezut că o să pot face astfel încât măcar lucrul ăsta să fie cum și-l dorea. Aș fi putut să-i ofer nunta perfectă! Patosul neîmblânzit din glasul Camillei era sfâșietor. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am iertat nimic... Am furat mult. În Băneasa, la țară. Simplu vă spui că luam, veneam la dumneavoastră-n vie seara și vă luam toți aracii de la vie. Îi tăiam și-i băgam pe foc. De mic furam. Aveam o cățea mare, albă. Ridicam bățul de aruncam după găini. Eram numărul unu. Din mers le luam, găinile. Treceam... 20 de găini... dădeam și le ologeam. Ologeam trei-patru. Le mâncam, fără să le arăt c-am furat. Le prăjeam, le fierbeam. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în revista Urmuz și intitulată „Nocturnă pentru Bébé. Scenariu de film” încearcă să „filmeze” un „voiaj nocturn” pe parcursul căruia „în creier se spărsese o conductă și gîndurile țîșneau în sus, pulverizînd analogii”. Obsesii cinematografice apar și în fapul divers suprarealist „Cățeaua bragagiului”, o altă proză a sa din Urmuz (despre aventurile erotice și sfîrșitul sordid al unei cățele). Poetica imagismului „integralist” și „unist” - o poetică a eliberării miraculosului vizual, - ilustrată de Ilarie Voronca („miliardarul de imagini” și apologetul „imaginațiunii” nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe parcursul căruia „în creier se spărsese o conductă și gîndurile țîșneau în sus, pulverizînd analogii”. Obsesii cinematografice apar și în fapul divers suprarealist „Cățeaua bragagiului”, o altă proză a sa din Urmuz (despre aventurile erotice și sfîrșitul sordid al unei cățele). Poetica imagismului „integralist” și „unist” - o poetică a eliberării miraculosului vizual, - ilustrată de Ilarie Voronca („miliardarul de imagini” și apologetul „imaginațiunii” nu este doar un adept al „pictopoeziei”, ci și al cinepoeziei), Stephane Roll, B. Fondane, Sașa Pană și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aberații. Într-o noapte, camera mea se umpluse de clepsidre sparte din care curgea nisipul. Și, pe măsură ce trecea timpul, simțeam cum creștea nisipul în jurul meu. Am intrat în panică și am vrut să ies, dar, afară, vântul urla ca o cățea înnebunită că și-a pierdut puii. Am răsuflat ușurat când am zărit-o pe Ana și am încercat să mă apropii, convins că, așa, voi fi în siguranță. "Nu mă atinge", mi-a șoptit ea. După care mi-a dat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
haite dezlănțuite. Câinii lui Iacob au devenit curând ținta invidiei celorlalți și mulți s-au oferit să-i cumpere. Dar în loc de asta, Iacob cerea o zi de muncă în schimbul seminței câinelui cu ochi de lup. Când cea mai mică dintre cățelele noastre a făcut pui cu acest câine-lup, Iacob i-a dresat pe cățelandri și a vândut patru din cinci pe o mică avere, pe care a transformat-o repede în daruri, de unde se vede cât de bine ajunsese să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Adei. Și-a amintit chiar și de Bilha și i-a adus o amforă micuță cu miere. Laban s-a plâns și a zis că nepotul ar fi trebuit să-i dea lui toți banii, din moment ce puii fuseseră făcuți de cățeaua lui. Dar bătrânul s-a înmuiat la vedera pungii cu monede și s-a repezit în sat s-o răscumpere pe Ruti. Bietul de el. Într-un an, Iacob a devenit un fel de vătaf al lui Laban. Cu câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Zilpa ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și făcea de lucru pe la fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt sufletul lui. Tu ești doar o iapă însămânțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dându-și ghionturi în timp ce-și aminteau cum fugeau din grădina mamei lor ca să se joace cu mielușeii. Se ajutau unul pe altul în a-și aminti numele câinilor - Negruțul, Pătatul și mai ales Minunea cu Trei Picioare, o cățea fermecată care supraviețuise atacului unui șacal și a continuat să păzească turma la fel de bine ca înainte. Era plăcut să vezi chipul tatălui meu în timp ce aceste povești ieșeau la iveală. Părea din nou un băiețel - fără griji, puternic, încăpățânat. Suspiciunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și eu cu privirea, Îi făcu semn lui Tuni și-o luară spre mine, dar bătrâna prinse a striga ca apucata: - Ce-ai tu să vorbești cu unu’ ca el, Tuni? N-ai văzut cin’ se crede? - Ci mai leagă cățeaua, Gula! se stropși omul. Vezi de plodul ăla și taci. Bătrâna Începu să mormăie gros și rău, privind cu ochi holbați la Tuni, iar cei din jur prinseră să scâncească și să se dea Înapoi. Tuni luă Însă de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
