614 matches
-
dar mai ales ofensă dureroasă adusă slăbiciunii lui fizice. Cum brațul liber și-1 simțea greu, îl crezu puternic. Ar fi vrut să ridice cu el un obiect masiv și să-1 arunce în cei doi. întinse brațul și lovi capacul călimării imense, ce țăcăni. Rușinat de stângăcia gestului, pipăi cu o mână tremurătoare de orb biroul, și se rezemă și cu palma aceasta. Cealaltă, pe care o ținuse până atunci prea apăsată, îi furnica. Avea astfel o atitudine ce-i păru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prin geamuri și vroia s-o ucidă pentru că dovedise crimele din casa lor blestemată . Baba înfățișa acum tot basmul rău întrevăzut de Mini. Stând în mijlocul odăici, baba se uita mereu țintă la ea. Apoi se apropie de masă și luă călimara, pe care o duse Linei în vestibul. O aduse însă la loc și se opri în fața scaunului lui Mini, uitîndu-se acum la ea de-aproape. Nu spunea nimica, aștepta! Mini se trezi că-i spune ea, din senin, babei: - Dumneata
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la care țineam mai mult decît la cea mai mare și mai colorată minge de cauciuc. Asta pentru că inventasem un joc la care nu voia să ia parte nimeni, toți se plictiseau repede, dar de care nu puteam să mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mult decît la cea mai mare și mai colorată minge de cauciuc. Asta pentru că inventasem un joc la care nu voia să ia parte nimeni, toți se plictiseau repede, dar de care nu puteam să mă las. Băgam tocul În călimară și-l ridicam În așa fel ca un singur strop de cerneală să ajungă În despicătura din capătul peniței și să rămînă În aer, gata să cadă. Dar nu cădea, ci se-ncli na doar a picurare pînă-l plimbam eu prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În aer, gata să cadă. Dar nu cădea, ci se-ncli na doar a picurare pînă-l plimbam eu prin lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și picura pe bancă, pe caiet ori pe podea, uneori chiar Înapoi În călimară. Preț adevărat avea numărul de clipe cît, ținîndu-se de vîrful peniței ca de o geană, rămînea lacrima albastră În soare, uneori mai mult, alteori prea puțin. O revăd apoi pe Învățătoarea noastră, doamna Margareta Șpan, mai mult o prezență decît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un cerc pe jumătate, În condeie, calitate, Iar, cu formele-i rotate, Să-l găsească cine poate! E-n caiete, e în carte; Cerbul chiar și-n coarne-l cară; Cupele de-un ,,c’’ au parte Și-l găsim în călimară. Puncte negre colorează Cerul, când senin e-afară: Sunt cocori ce-l decorează Și spre înălțimi ei zboară. Un copil citește-o carte, Copiazăapoi cuvinte În caiet și le desparte În silabe, ia aminte! Ești copil isteț, ai minte; Poți
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
și fiecare ciot de coloană, devenea o metaforă. Hoarde de preoți înveșmântați în negru ofereau, cu pălăriile lor cu boruri largi, schițe în mișcare care erau gata cât ai clipi. Desenam cu pene de porumbei și de pescăruși dintr-o călimară plină cu tuș de China diluat. Totul era uimitor, se transforma în motiv: cai de trăsură dormitând, copii jucându-se pe stradă și rufe întinse la uscat pe frânghii lungi. Femeia grasă de la balcon. Locurile goale lipsite de umbră. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gluma asta sinistră, da' mișto, era genul, v-am mai spus că nu era sănătos la cap. Știți ce a făcut într-o dimineață? A intrat valvârtej în biroul transmitere date, strigând la Brașov, că, de, era șeful: "Unde-s călimările cu cerneală?" La indiferența cu care nici măcar nu i-a răspuns Brașov, nu i-a rămas decât să răscolească toate sertarele și să adune vreo patru călimări pe jumătate pline și să dispară dând mărunt din gură. Era caraghios așa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în biroul transmitere date, strigând la Brașov, că, de, era șeful: "Unde-s călimările cu cerneală?" La indiferența cu care nici măcar nu i-a răspuns Brașov, nu i-a rămas decât să răscolească toate sertarele și să adune vreo patru călimări pe jumătate pline și să dispară dând mărunt din gură. Era caraghios așa micuț și cu chelie, compensând lipsa de păr cu o barbă netunsă de o viață și cu niște funduri de sifon în loc de ochelari, vorbind singur sau cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și lanțuri, puse în mișcare de cai. Sau se înghesuiau în barăcile de tras la țintă, unde li se promitea că se pot pricopsi cu o călimară, un pieptene de celuloid, un toc de ochelari, un pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mă puteam hotărî la nici una dintre cele citite, și nici nu ar fi avut haz... Trebuia să scriu una dintre poveștile pe cape le auzisem! Începui să mă neliniștesc. Trecuse un sfert de oră, în care timp muiasem tocul în călimară de 7―8 ori, iar coala de hârtie, frumos ștampilată în colțul din stânga cu "Tinerimea Romînă" era tot albă! Și colegul meu de clasă, Constantinescu Dumitru, un băiat foarte talentat și cu trei ani mai mare ca mine, scria de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vă Închinați. Dacă nu, Îi vom Împușca pe toți ca pe niște câini...“ De teamă, femeile semnară. Bătrânii se codiră, prefăcându-se că nu Înțeleg. Tovarășii Însă nu-și bătură prea mult capul cu ei. Muindu-le degetul arătător În călimară, le depuseră amprentele În catastif. „Acum acesta-i noul vostru Dumnezeu, care a supus fiara Apocalipsului, punând-o să lucreze În folosul său, le-au spus, arătându-l pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui, care vă vor perverti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de joc. Cărțile acoperiră podeaua, se ridicară până la masă și apoi până la cuptorul pe care ședea babulea tot sumețindu-și fustele și trăgându-se Îndărăt În fața acestor Însemne ale diavolului ce-i invadară casa... Ippolit vru să-i moaie degetul În călimară, dar babulea Își pusese mănuși de fier pe mâini. Atunci tovarășii o descălțară și, mânjindu-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mânjindu-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
