1,177 matches
-
hotărâre? Eu avusesem de gând să mă Întorc la ea și să... (mai departe Încă nu mă dusesem cu mintea)... să fiu fericit acolo, să fac, până la urmă, și copii cu ea, nu m-aș mai fi dat dus din cămăruța cu pistrui de țânțari pe tavan și pereți, cu aerul umezit de aburii din oala ce se Încălzea fără Încetare pe aragaz. De ce, domnule, să nu mă aștepte? Fusesem un oarecare, un nimeni, un ăla nesătul și cu dinaintea-nvârtoșată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plângea după el, căci În sat nu se născuse Încă femeia care să nu fie În stare să producă lapte-n țâțe nu numai pentru noul născut, dar și pentru ceilalți copii de până În cinci ani aflători În familie - În cămăruța dosnică din gospodăria lui Tatapopii, unde, pe lângă laptele despre care legenda răspândită de nea Mitu spunea că ar fi putut produce o ușoară beție Însoțită de optimism și blândă veselie, se fabricau și tot soiul de dulciuri care stricau stomacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de fum, pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, coridoarele nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru, care stătea rezemat greoi de ușa din lemn de cedru a camerei pe care o păzea, se îndreptă încet. Cu o lance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am poftit să ne hodinim. Pe ceilalți cartofi îi vom pune mâine în pivniță. Acum fă bine și du-te în bucătărioară și adu coșul cel acoperit cu ștergar... Cu toate întrebările din lume în minte, m-am dus în cămăruța ce ținea loc de cuhne. Pe măsuță se afla un coș. Cu o curiozitate nestăpânită, am ridicat un colț al ștergarului. De sub el și-au arătat obrazul rumen plăcinte poale-n brâu, alături de care ședea într-o rână, între două
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Din încăperea numită iatacul domniței se poate ajunge la o a doua încăpere pe care numai cel de casă o cunoștea, adevărata ascunzătoare pentru domnițe în caz de primejdie. Tot importante sunt și cele trei ascunzători situate între pardoseala ultimei cămăruțe și bolțile demisolului, la nivelul iatacului domniței, care erau destinate exclusiv a fi ascunzători pentru momentele când familia ctitorului era în primejdie. În peretele nord-estic al palatului se află o intrare cu chenare din piatră, care era acoperită cu un
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
am să stau! Așa să faci și nu-ți va fi cu pagubă... Da’ cine ne-o pironit aici în drum? Hai să intrăm în chilie. Sper să te recunoască. Îi așa cum ai lăsat-o. Spunând acestea, a intrat în cămăruța știută. L-am urmat. Parcă ieri am plecat din ea... Frunzele de nuc proaspete stau cuminți pe pernă, iar dintr-o oală de lut îmi zâmbește un buchet de flori de câmp... „Numai că bătrânul a aflat de venirea mea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vise nu a fost statornic. În zori de zi, vrăbiile gureșe m-au vestit că a sosit vremea să cobor din pat, ca să nu mă prindă soarele lenevind... Și aveau dreptate neastâmpăratele, fiindcă odată cu primele raze de soare furișate în cămăruță vine parcă și roua dimineții să te răcorească. În scurtă vreme s-a arătat și bătrânul, cu cele trebuitoare unei gustări: Bună dimineața, dragule! Cum ai dormit? Noaptea mi s-a părut cam scurtă, părinte. Se vede treaba că ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului... Bătrânul era plecat la vecernie de multă vreme. Pe măsuța din chilie aburea încă o ulcică cu lapte, străjuită de niște turte coapte pe plită. Lumânarea și chibritul ședeau alături de candelă, puse acolo ca să le pot zări
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