găini, simțind-o, au încremenit și ele neîndrăznind să zică nici câr. ─ Ilie dragă, spune ea. Nu te speria, vezi bine că-s eu, doar mă știi. Ți-amintești pătura albastră cu dungi portocalii? Pe care i-ai dus-o cățelei care de-abia fătase în magazia de mușețel? Ilie dă din cap. Cum să nu-și aducă aminte? N-avea el ce-i drept pe-atunci decât vreo patru sau cinci ani, dar maică-sa îl altoise cu nădejde pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu nădejde pentru că-și prăpădise pledul, că altul n-avea, și-acum cu ce avea să se acopere, mă rog? Ca să nu mai vorbim că ieșind din ungherul ei dintre scânduri, albă cu pete cenușii, cu ochii roșii de mânie, cățeaua îl înșfăcase zdravăn de gleznă, găurindu-i pielea. Bietul Ilie lăsase pătura pe jos și de-abia scăpase, urlând. Cățelușa nu fugise după el, dar lui i se păruse că blocul 4, unde se aprindeau primele lumini, îi luase urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ar strivi cu plăcere? Iubirea n-ar trebui să fie ceva mai puțin primejdios? Un tablou din Lacul Lebedelor? Așa simte Iulia, dar orașul e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu țâțele roase până la sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pricepe, privește lung câinele răzleț, ros până la urzeală. Sandu i-a urmărit privirea. O îndrăgește pe această fată negricioasă și firavă care a terminat liceul de coregrafie și dansează în stol, la Operă. Văzând-o cum s-a uitat după cățea, se gândește să-i arunce o bucată de covrig uscat, deși el unul e împotriva maidanezelor. Într-o vineri, în autobuzul de unu și jumătate, dăduse de o cărticică uitată de vreo călătoare evlavioasă, Scopul vieții creștine. Cum drumul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-se înspre arătarea lihnită. Nu, îl oprește Iulia, punându-i o mână pe braț. Nu te apropia de ea. E slăbită, a fătat pui mulți și are mințile rătăcite. Acum omul n-o mai poate ajuta. A ajuns la Dumnezeu. Cățeaua cotește pe linia tramvaiului și la chioșcul S.C. Tundra SRL, dispare. Atunci, întreabă Sandu, ce ni se întâmplă nouă acum cu adevărat, Iulia? Acum, aici, în clipa asta, unde suntem noi în realitate și cine? Tinerii s-au oprit față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sfârși cu „sălbaticii“ era acela de a da bătălia pe teren deschis și într-un loc în care, în cel mai rău caz, ar avea acoperită retragerea: pe malurile largului râu San Pedro. — Ce surpriză ai fi avut, pui de cățea, dacă s-ar fi întors Kano în viață și te-aș fi atacat noaptea...! Ți-aș fi băgat în cur mitralierele... Mitraliere de calibru cincizeci... Dumnezeule din ceruri! Încă își mai amintea bubuitul lor sec, asemănător unui scurt tunet care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
picioare ce se mișcau târându-se lipite de pământ. Câțiva metri mai încolo înainta alt cur... și un al treilea... Yubani-i, credincioși tradiției, începeau atacul cu primele raze de lumină. Privi spre tabără. Nici o lumină, nici o mișcare... Puii ăia de cățea știu ei ce fac...! Se aruncă la pământ, părăsi adăpostul din hățișuri și începu să se târască în urma yubani-lor. Un metru, și doi, și zece... „Ce așteaptă...! Vor să fie siguri că ne au pe toți, că ne ciuruiesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și zece... „Ce așteaptă...! Vor să fie siguri că ne au pe toți, că ne ciuruiesc cu gloanțe, ca să nu scape nici unul, ca să sfârșească treaba dintr-un foc...“ Încă un metru, și doi, și încă douăzeci... „Trageți acum, pui de cățea! Trageți, odată, pentru numele lui Dumnezeu.“ Își ridică privirea. Luminișul se vedea înțesat de yubani. Cel mai îndrăzneț era deja la cincisprezece metri de mitraliere și putu observa cum își ridica încet sarbacana, pregătit să tragă împotriva primei umbre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sigur că da, zise Brunetti. Brusc, se Întoarseră cu toții spre sunetul unul lătrat sălbatic din casă. Pe când se uitau, ușa din față se crăpă puțin și-un câine mare negru țâșni de după ea pe scări În jos. Lătrând cu demență, cățeaua alergă direct la Kayman și sări la el, lingându-l pe față. Se Întoarse spre cei doi bărbați, Îi cercetă din priviri, apoi alergă câțiva pași Într-o parte pentru a se lăsa pe vine În iarbă și-a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o parte pentru a se lăsa pe vine În iarbă și-a se ușura. După care, se Întoarse la Kayman, sărind, țintind să-i atingă nasul cu al ei. — Jos, Kitty Kat, zise el, fără absolut nici o fermitate În voce. Cățeaua se avântă În sus din nou și reuși să-l atingă. — Jos, fato. Termină cu asta. Ea Îl ignoră, alergă În spate pentru a prinde elan mai mare pentru următorul salt, se Întoarse și porni În goană Înapoi. — Câine rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l atingă. — Jos, fato. Termină cu asta. Ea Îl ignoră, alergă În spate pentru a prinde elan mai mare pentru următorul salt, se Întoarse și porni În goană Înapoi. — Câine rău, spuse Kayman pe-un ton care spunea contrarul. Împinse cățeaua jos cu ambele mâini și le strânse În blana de la gâtul ei, unde Începu s-o scarpine cu forță. — Scuze. Voiam să plec fără ea. Odată ce mă vede că urc În mașină, o ia razna dacă nu poate veni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Își eliberă o mână și-i strânse mâna lui Brunetti, dar o făcu stângaci, Încă aplecat deasupra câinelui. Strânse și mâna lui Ambrogiani, apoi, când ei se Întoarseră și porniră Înapoi spre poartă, deschise portiera mașinii și-i dădu voie cățelei să sară Înăuntru Înaintea sa. Când mașina dădu cu spatele spre ei, Brunetti rămase lângă poarta de metal. Îi făcu din mână sergentului Kayman pentru a-i da de veste că va avea el grijă să Închidă poarta, și exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]