2,726 matches
-
nu are de a face cu cele întâmplate... Ochii lui strălucesc a nevinovăție. E odihnit și îngrijit... Pe cine dracu’ au reținut oamenii ăștia, băi frate?” se întreba polițistul, simțind cum îi plesnesc tâmplele de furie. S‑a întors pe călcâie și a plecat, fără să scoată o vorbă, înspre birouri. Toată fața îi era un semn de întrebare în încordarea‑i nefirească. L‑a privit lung, încruntat și nemulțumit, pe șeful Secției de Poliție. A rămas în picioare în mijlocul încăperii
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > IISUSE, TE-AM UITAT! Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Nici pietrele nu mușcă din pielea subțiată, Nici cactușii nu-nțeapă călcâiul de rușine Când vorba luminoasă îi este-nmiresmată Cu rugile în lacrimi, și cu urări de bine... Se plimbă-n lumea largă, călare pe-un asin, Cu haine zdrențuite, cu roșcove și pâine... Din apa de fântână , curată face vin
IISUSE, TE-AM UITAT! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364694_a_366023]
-
vedea porii/ deschizându-se/ ca niște boturi de pești și-ți vei putea asculta/ rumoarea sângelui în galerii/ și vei simti lumină lunecîndu-ți pe cornee/ că trena unei rochii; pentru prima oara/ vei înregistra înțepătura gravitației/ că un spin în călcâiul tău,/ și omoplații te vor durea de imperativul / aripilor./ Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât/ căderea prafului pe mobile să te asurzească,/ să-ți simți sprâncenele că pe două răni/ în formare/ și amintirile tale să-ți
INTERVIU CU POETA NINA CASSSIAN de ANGELA BACIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364692_a_366021]
-
dar ea m-a schimbat pe mine (de cămașă). Există scriitori celebri și scriitori celebrizați. Sunt împrejurări în viață când nu e rău să faci rău. Dacă ești prea bun, te iau de prost... Copiii sunt pietrele care atârnă de călcâiele nevestelor. Nu întodeauna e bine să fii primul, sunt cazuri în care ultimul e mult mai avantajos. Decât repede și bine, mai degrabă încet și prost! Prof. Univ.Dr. Florentin SMARANDACHE Gallup, New Mexico, SUA 12 august 2013 Referință Bibliografică: Florentin
AFORISME DE VIAŢĂ (VI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350383_a_351712]
-
m-am rostogolit/ într-o bibliotecă de scrum,/ pipăi cu gândul/ osuarul fierbinte/ și scutur cenușa/ dintr-un Luceafăr postum,/ miroase a Platon,/ a Kant și a Noica,/ calc pe jăratec/ de Proust și răcnesc,/ o pasăre Phoenix/ îmi sparge călcâiul,/ prin el - își divulgă esența/ un trainic travaliu ceresc”.Cel mai adesea sufletul poetei izbutește să se mențină, în albia sa subtilă, în pofida oricăror zvîrcoliri ale conștiinței. Matricea sufletească, în calitatea ei categorială, se întipărește, cu efecte modelatoare, asupra versului
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
un taxi și, împreună cu Deea, au plecat mai întâi să o ducă pe Andrada la cămin, apoi spre casă. La despărțirea, a smuls promisiunea Andradei de a se revedea săptămâna următoare. - Spune-mi, dragul meu frate, ți s-au aprins călcâiele așa de repede după colega mea, sau mă înșel? îl interpelă Deea când prietena sa era coborâtă. - Nu neapărat, însă am constatat că este o fată drăguță care merită atenția mea și cum altceva mai bun nu am de făcut
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
poți trăi fără ea. Că simți cum te sufoci din lipsa aerului cât timp nu este lângă tine, îl tachină Deea râzând veselă, aceasta aștept să-mi spui. - Hei, hei, nici chiar așa. Nu mi-a băgat nimeni foc sub călcâie până acum să o iau din loc cu viteză. În privința ei mai am nevoie de timp, să văd cum vom comunica amândoi. Întânirea va fi fără implicații sentimentale. Una pur amicală. Mergem la un film, ne plimbăm, o prăjitură și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
una mie nouă sute opt zeci și cinci, într-o țară din acest continent, aflată cumva la intersecția năvălirilor barbare cu marea ciumă, o familie fericită petrecea un concediu de vis pe însoritul litoral al acelei țări. Familia, pe numele ei Călcâi avea toate motivele să fie fericită deoarece biletul de concediu fusese obținut de domnul Veronel Călcâi, de la sindicat, la un preț simbolic, iar resursele familiei provenite de la părinții din vestita așezare Fâlfani care chiar dacă nu era trecută pe hartă, tot
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