În ușa potopită de lumina soarelui, șade bătrânul zâmbind... Ai revenit printre noi, fiule? Abia acum îmi dau seamă că de fapt mă aflu în crivatul în care m-am culcat aseară și că obiectele din jur sunt cele din cămăruța în care sunt găzduit de călugăr. Privesc insistent la bătrân și pricep că de fapt discuțiile privitoare la mănăstirea Cetățuia le-am purtat în vis... Ce s-a întâmplat, dragule, de ai devenit atât de neliniștit acum în zori? I-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca cea de astăzi. Acum însă singura treabă cuminte pe care o putem face e să mergem la culcare. Între timp, n-ar fi rău să te gândești ce am putea descâlci mâine... Noapte bună! Noapte bună, părinte! Ajuns în cămăruța mea, mi-am făcut rugăciunea și mam lungit în culcuș cu miros de levănțică, semn că bătrânul schimbase așternutul. În scurtă vreme pluteam deja pe aripile moi ale somnului... Visul nu s-a lăsat așteptat... Urcam parcă dealul Copoului înmiresmat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe potecă spre vale. Nu am altceva de făcut decât să-l urmez... Parfumul florilor de tei îmi dă o stare de bine... Merg tăcut ținându-mă pe urmele bătrânului... Nici nu știu când și cum am ajuns în ușa cămăruței mele din chilie... Deschid ușa și văd... o lumină moale care mă învăluie dintrodată. Cu greu îmi dau seama că de fapt mă aflu în așternut și că lumina ce mă dezmiardă e a soarelui care a răsărit deja. „E
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mi-a plăcut deloc. Dar de spus, n-a spus decât: — Pe coridor, la stânga. Am alergat către toaletă în timp ce inima îmi bătea să-mi sară din piept. Am intrat și am trântit ușa după mine. M-am învârtit înnebunită prin cămăruța aia, căutând un loc în care să mă pot descotorosi de sticluța aceea prețioasă sau - și ar fi fost de preferat - în care s-o ascund ca s-o pot recupera mai târziu. Dar nu găseam nici o soluție. Nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
droguri. Să-i întreb pe ceilalți! Ce să spun! Când o să ies, o să scriu o scrisoare la ziar și-o să-i dau numele! Nenorocit leneș ce e! Și câștiga probabil o avere! Din banii mei! Am aruncat o privire prin cămăruță. Ce dărăpănătură! Disperată, m-am trântit pe pat, uitând de sticla de Valium din chiloți care era cât pe ce să-mi spintece măruntaiele! Când durerea s-a mai potolit, am pescuit sticla și am decis s-o ascund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nuntă! Pieptul micuț al lui Lucille a început să se salte violent, în timp ce ea gâfâia, încercând să tragă aer în plămâni. — Luce, te hiperventilezi, a zis mama cu calm, luând-o pe Lucille de după umeri și călăuzind-o spre o cămăruță alăturată. Încearcă să te liniștești, scumpa mea. O să fie bine. Dar... înseamnă... ghinion! Nu... ar... trebui... să... — știu, Luce, dar încearcă să te calmezi, a murmurat mama. Imediat, Beatrice a abandonat direct pe podea o pungă de hârtie plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
defectat, spune Sfânta Veturia. Cică, într-o noapte, acum vreo zece zile, când se ducea la baie, a văzut lumină și a auzit vocea profesorului. Vorbea cuiva. I s-a părut ciudat. Chiriașul nu primea vizite, nici nu avea unde, cămăruța lui era prea mică, știu asta. Cu atât mai puțin noaptea, la ora aceea. Madam Murătură n-a rezistat, s-a uitat pe gaura cheii. S-o fi uitat ea mereu, nu numai în noaptea aia, știu asta. Cică recepționerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-are importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-a mers la serviciu și lumina rămăsese aprinsă în cămăruța lui de burlac. Amorezii Gafton s-au sfătuit în mare taină și până la urmă i-au telefonat Chiorului, doctorul de nebuni. Care a venit imediat cu Salvarea, știu asta. Pacientul era gol, pe canapea, cu privirea în tavan. Surd, mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
le vadă sau să le strângă în brațe niciodată, care, la rândul lor, aveau să dea naștere unor copii - copiii lor - ale căror nume, vieți și destine le vor rămâne necunoscute pe vecie. Au fost conduși, fiecare, în câte o cămăruță separată și, pentru a-i ajuta să intre în spiritul proiectului, clinica le-a furnizat plină de solicitudine donatorilor câte un teanc de reviste deocheate: poză după poză cu femei tinere și dezbrăcate, în atitudini erotice provocatoare. Dată fiind firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dispare, mă năpustesc În foaier, aproape Împiedicându-mă de grăbită ce sunt. — Emma ! Jemima ridică ochii veselă. Excelent ! Tocmai mă uitam după tine. Uite, el e Mick, și vrea să-ți pună niște Întrebări. Ne-am gândit să mergem În cămăruța aia de acolo. Pornește spre un birou mic și pustiu, aflat la ieșirea din foaier. — Nu ! spun, apucând-o de braț. Jemima, trebuie să pleci. Acum. Pleacă ! — Ba nu plec nicăieri ! Jemima Își trage enervată brațul și dă ochii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
