784 matches
-
grupei de băieți, cu banderola lui lată pe brațul cât o pulpă de berbec, socotise că nici un om cu scaun la cap nu-și va face drum, pe aici, la ora aceasta a sfințitului. Dealtfel, supraveghetorul, un hipopotam cu spinarea cărnoasă și o țeastă mare și tunsă, părea cumsecade și nu arătă nicidecum că i-ar păsa de prezența lui Mircea, un hoinar ca oricare altul, căutând să răzbească din perimetrul dificil al ruinelor. Trecu de băieții de la Școala de reeducare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cristina. În vreme ce Viviana, fără să Înțeleagă nimic din vorbele-mi de rușine, căuta să scape de buluceala negrului, Înghesuindu-mă pe mine. Sau cel puțin așa Îmi plăcea mie să cred. Fiindcă n-arăta tocmai rău, cu fundul ei rotund, cărnos și-n afara programului! Fiindcă, presupuneam eu, era și ea acolo doar ca invitată a patronului, Adelin pe numele lui, un amic de-al lui Leac care-și serba ziua de naștere la locul de muncă. Că era sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și-o ia singuri. O așezară lângă mine și i se turnă țuică. Pipernicitul se pierdu pe undeva printre zbanghii. Pusei mâna pe sticlă, îmi turnai și mie și ciocnii cu ea. Îmi aruncă o privire. Avea ochi somnolenți, gura cărnoasă, dar cu frumoase buze arcuite în jos, să exprime un dispreț provocator... obrazul tras, pupilele liniștite, dar atât de apropiate de tine când te priveau, încît toate cuvintele nu mai însemnau nimic, intrau aceste pupile în tine ca niște emisari
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unul din cilindri și se aplecă; fața-i aproape că atingea sticla. ― Atenție, Burke! strigă Ripley. Abia își lansase chemarea că vietatea captivă sări și se lovi de peretele tubului de stază. Surprins, Burke sări înapoi. Un apendice subțire și cărnos țâșnise din partea ventrală a corpului turtit în formă de mână, evocând un fragment de intestin cu capătul ascuțit, care aluneca precum o limbă de sticlă. După un timp se retractă și dispăru în buzunarul ventral situat în mijlocul a ceea ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
timpului. Întreaga literatură se transforma într-o întindere viermuitoare, irigată de milioane de cuvinte, fascinant de exactă și imprecisă, fără început și fără sfârșit, mișcându-se în toate direcțiile cam în același timp, împreună cu emisferele ei colorate. Îi controlam mijlocul cărnos, devorând creierul întâmplărilor și alimentându-i rețeaua de povești, îl modelam după bunul meu plac, amestecând jumătăți de adevăruri cu jumătăți de minciună, și ieșea o pastă moale și alunecoasă, ca mintea miilor de autori reali sau imaginari, vii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unul după altul, învinși sau poate doar obosiți, ochii se întunecau, degetele începeau să tremure, pielea cădea moale ca varul de pe case. Nimeni n-avea să-și mai aducă aminte de nimic: nici izmenele peticite ale lui Țurel, nici trandafirii cărnoși din strada Vitejescu, nici gustul de țuică în ploaie, sub vârful Moldoveanu, nici îmbrățișările transpirate cu Mihnea și Cezar pe terenul de fotbal, nici pâinea pe cartelă, în jumătăți negre și îmbietoare, nici bărbații cu parpalace trei numere mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în jumătăți negre și îmbietoare, nici bărbații cu parpalace trei numere mai mari, patrulând la Șosea și pe bulevarde, și nici măcar buldozerele răvășind imaginea orașului pe retină, apoi mai aproape, urcate pe zidurile cu iederă, traversând grădina bunicilor până la țesutul cărnos al naivității mele. Eroii mei zburau prin timp, superbi și neschimbați. Pif și Hercule cădeau săptămânal de pe-acoperișuri, pentru a se ridica dezinvolt și-a continua bătaia începută cu țigle; Placid mânca dintr-un frigider parcă fără fund, garnisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
singur ochi. M-am aplecat peste cutia luminoasă și, printre pete sau poate chiar din ele, din alăturarea lor care acum nu mai era întâmplătoare, am observat cum apare chipul unei fete. O tânără, poate brunetă, poate roșcată, cu gura cărnoasă și sprâncene stufoase peste ochii larg deschiși. Mai mult nu se zărea, dar suficient cât să-ți dai seama că, la epoca ei, sucise niște minți. Un fel de țigancă rasată, trecută prin saloanele cine știe cărui boier norocos. „Peste asta și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă sufoc. Mă bărbieream prudent, încet, pe câte-o jumătate de obraz. Niciodată nu întindeam spuma pe toată fața. În oglindă, figura mea arăta modest, ridicol, ca două variante ale aceleiași zile. Sau poate cercetam două emisfere diferite, două calote cărnoase, învelite în piele și pori, fără puncte de contact? Imperfecțiunile săreau în ochi: firele creșteau anapoda, iar oasele pomeților nu semănau unul cu altul. Dacă