7,266 matches
-
Tudorel Urian Am mai scris-o, Dan Perșa este genul de prozator de la care nu știi niciodată la ce să te aștepți. Oricât de elogiată i-ar fi o carte, următoarea străbate cu totul alte cărări tematice și stilistice. Formula din fotbal "echipa învingătoare nu se schimbă" nu are pic de relevanță când este vorba de scrisul lui Dan Perșa. După fiecare carte publicată, autorul aruncă tot din atelierul său de creație. Își montează o machetă
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
discret: Frumoasă ești, pădurea mea,/ Când umbra-i încă rară/ Și printre crengi adie-abia/ Un vânt de primăvară.../ Când de subt frunze moarte ies/ în umbră viorele,/ Iar eu străbat hugeagul des/ Cu gândurile mele.../ Când strălucesc subt rouă grea/ Cărări de soare pline./ Frumoasă ești, pădurea mea,/ Și singură ca mine..." Poezia, ca și omenia, nu cunoaște legile barbare ale războiului. Ea exista în afara și pe deasupra lor, ca să ne mențină oameni ai aceluiași pământ, să ne apropie și să ne
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
ficțiunilor care nasc alte ficțiuni. Într-o curte cu iarbă înaltă îl găsim pe Jesse James cu doi șerpi în mînă, cărora le taie capetele pentru a-i găti, la fel, îl vedem călăreț singuratic pe un drum ca o cărare pe spinarea calvițioasă a unui deal, o umbră, nimic mai mult. Adeseori un halou cețos învăluie imaginea unui pistolar nevrotic, impredictibil, curtenitor înainte de a ucide, într-o eroziune continuă cu un rîs nefiresc și plescăind din buze. Regizorul reușete să
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
bine regizată.Poetul își arată, ca să zicem așa, mușchii, bicepșii metaforici bine încordați: "Pe o blană de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni" (ibidem). Sau: "Răsufletul meu află funingini de infern" (ibidem). Sau: "țițeiul instinctelor se năpustește / Cu gîturi
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
2008). Nămeți e marcat stilistic ca popular și pare să sugereze o amplificare a pericolului, dar în uzul actual diferențele se atenuează: "Bucureștiul a devenit un oraș al copilăriei odată cu instalarea nămeților" (EZ 5.01.2008); "locuitorii orașului (...) au făcut cărări printre nămeți" (ibid.); "nămeții din țara vecină" (Ziua, 5.01.2008). În ceea ce privește sinonimele zăpadă - omăt - nea, constatăm că primul - standard, neutru - este și cel mai folosit, în toate contextele posibile. Omăt - marcat în dicționare ca popular - apare totuși ca o
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
suta de ani o să se ceară, poate fi o treabă foarte grea. Totuși, cazuri anume ar face să merite. N-aș ști să spun care sînt mai interesante, cazurile nedescoperite la vreme care aduc, peste timp, revelația talentului absolut, sau cărările foarte umblate cărora o bruscă schimbare de gust le pune poprire. Cel ale cărui Scrieri, galbene și masive, le-am întîlnit de curînd la anticariat (ediția din '83, de la Minerva), face parte, mai curînd, din a doua categorie. Topârceanu - fiindcă
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
pieptănat de vînturi/ Și brațele încinse de iubire -/ Asemenea fetelor Strigate prelung către cer/ Vorbele pămîntului/ Devin înalte.// Născute-n zodii bune/ Cuvintele/ Poartă pe umeri lumini/ Ridică cetăți/ Ce stau de strajă/ Vremii/ Pe drumul dintre cer și pămînt" (Cărări aeriene). îl preferăm în secvențele în care, pe fondul percepției d-sale elementar-disociative, înscrie echilibrul fragil al contrastelor: "E alb/ Poate prea mult alb/ Și mă dor cumplit/ Muritoarele alburi.// De n-aș ști că sub voi/ Alburilor/ Zac infernuri
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
o melancolică fermitate: : "închid cuvintelor ochii și ies afară pe urmele lor/ zace în patul meu primăvara și nu poate să moară/ pasărea care îmi crește din umăr nu știe nimic/ despre satul meu în formă de vioară// strig pe cărările ce-mi explodează în ochi/ unde sînt unde ați îngropat primăverile voastre/ tot mai tăcută e pasărea de pe umărul stîng/ la marginea satului satul meu l-ați mutat/ închid cuvintelor ochii și ies pe lume să plîng" (Locuri gata să
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
e povestirea amănunțită, frumoasă ca o bucurie neîntîmplată, a unei călătorii în gol. Îmbătat de spațiul dintre obiecte, cum singur mărturisea, Radu Petrescu face din personajul jurnalului său un maestru al întîlnirilor evitate. În preajma lui nu sunt corpuri, ci doar cărări. Nu oameni, ci vagi aure de prezență. Așa încît (unul din "testamentele" Sinuciderii din Grădina Botanică) "dacă un pictor mi-ar face, acum, portretul, ar picta o bucată de hîrtie sugativă plutind asupra golului și avînd asupra aceluia efectul astringent