alea parcă n-au fost niciodată minore!! sare Sevgin, trântind cu obidă cana de masă, de sar stropii rubinii în toate părțile. cinci Știam deci că țiganii îi poartă sâmbetele lui Sevgin. În dimineața când au început să trosnească geamurile cămăruței mele și ceasul de pe masă mi-a arătat ora, patru fără zece, fără să-mi mai apropii cadranul, că era lumină ca ziua, am sărit cu fața drept în pălălaia care se agita în fața ferestrei. În hol mă îneacă fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
douăsprezece, bioritmul meu fusese dat peste cap de trenul de dimineață - sunt pe drum de la șase dimineața, spre un sat dezlegat de restul țării. După-masă va trebui neapărat să-l explorez, rupându-mă de țara de unde vin: sting lumina (în cămăruța destul de întunecată ca lumina să stea aprinsă toată ziua) și pălăria albă a lui A. îmi taie imediat calea. În cămăruța închiriată cu două sute de mii pe noapte, unchiu-meu pare chiar mai aproape decât acasă. Hârtiile lui le găsesc dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de restul țării. După-masă va trebui neapărat să-l explorez, rupându-mă de țara de unde vin: sting lumina (în cămăruța destul de întunecată ca lumina să stea aprinsă toată ziua) și pălăria albă a lui A. îmi taie imediat calea. În cămăruța închiriată cu două sute de mii pe noapte, unchiu-meu pare chiar mai aproape decât acasă. Hârtiile lui le găsesc dimineața amestecate de vânt într-un haloimăs cu ale mele, parcă vântul de toamnă ar fi vrut să planteze cifrele lui cabalistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
n-a apucat încă să-l încălzească, își târșâie pașii afară din cameră la veceu pentru treaba mică, se întoarce abia acum pentru culcarea definitivă, uitând lumina la veceu aprinsă... Dacă la mine găsește lumină, mă trezesc cu el în cămăruță, râzând complice: Ce, generale, nici tu nu poți să dormi? Somnul prost parcă e un motiv de mândrie, cred că ai observat că numai de oamenii serioși, frământați nu se lipește somnul. Pândind-o pe Zina, care citește sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
niște fâțe, da’ am crezut că-s vizitatoare. - Alea-s fetele lui, totdeauna are cel puțin zece. Sunt fete pe care le dă la străini. - Și tu de unde știi? - Toate-s fără domiciliu stabil, fără buletin, fără - ocupă câte-o cămăruță în care primesc pe cine vrea bossu’, singura condiție e să-și facă curățenie. - De unde știi, te-ntreb? - Păi m-am prins din prima seară - de ce dracu-am ales eu să plec cu Igor?... Dacă nu plecam, ajungeam în camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă tare. Mă întreb ce‑o face acum. Mă întreb cum îi merge cu întâlnirile. Pe aici vă rog, zice glasul Ericăi Parnell, și tresar. O urmez pe un coridor cu mochetă albastră, cu o stare de rău, într‑o cămăruță răcoroasă mobilată cu o masă și scaune de plastic. În clipa în care ușa se închide în urma ei, Suze și cu mine ne uităm una la alta. — Să fugim? o întreb, glumind doar pe jumătate. — O să fie bine, zice Suze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spun că e în regulă. Mă așteptam la mai rău. E ușurat. Într-un final, reușește să descuie ușa. Mă izbește un miros urât. În întuneric, simt gândacii care îmi trec repede peste picioare. Fata se așază pe podea în mijlocul cămăruței. Afară, lumina zilei se estompează. Asupra ei se coboară un soi de pace ciudată. Se simte ca și cum și-ar fi găsit un cămin nou. Nu va fi ușor, dar în clipa asta se simte mai liniștită și consideră asta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]