orice doriți, Îi spuse Mașa. Spuneți-mi ce trebuie să fac și fac... - Îmi trebuie aici o simplă semnătură. Și scoase din buzunarul de al piept un fel de pergament pe care i-l Întinse, Împreună cu un toc și o călimară, Mașei. - E ordinul meu de deplasare. Semnați sub acest semn, o Îndemnă el. Mașa abia apucase să arunce ochii pe hrisov, musafirul părea grăbit. Văzu acolo un scris ciudat, o mulțime de cifre roșii și albastre, triunghiuri, hexagoane și linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o foaie de culoare ocru, Îndoită ferm la jumătate. Un scris cu cerneală albastră aluneca Într-o nervozitate impetuoasă, pălind treptat și recăpătîndu-și intensitatea la fiecare cîteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele zgîriate pe hîrtia groasă de vîrful peniței, atingerea rugoasă a hîrtiei. Am netezit epistola pe tejghea și am citit-o, aproape pe nerăsuflate. Dragă Julián, Azi dimineață am aflat de la Jorge că, Într-adevăr, ai părăsit Barcelona și te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a început țiganca să vorbească dintr-odată - Dumnezeu m-o trimis să te port pe la curțile domnești, dar nu în chip de slugă de rând. Nuuu! Ci ca om însemnat...Unul din cei ce poartă nelipsit asupra lui pana și călimara...Ai să fii...diac domnesc! Să nu-ți fie teamă. Eu am să fiu mereu în preajma matale...Așa a vrut Cel de Sus. La auzul acestor cuvinte am tresărit, dar m-am ținut tare, deși o mie de întrebări mi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
panglici. Un tablou înfățișându-l pe cel dispărut dintre noi, la masa de lucru, cu un teanc de foi în față, în postură gânditoare. Nu știu dacă începuse să scrie sau aștepta inspirația. Îmi place prespapierul greu, îmi place și călimara veche, din bronz, cu locul unde altădată ar fi stat penele ascuțite și despărțitura pentru cenușa ce-ar fi trebuit presărată la sfârșit peste litere. Nu-mi dau seama dacă tabloul din spate, de pe peretele biroului, e reproducere sau original
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
brusture, de ce mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în dizgrație, cu reputația pătată, Sampath își amintea de el ca de o ființă plină de frumusețe, pe care i-o împărtășise în singurul moment inspirat pe care-l avusese școală. În timp ce se juca muindu-și pe rând degetele în călimară, atenția îi fusese atrasă dintr-odată de versurile pe care Fratele John le citea cu voce tare dintr-un mic volum pe care îl ținea în mâini. — Poezia, spuse fratele John, se naște din greutăți și suferință, din durere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tu multe. Curiozitatea învață omul. Puii de veveriță Pit și Pet, doi pui de veveriță, se ascund în adâncul scorburii de stejar. Când aburii denși ai nopții se strecoară dimineața, mama lor pleacă după hrană. Abia se cerne lumina prin călimara albastră, când cei doi micuți își deschid ochii și văd așternută la picioare, o lume prea complicată pentru înțelegerea lor. Totuși își scot capul din scorbură și se strâmbă cu dezinvoltură la primele săgeți galbene, trimise tocmai de bostanul acela
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
un consiliu de război. Faptul pe care tocmai l-am relatat este total irelevant pentru desfășurarea istoriei laborioase pe care o povestim și nu vom mai vorbi despre el, dar, chiar așa fiind, n-am vrut să rămână În Întunericul călimării. Cel mai probabil e ca respectivul consiliu de război să hotărască a priori să nu ia În seamă În deliberările sale dorința ingenuă de viață eternă care sălășluiește dintotdeauna În inima omenească, Unde s-ar ajunge dacă toți am trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
poetului * Între Rai și Ilinca lui Dudău Versiune scenică după romanul Minunile Sfântului Sisoe și Epilog BALADA AMINTIRII Scenariu pe versuri ale poetului Poetul (B1), așezat la un mic birou, are în față diferite ustensile de scris și, vizibilă, o călimară dublă, argintie. Va rămâne acolo pe toată durata spectacolului. Ceilalți interpreți trei femei: F1, F2, F3 și doi bărbați: B2 și B3 sunt întruchipări ale gândurilor Poetului. Vor evolua în scenă după indicațiile regizorale. Vor fi folosite, potrivit momentului, efecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
F1, F2, F3 și doi bărbați: B2 și B3 sunt întruchipări ale gândurilor Poetului. Vor evolua în scenă după indicațiile regizorale. Vor fi folosite, potrivit momentului, efecte sonore sau de lumină, fond muzical. *** B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint, prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare... În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
muzical. *** B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint, prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare... În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor cădea, cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini; închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă, pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă. În ea, tăcute și smerite, stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]