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
derizoriului: "ce liniște ar fi fost azi pe pământ/ dacă sforicica aceea nu se rupea/ și nici crenguța cu spini/ nu se încovoia// ce neîncovoiat ai fi rămas/ copil de 13 ani/ fluturând în vântul nesfârșitei grădini/ de la Marghita/ pe cărări numai de tine știute// tot acest sex care le iese pe nas/ și pe față/ celor de azi/ n-ar mai fi fost// nici visele de mărire și bogăție fără rușine/ ale sicofanților/ nu ar mai fi pătruns în cercul
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
n.n. Capătul Stâncii, punctul cel mai vestic al Europei), și pentru că nu aveau copii îi interesa să rămână cu pruncul abandonat, aproape normal odată ieșit din găoace. Și m-a purtat, când în brațe când în spinare, printre scurtături și cărări tăiate în desiș, până la stâncoasele înălțimi ale Rocăi, în speranța să nu întâlnească pe nimeni, ca să nu fie obligat să explice cine era copilul care plângea de foame. Niciodată în viață tata nu și-ar dezminți soacra, care nu-i
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
caracatițe ascunse printre stâncile plajelor din apropiere. Astfel că, în acea dimineață de douăzeci ianuarie, ultima zi din zodia Capricornului, este probabil ca, pe lângă mania pescuitului, să-l fi împins în special curiozitatea de a verifica stricăciunile provocate de furtună. Cărările deschise de pescari în faleză se revărsau în cascade de noroi și nămol. Tata înainta cu grijă pas cu pas, oprindu-se pe-alocuri ca să studieze cel mai bun mod de a ajunge la povârnișurile mai uscate și mai puțin
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
compromitere a unor idealuri perfect valabile. Ei, să fi fost ei la putere, și nu Gheorghiu-Dej ori Ceaușescu, atunci să vezi ce minunății ar fi răsărit pe plaurile noastre! Ce bunăstare, cât lapte și câtă miere ar fi curs pe cărările munților și pe potecile câmpiilor! Incapabili să depășească mitul utopic al comunismului, ei ar da orice să poată controla prezentul cu aceleași mijloace primitive cu care ei sau părinții lor au controlat trecutul înroșit de sângele nevinovaților. Din acest motiv
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
esențial al evoluției... această libertate imensă a oceanului, într-un loc unde se întâlnea capătul pământului cu nesfârșita apă, ne aparținea implicit, și chiar aveam certitudinea că fusese așa întotdeauna... de parcă nu era prima oară când ajungeam aici. Am coborât cărarea îngustă, până la un loc plat, unde piatra era aproape lustruită, de parcă o neteziseră valurile. Jos, se vedea apa mișcătoare a oceanului, limpede și puternică, ascunzând în imensitatea sa nesfârșite resurse de lumină care ieșea la suprafață în raze și vârtejuri
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
se poate de productiv în cîmpul semantic al beției; descrieri ironic-eufemistice sau comic-hiperbolice circulă în diverse faze ale limbii, înnoindu-se pe aproape aceleași tipare. Unele formule și expresii sînt atestate de mult: la Anton Pann (a merge pe două cărări, a umbla cu ochii logodiți), la Creangă (unde popa Buligă, zis și Ciucălău, e "tămîiat și aghezmuit gata dis-dimineață") sau la Caragiale (prin cetățeanul turmentat ori "catindatul" magnetizat). Unele dintre expresiile mai vechi s-au păstrat (a trage la măsea
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
interculturalitate, așa cum procedează cu inteligență Marius Ghica, o putem asemăna concepției indiene asupra Vedelor, lipsite de autor, întrucât Divinitatea nu gândește, fiind (inclusiv) gândirea. În acest context, nu ni se pare disjunctă includerea în volum a unei secțiuni secunde, intitulată Cărări spre o poietică în temeiul ființei. Deși cele trei capitole ale sale definesc poeticul altfel decât o făcea Paul Valéry, îndeobște privit ca empirist, pentru delictul său de respingere a filosofiei, ele ni se par congruente cu viziunea acestuia, neconcordanța
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
implicînd o undă de ironie, vădind o superioritate clară. În descrierea sa - "mititel, tinerel, - abia trecuse de douăzeci de ani, - frumușel, rotunjel la față, cu părul castaniu deschis, aproape blond, lipit lucios de craniu, tăiat just în două de o cărare inimitabilă, - părea, și după călătoria în etapa pe drumurile Siberiei, abia scos din cutie, - spălățel și curățel [...], profesa un marxism ortodox, feroce și intransigent, - care se potrivea cam rău cu ochii lui căprui, nevinovați, cu gulerul lui înalt, rigid amidonat
