598 matches
-
personalității, Eminescu într-o nouă ediție școlară, Viața lui Ion Creangă, Clasic, baroc, rococo sunt cronici literare, recenzii, eseuri ce mărturisesc prețuirea lui Vladimir Streinu față de autorul Enigmei Otiliei. În G. Călinescu și spectacolul personalității se află cuprins un portret călinescian antologic, de o înaltă vibrație și elevație metaforică, pe care-l reproducem in extenso pentru frumusețea lui unică: "O energie primogenă, abundentă, impetuoasă, curgând în direcții multiple și chiar opuse pe spații mici, părând de aceea deseori tulbure, dar păstrându
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
materialitate prin referiri abstracte", "anticipează estetica orizonturilor lirice nedeslușite, pe care le vor cultiva poeții viitori ca Minulescu, Stamatiad, Ștefănescu-Est, Davidescu, Iacobescu ș.a., aflați sub influența lui cu mult mai mult decât sub cea macedonskiană." Aplicând pe spații mici ideea călinesciană a istoriei literare ca știință inefabilă și sinteză epică, Vladimir Streinu depășește permanent factologia documentaristă, grupând scriitorii în familii de spirite și revistele după program, ideologie și cristalizări estetice, dând un număr însemnat de judecăți exacte. Dacă Șerban Cioculescu practică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
tehnică, lucrarea interesează,astfel, și prin perspectivele generale, originale și bogate în sugestii, pe care le conține" . În Panorama deceniului literar românesc "-", Al. Piru îi acordă lui Vladimir Streinu exact o pagină și cinci rânduri. Se știe că monumentala Istorie călinesciană din " a consfințit ideea spațiului editorial cu valoare de criteriu estetic. Al. Piru aplică lecția călinesciană, comentind lapidar Pagini de critică literară ("Ă, Clasicii noștri (București, Casa Școalelor, "Ă și Estetismul, în Istoria literaturii române moderne (București, Casa Școalelor, "Ă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
conține" . În Panorama deceniului literar românesc "-", Al. Piru îi acordă lui Vladimir Streinu exact o pagină și cinci rânduri. Se știe că monumentala Istorie călinesciană din " a consfințit ideea spațiului editorial cu valoare de criteriu estetic. Al. Piru aplică lecția călinesciană, comentind lapidar Pagini de critică literară ("Ă, Clasicii noștri (București, Casa Școalelor, "Ă și Estetismul, în Istoria literaturii române moderne (București, Casa Școalelor, "Ă , referindu-se în treacăt la teza de doctorat a criticului, cu tema Versul liber românesc și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și distincția criticii lui Emile Faguet. Stilul său colorat, agreabil, nu se resimte de efortul pentru expresia compusă uneori cu ajutorul cuvintelor care fac evidentă dorința sa de a îmbogăți limbajul prin introducerea plină de sonorități a termenului francez." Încheierea sună călinescian: "Critica lui Vladimir Streinu are modalități debussyste." În ", recenzând Clasicii noștri , C. Stănescu acreditează ideea unui Vladimir Streinu eminamente partizan, malițios și negator, a unui mare spirit polemic ce tinde permanent spre "scoaterea din uz a rețetelor, spargerea siguranței leneșe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
simfonică a întregului." În controversatul și controversabilul volum consacrat poeziei române contemporane din proiectata și fabuloasa sa O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, Eugen Barbu schițează lui Vladimir Streinu un interesant portret în manieră călinesciană: "Era un domn tăcut, grav, poate prea solemn, cu aerul acela care mă obliga să-i spun de câte ori mă adresam: Domnule profesor, pentru că era înainte de toate un dascăl de literatură. L-am cunoscut la "Sburătorul" și cred că și acum
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a colecției. Un volum de poezii de dragoste e o colecție și trebuie, pentru a fi înțeles, citit integral. E aici capcana (sau riscul) unei receptări superficiale, fapt experimentat de altfel de critic printr-o demonstrație ingenioasă. Folosind o comparație călinesciană, aș zice că poemele lui Sorescu, dar și alte texte, pot avea o față de in și alta de mătase. Lectura lor, făcută de un exeget cu antrenament hermeneutic, lipsit de crispare și ezitări, de tatonări retorice și diluate, trebuie astfel