intersecția năvălirilor barbare cu marea ciumă, o familie fericită petrecea un concediu de vis pe însoritul litoral al acelei țări. Familia, pe numele ei Călcâi avea toate motivele să fie fericită deoarece biletul de concediu fusese obținut de domnul Veronel Călcâi, de la sindicat, la un preț simbolic, iar resursele familiei provenite de la părinții din vestita așezare Fâlfani care chiar dacă nu era trecută pe hartă, tot vestită era, prin oamenii săi, dădeau posibilitatea celor doi să fie lipsiți de inerentele griji provocate
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
oamenilor de a mânca, o nevoie încă nerezolvată de directivele planului cincinal în curs. Așadar, cu zacusca de astă toamnă, cu carnea de la borcan, cu o tocană de ceapă, sau niște cartofi prăjiți în cameră de extrem de priceputa doamnă Timona Călcâi, dădeau nota de fericire despre care am vorbit încă de la început. Bine, ar trebui să mai știm și că domnul, pardon, tovarășul Călcâi, era de profesie inginer metalurgist și lucra într-o mare întreprindere de fosfați unde era președintele sindicatului
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
borcan, cu o tocană de ceapă, sau niște cartofi prăjiți în cameră de extrem de priceputa doamnă Timona Călcâi, dădeau nota de fericire despre care am vorbit încă de la început. Bine, ar trebui să mai știm și că domnul, pardon, tovarășul Călcâi, era de profesie inginer metalurgist și lucra într-o mare întreprindere de fosfați unde era președintele sindicatului pe ramură, ceea ce explică destul de bine și biletul de concediu, dar și bunăstarea familiei, o bunăstare firească după atâta amar de muncă pe parcursul
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
cu exces de gestică, mai ceva ca-n tragediile grecești, traduse invitația. Și ce să vezi!? Nemții bucurie mare, ia, ia, gut, gut, șion, șion, dancheșion, cu alte cuvinte, treaba-i aranjată. A doua zi, încărcară bagajele în mașini, soții Călcâi renunțară la ultimele trei zile de concediu explicând la recepție că pleacă cu prietenii lor din R.F.G. să se mai plimbe prin țară și prin străinătate, iar puțin după ora prânzului erau deja la Filiași, unde vizitară apartamentul cu trei
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
chiteau cum să dea la noapte lovitura, să mai disipeze, precum haiducii de odinioară, bogățiile de necuprins ale norocoșilor lor consăteni (prost să fii noroc să ai cum bine spusese moș Mucalău, un înțelept local). Numai că, he, heee, familia Călcâi nu era formată din proști! Înfruntând cu vitejie blestemele părintești, au încărcat totul în Dacia lor și p-acilea ți-e drumul, nu s-au mai oprit decât la Filiași, acasă, în dragul lor apartament, unde au pus la vedere
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
făcu luntre și punte, dădu niște ciubucuri consistente, Timona se mobiliză trup și suflet, dădu și ea, arătă chiar locul unde se bronzase mai puțin pe litoral șiii, minune mare, din delegație, ca șef chiar, făcea parte și liderul sindical Călcâi, una din condiții fiind că știa foarte bine germana. Timona s-a ocupat de pregătirea psihologică, dar și de atențiile absolut necesare pentru a-i determina pe prietenii nemți să le trimită mașina despre care povestise la toată lumea deși unii
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
Editura Academiei și Editura Monitorul Oficial, București, p.296. Morariu, Leca, (1983), De la noi. Povești, poezii și cimilituri populare, Editura Minerva, București, p.186. Mureșanu, Ștefan, Lucian, (2011), Etnologie și folclor - studii, Editura Victor, București, p.296. Muthu, Mircea, (1996), Călcâiul lui Delacroix, București, Editura Libra, p.168. Tatomirescu, Ion, Pachia, (2001), Istoria religiilor, vol. I (Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, până în Creștinismul Cosmic al Valahilor / Dacoromânilor), Timișoara, Editura Aethicus, p.277. Tsamis, Dimitrios G., (1995), Patericul sinaitic, Sibiu, Editura Deisis
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
altor multe frumuseți. În martie, lumina soarelui mai limpede, mai blândă, mai caldă nu se poate să nu ne poarte prin lumea de frumuseți a copilăriei ce-o purtăm cu noi. Ne îmbrâncește în zona de viață când ne sfârâiau călcâiele alergând după gândăcei să-i prindem și să-i facem avioane, când descântam gărgărițele cu dar de a prevesti viitorul fetelor, când ne jucam cu mielușeii și ascultam fascinați cucul din vârful nucului, numărând anii pe care îi avem de
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