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
unei lumi iuți la mînie, vanitoase, în care, de pildă, cocoșat la năsos își scoate ochii, și mincinos la mincinos. Cîntecelor de sănătate, sau de însănătoșire prin pilde, în nădejdea că un om dăscălit apucă, măcar din cînd în cînd, cărările înfrînării, le stă bine, ca la Arghezi, mai pe urmă, pereche cu cîntecele de boală, "de foame de scrum". Bolnița lui se numește Spitalul amorului, culegere de stihuri de epocă ale minților rătăcite pe destul de ocolite drumeaguri. E, în ele
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
sunt scrise totuși cu majuscule atunci când e cazul (spre a sublinia, probabil, raționalitatea criticului): La răspântia scriiturii, eseuri, 1996; Pe aceeași Arcă, critică literară, 2001; Sistemul modei optzeciste, critică literară, 2004. Destinul a făcut ca poetul, până recent mulțumit de cărarea liniștită a livrescului, să aibă parte, la spitalul parizian Avicenne ("spitalul franco-musulman cu intrarea în formă de moschee") de șocul trezirii la realitate. Și, odată cu loviturile primite, să descopere de asemenea cum "...civilizațiile se ciocnesc chiar aici/ în fața mea..." (bobigny
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
împărțit un apartament cu poetul Ion Zubașcu, la capătul liniei de autobuz 368, pe Drumul Taberei. Dincolo de bloc se întindea... cîmpul. Cît am stat acolo, în primul an fusese cultivat grîu, în al doilea porumb... Deseori mă plimbam pe o cărare care ducea spre niciunde de-a curmezișul acestui cîmp și inventam situații dramatice pentru piesele mele nescrise încă. Acolo, la marginea Bucureștilor, am scris în 1987, Angajare de clown și Păianjenul în rană. "Alintat de felurile de mîncare ale mamei
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
dintre ele, O gură de aer, a lui Orwell, dărîmă, cu umor britanic, toate convențiile. Britanice. A doua, deși, în teorie, cel puțin, a fost scrisă pentru copii, e din aceeași spiță, a unui hai să mergem debusolat-ironic, încrezător în cărările fanteziei, și recunoscătoare lumii de dincoace de ușă doar pentru mult-slăvitele ei poncife: Unde fugim de-acasă? Păi să vedem. Pe degete: "cu degetul mare, pămîntul și o parte din soare; cu degetul mijlociu, toate orașele pe care le știu
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
extraordinară. Casa era vis-a-vis de biserică. Era o casă modestă, dar foarte frumoasă în curățenia ei și în curăția ei, înconjurată de mai multe curți. Era curtea cu flori de-a lungul fațadei de la stradă. În față, la geamlâc, era cărarea, aleea pietruită frumos. Brazdele de verdeață, mărginite cu stânjenei. După aceea, urma grădina cu fructe. Sub care se ascundea beciul moldovenesc, în care bunicul avea murăturile și vinul, ca în Moldova, în Moldova veche. Mai departe era grădina de porumb
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
de multe... Chiar și acum sînt într-un tratament antidepresiv, pe care-l respect cu pioșenie, și am început să tînjesc în taină după pavilionul Crizis: Drogați, Dependenți, Depresivi, Sinucigași... și după paradisiaca livadă de cireși, prin care mă lăfăiam (cărările erau dungate de șopîrle) pe la 5-6 dimineața, ascultînd la tranzistorul cumpărat de la chioșcul interior al spitalului, ca Grobei, muzică ușoară. Transmiteam, pe mobil, SMS-uri pure, înrourate de senzații, zgubilitice, lui Lucian Dan Teodorovici, care m-a rugat insistent să
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
unui adevăr e mai totdeauna o aventură. O capcană a spiritului, întrucât dacă știi de la ce premise pornești n-ai cum bănui la ce încheieri poți ajunge. Căci, deseori, intervine imprevizibilul care, de pe o pistă dinainte stabilită, te împinge pe cărări lăturalnice ce se dovedesc, însă, la fel de ispititoare și te îndeamnă să te oprești, ba chiar să zăbovești. E ceea ce mi s-a întâmplat nu de puține ori în excursiile prin biblioteci și arhive, românești și străine. Dar mai bine să
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
deviațiile grave de la preceptele fundamentale pot duce la intoleranță și vărsări de sânge. Toate credințele din lume au avut momente ale istoriei de care ne rușinăm. Am crezut întotdeauna că drumul spre Dumnezeu nu este unic și că prin multe cărări poți ajunge la Dumnezeu. Evident că și acum pericolul unui conflict generalizat între civilizații există. Nici un efort nu este prea mare dacă este făcut pentru a triumfa filozofia toleranței. În perioada cât am fost primar (sau ambasador) m-am bucurat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]