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Vigny, Lamartine, în traducere apoi în original. Consulta cu Slavici, prietenul său, scrieri despre confucianism și budism, despre doctrinele Extremului Orient, revenea asupra dialogurilor lui Platon. În paralel, elaborează unele articole social-economice și istorice, lucrează "posedat de fantazie" după expresia călinesciană la poeme, între care "Venere și Madonă", "Epigonii" pe care le trimite în țară la "Convorbiri literare". Îl bucură întâlnirea cu Iacob Negruzzi, redactorul revistei ieșene, care-i dăruie în semn de prețuire a talentului poetic și filozofic setul complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mea garsonieră și pentru această "infracțiune" am fost condamnat la 6 ani închisoare și confiscarea averii. ... după evenimentele din Decembrie '89, foarte puțini scriitori au întrerupt exilul și s-au "repatriat"... Eram student în 1945 și eram frenetizat de ideile călinesciene I A.B.Domnule Emil Manu, dați-mi voie să vă întreb ce credeți că ar trebui criticat azi, în lumea în care trăim, dar în numele societății de mâine? Aș vrea să vă spun mai întâi că întrebarea Dumneavoastră D-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cuvânt reziduurile comunismului. A.B.În 1945 ați debutat cu poezii și eseuri în "Lumea", revistă condusă de G. Călinescu. Cum erau timpurile de atunci, percepute de ochiul studentului Emil Manu? Eram student în 1945 și eram frenetizat de ideile călinesciene. Marele meu profesor m-a invitat să colaborez la revista sus-numită. Într-o după-amiază a anului 1945, toamna, m-am urcat la etajul al V-lea al blocului în care funcționau mai multe ziare, printre care marile cotidiene de tiraj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Lovinescian ca formație, după cum remarca și N. Manolescu, criticul este autorul primei istorii integrale a literaturii române, de natură strict estetică, față de Istoriile lui E. Lovinescu, fatalmente teziste, avînd rol de manuale practice. Viața lui Eminescu (1932), prima mare biografie călinesciană, este considerată de G. Ibrăileanu "monumentul cel mai impunător ce s-a ridicat pînă astăzi lui Eminescu". În continuare va scrie și publica, în două ediții, Opera lui M. Eminescu la care, cum ține să precizeze, pentru a o finaliza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scăldată în lumina unor principii estetice afirmate de Benedetto Croce (în pofida respingerii acestora în propriile sale "pagini de estetică"), o putem considera, alături de Gheorghe Grigurcu, între altele, ca "expresia conștiinței de sine a literaturii noastre din perioada interbelică". Conform principiilor călinesciene, istoricul literar trebuie să fie un narator, astfel istoria literaturii va îmbrăca hainele epicii, încît monumentala sa Istorie se transformă într-un roman, "e o adevărată "comedie umană", luînd ca pretext scriitorii", cum ne spune și autorul. Aspect decelat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întreabă retoric: "Care este atunci momentul cu adevărat estetic din activitatea critică? Evident, citatul" și, în final, "ai cu atît mai mult talent critic cu cît poți izola citatul în relații abstracte mai multiple". Merită citată în întregime această aserțiune călinesciană, mai ales pentru liniștirea unora prea preocupați de profesiunea civilă a scriitorului și mai deloc de eventuala sa operă: "Se susține, de pildă, că spiritul analitic al criticului nu lasă putințe pentru construcția sintetică a artistului, că va să zică un critic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
intelectuală, în care amprenta gîndirii sale este permanent prezentă și vizibilă. Asistăm la un grandios spectacol al unei inteligențe în permanentă ebuliție, un regal al spiritului. Îmi recunosc fascinația produsă asupră-mi, în adolescență, de G. Călinescu; eram un fervent călinescian, copleșit de viziunea și inteligența sa artistică din monumentalul roman al literaturii naționale, care este "Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent", dar nu numai. În timp, fervoarea mi s-a răcit, luciditatea și lărgirea orizontului au așezat lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care este "Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent", dar nu numai. În timp, fervoarea mi s-a răcit, luciditatea și lărgirea orizontului au așezat lucrurile la locul lor, mai aproape, cred, de adevăr. Nu mai sînt de mult călinescian, dar aceasta n-a diminuat cu nimic calitățile, meritele și păcatele Divinului, cum l-a supranumit S. Damian. De remarcat, în epocă, bineînțeles după 1944, cît a trăit a existat, între criticii de atunci, un puternic curent călinescian care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de mult călinescian, dar aceasta n-a diminuat cu nimic calitățile, meritele și păcatele Divinului, cum l-a supranumit S. Damian. De remarcat, în epocă, bineînțeles după 1944, cît a trăit a existat, între criticii de atunci, un puternic curent călinescian care s-a estompat, în timp, pînă la dispariție. O cauză sau o posibilă explicație a acestui curent ar fi trecerea, în anii '50-'60, la index a unor critici de talia lui Maiorescu și Lovinescu. Vom vedea în numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
interzisă, cînd majoritatea criticilor interbelici erau în închisoare, iar celor rămași liberi li se interzisese dreptul la publicare, G. Călinescu era singurul al cărui glas răsuna cu regularitate. Într-o societate parțial îndoctrinată, unde nivelul culturii se diminuase continuu, opera călinesciană releva o altă lume și un orizont teoretic". Deputat perpetuu, din 1946 pînă la stingerea sa, G. Călinescu își aprecia colegii din Marea Adunare Națională, unde participa cu conștiinciozitate la toate sesiunile, cu următoarele cuvinte: "Modești, nedistingîndu-se violent prin nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