o fibră din care știu că mâini luminoase deschid ferestrele spre El și îi sărut geometria atunci simt teamă spune-mi tu iubire aspră unde să mă duc unde să mă ascund dacă între mine și tine verbele pocnesc din călcâie ca într-un step amețitor apoi dispar statica își așterne brațele de caracatiță mă privește cu ochiul hydrei acestui acum apoi prinde pasul de alergare înapoi prin fibrele labirintului neîmplinirilor ca o promisiune a liniștii te prind în jungla gândurilor
TE ASCUND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349356_a_350685]
-
pasul. Căutătorii iluziei sunt oameni puri, nu au voie să greșească. Au voie să repare însă greșelile făcute înainte de momentul cheie. Odată dezvăluite tainele universului nu ne mai poate atinge săgeata otrăvită a vulgului. Învățăm câte puțin să ne ascundem călcâiul lui Ahile. Până la urmă reușim, uitând cu totul de nenumăratele evenimente ce ne-au stat în cale. Trecerea nu este moartea, este un sentiment de renaștere în respectul legilor universului și în bucuria binecuvântării acestuia ca și cum nicio cale, decât cea
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
de peste Bega și am donat cărți la Biblioteca Politehnicii, unde am fost primiți cu amabilitate. Iar pe o masă dintr-o cofetărie din centru am scris poezia de mai jos: Dimineață după dimineață Orașul mestecă gânditor străzile ce păstrează urma călcâiului tău. Guguștucii vin la ferestre ciugulind cea mai rămas după atâtea gânduri risipite ... doi nuci joacă tenis cu semințele în spatele curții îmbâcsită cu iluzii stau după ușa dimineții ca motanul ce-și pândește pasărea și mă simt gardianul care și-
TIMIŞOARA, ORAŞUL MULTICULTURAL ŞI LIANTUL CONVIEŢUIRII PAŞNICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349406_a_350735]
-
Acestea sunt fenomene ale accelerării conștiinței românilor sub comenzi de la capul unei societăți măcinate și pulverizate spre propria desființare. E ceea ce face azi deliciul perfecționat al oamenilor care lasă prin viață urmele mersului în tălpici cu crampoane și târâșului, ale călcâiului în fața tălpii. Asistăm senin la propulsarea istoriei noastre și a personalităților României în doctrine care generează umilirea lor, distorsionarea adevărului despre ele, conturându-se pregnant o mitizare a răului, pe o cale inversă valorii, conflictuală și bezmetică, a scufundării valorilor
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[5],înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
Simțeam că mă sufoc. Nu mai aveam un loc care să-mi aparțină. Ultima speranță era să părăsesc țara. Dar mama era singura ființă care mă mai reținea. Și în închisoare fusesem amenințat cu moartea mamei. Era punctul meu slab ... călcâiul lui Achile. Însă nu m-am lăsat înfrânt. După un timp și mama și-a dat seama că nu mai poate continua această situație. Pe câmpie-n sus, alerg fără de lanțuri Mărgăritare se rostogolesc din ochi, Umplând negre abisuri. După ce
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
limba-n gură. Merg, dar nu-mi mai vorbești de Eva. Păi ce farmec are-o halbă fără să amintesc de cea care mi-e dragă? Uită-te bine la mine: așa am fost și eu la început, îmi sfârâiau călcâiele după Ancuța, iar acum... după zece ani de căsnicie sunt bucuros ca să rămân singur și să cinstesc cu tine o halbă, fiindcă nici nu știi ce plicticoasă e iubirea, asemănătoare aceeași ciorbă servită zilnic. Nu poți să schimbi ciorba? Pot
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348009_a_349338]
-
respire într-un ocean de culoare aruncată-n neliniștea unui fragment de povară aș vrea să simt în tălpi amurgul ca și cum ar fi o sălbăticiune ce-și poartă-n piept gustul temniței să descopăr un minut de singurătate pe un călcâi adormit sub un mănunchi de palme ai vrea să-mi cerni o mie de fluturi în singurul colț neumblat din inimă? Referință Bibliografică: o mie de fluturi / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie
O MIE DE FLUTURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348079_a_349408]
-
bău apă din căușul mâinii și culese flori de toate culorile... Se împodobise toată numai flori, flori albe, flori roșii, galbene, albastre, viorii... Se privi în oglinda apei, ce frumoasă era așa împodobită! Își despletise părul și-i venea până-n călcâie, un păr galben-auriu, mătăsos, era parcă o zână cu rochița ei albă, o zână din poveștile ei de copilă... Deodată se auzi o voce de bariton: „Ce-i cu tine aici, fetițo, pe teritoriul meu?” „Dar cine ești tu?” - întrebă
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]