reușit să fie, tristă performanță, între primii care, încă din 1944, l-au proslăvit pe Stalin. Pentru autorul Enigmei Otiliei, tătucul este "un ocean, o forță grandioasă, temerară, stăruitoare, combativă, mai ales constructivă" (??!). Nici Gheorghiu-Dej nu duce lipsă de superlative călinesciene, născute cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani de la "eliberarea" sovietică: "Numai un orb la suflet n-ar putea să vadă, căci orbul obișnuit simte cu palmele, marmora care a înlocuit lutul bordeielor și aude pretutindeni ecourile flăcărilor din cuptoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rostea la Academie un elogiu vibrant: "Te vor cunoaște peste veacuri omul de la munte, cel de lângă ape și cel de la câmpie (...). Rugina nu va roade slova ta. Vei pluti peste Styx." Îndată după decesul clasicului (19 octombrie 1961), un panegiric călinescian, la fel de patetic: "A murit Sadoveanu este cum ai spune: au murit Carpații, a secat Pontul Euxin. Nimeni nu te crede, fiindcă nu-i de crezut. Sunt monumente ale naturii, care nu îmbătrânesc și nu mor, pe care dintele vremii nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mi-a produs-o faptul că, la plecarea de la Școala de literatură, de unde fusesem exmatriculat din pricini politice, în ultimele zile ale anului 1954, dobândisem de la faimosul anticar Sterescu, la care mă introdusese Labiș, un exemplar virgin din marea Istorie călinesciană (compendiul îl posedam încă din ultima clasă de liceu). Divinul critic mi se înfățișa ca un înger căzut, însă unul de rang înalt, un principe luciferic... Prin asemenea lecturi subversive evadam din marasmul ideologic, din mizeria cotidiană a "socialismului" aflat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
niei sale cel mai puternic: nu putea plânge atunci pentru că nu plânsese niciodată. Astfel stând lucrurile, nu mi rămâne decât să accept că domnia sa a plâns doar în memoria mea, fatalmente subiectivă. Georgeta Mircea Cancicov La pagina 849 a Istoriei călinesciene, cititorii primei ediții întâlneau chipul surâzător al unei tinere femei frumoase, cu părul auriu încadrat de o aburoasă maramă. Numele Georgetei Mircea Cancicov, scris dedesubtul fotografiei, multora nu le va fi spus, literar vorbind, nimic. Altfel, desigur, Cancicov era un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fost cercetat cu adevărat, metodic. Fapt ce o determină pe Ilina Gregori să considere că "prezența poetului în lumea germană nu a fost încă repusă în discuție", intrigând-o tocmai această acceptare, fără discuții, de către eminescologii ulteriori, a acestui verdict călinescian... precipitat. Domnia sa ne-a dat, în 2002, un amplu studiu despre Eminescu la Berlin (Studii literare. Trei analize) asupra căruia revine acum, extinzând mult și aprofundând cercetarea, într-o carte de anvergură, intitulată provocator: Știm noi cine a fost Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și popularizare, nu mai puțin de explicitare a operei eminesciene fie pozitivă, fie negativă, marcându-se astfel, cu fiecare dintre aceștia, un nou nivel al procesului hermeneutic, urmat fără întrerupere, cu varii mijloace critice, până în anii '30 când, odată cu sintezele călinesciene, monumentale, privind viața și opera lui Eminescu, cercetarea eminescologică va dobândi o nouă dimensionalitate. Doamna Ioana Vasiloiu se oprește asupra lui Al. Grama, Aron Densusianu, Mihail Dragomirescu, Raicu Ionescu-Rion, Nicolae Iorga, Ilarie Chendi, Ion Scurtu (în paranteză fie zis, acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou care să revigoreze întreaga cercetare a scrisului eminescian". Urmând firul istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de părere că după momentul maiorescian și apoi cel călinescian, o a treia etapă apare după anii 70, când se impun cercetători ca Ioana Em. Petrescu, Constantin Noica, Svetlana Paleologu Matta, Th. Codreanu, Mihai Cimpoi și, aș mai adăuga eu: George Munteanu, Edgar Papu, N. Georgescu, Marin Mincu apoi încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prețuirea pentru scrisul său dec. 1989 (Victor Mitocaru - Vitralii, În antologia Intonații, Editura Junimea, 1989); Poetului Cornel Galben, care Înțelege să lupte pentru idee, cu prietenie și afecțiune confraternă, această carte la care nu am renunțat iunie ’81 la Oneștii Călinescieni (Constantin Crișan - Confesiuni esențiale, Editura Cartea Românească, 1977); Domnului Cornel Galben cutoată simpatia 19.06’96 (Petru Scutelnicu - Paznic la floarea de măceș, Editura Plumb, 1996); Prietenului și scriitorului Cornel Galben, cu tot respectul - Ianuarie, 1999 Gh. Chiținuș (Cartea spiritului
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]