ar fi încercat cineva să mă convingă că plăcile s-ar fi unit și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl auzeam zilnic pe stradă sau la televizor, iar dacă nu îl auzeam, stătea oricum cuibărit în mintea mea. Unii îl pronunțau iritați, alții trist, aproape cu nostalgie. „Înainte“ și „după“. Se despărțeau două emisfere cerebrale, două memorii vii și cărnoase, desenate una peste alta, ca tabloul lui Luchian. Lumea mea era lumea lui “înainte“, îmi pregătisem toate celulele pentru a avansa odată cu ea, fusesem antrenat să-i respect regulile, să încalc ceea ce se cuvenea să fie încălcat, să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-atingerea plasticului (pe care mai târziu aveam s-o simt băgând mâna pe sub fustele și rochiile femeilor), splendoarea culorii tari și inconfundabile de cerneală roșie tipografică (imprimată din greșeală pe mici porțiuni din dosul ambalajului, în pete vii și cărnoase), bucuria de-a trage cuvertura transparentă pe cap (ca perechea de chiloți a femeii iubite, uitată lângă pat), impregnându-mă de zeci de mirosuri reale sau posibile, deveneau insuportabile. Dacă Freud ar fi avut habar ce-mi trecea prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iconițe. Puteau fi și pagini de calendare, de exemplu ADESGO, cu mămicile bălaie, învelite-n ciorapi până la gât. Ne strângeam toți copiii în curtea blocului și rupeam paginile din „Sportul“ sau „Almanahul Flacăra“ (rar observai desfăcându-se câte-o pereche cărnoasă de sâni, și-atunci acoperită ca iarna, cu ditamai fularul sau paltonul). Eu aduceam un „Cinema“ de pe vremuri, de la bunică-mea, cu gâtul de lapte al Gretei Garbo și țâțele ciocolatii ale Josephinei Baker; nu prea contau, astea erau „băbătii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mult timp pe-ascuns, după perdea, începeai să te sufoci. Le flutura amețitor, întorcându-le cu o dexteritate nerușinată spre geam, de fiecare dată când se apleca după flori. Gălețile se înghesuiau la locul lor de lângă zid, pline cu buchete cărnoase, dar eu n-aveam ochi nici pentru bujori, nici pentru trandafiri. Urmăream rotunjimile colosale ridicându-se și coborând vertiginos, dislocuind aerul în volume masive, ca apa din cada lui Arhimede. În zilele când bătrâna țigancă lipsea, o înlocuia fata ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
demenți, disperați. Ce ne ținea împreună? Orgoliul? Obișnuința? Frica de a nu pierde o investiție sufletească în care plasasem emoții și sentimente, ca economiile la bancă? Iubirea, pur și simplu? Dar „sufletul“ e un dispozitiv protetic imersat într-un colaj cărnos. Iar „iubire“, un hibrid de date și calcule, placat pe un program de soft. Semnătura: ss indescifrabil Scrisoarea a III-a arăta jalnic, nu mai păstra nimic din gloria eminesciană, nici măcar din parodii. Dacă bunicu’ Vitalian ar fi citit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea, fericit că ne are pe amândoi. Sprâncenele urcau și coborau în ritmul zâmbetelor. Buzele se desenau cărnos pe vârful sticlei de bere, iar ochii aveau o strălucire verde, curată, cum numai nebunii și-actorii mai păstrează. Era un bărbat frumos Cezar. Dacă aș fi fost homosexual, m-aș fi îndrăgostit de el. Genul de om pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și pianist i-a rămas doar unul, cel mic, cu care încă apasă trăgaciul. Acolo sunt declarațiile de dragoste, miliarde de cuvinte rotindu-se ca niște stele pitice după Marea Implozie. Acolo e copilul pe care l-am pierdut, embrionul cărnos desprins cu racleta de corpul femeii tăcute, tăcere mai apoi devenită groază, silă, ură. Acolo sunt eu, puștiul cu breton și-o mașinuță Matchbox îndesată-n buzunarele cu nuci și corcodușe.. „Poet, omul nostru...“, l-a apărat Mihnea. „Și savant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Atâta doar că mie nu-mi plăcuse niciodată poezia. Dintr-unul din calculatoare, primul din față, tremura biblioteca Facultății de Litere, prelungită în arhitectura orașului. Fațadele blocurilor fuseseră tencuite cu printuri și pagini tipografice, coșurile caselor se ridicau din cotoare cărnoase, capsate în piele sau pânză de tifon. Între clădiri și etajere se arcuiau construcții ușoare, acoperite, din lemn, hârtie de calc și sticlă, prin care puteai ajunge dintr-o parte într-alta, ca între două emisfere. O perfectă scenă suprarealistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la punct toaleta, că ușa se deschise iarăși și apăru o nouă siluetă. Era un domn de vreo treizeci de ani, destul de înalt, spătos, cu un cap enorm și cu o claie de păr creț și roșcat. Fața îi era cărnoasă și rumenă, buzele groase, nasul lat și turtit, ochii mici, înotând în grăsime și ironici, de parcă ar fi clipit mereu spre cineva. În ansamblu, toată înfățișarea îl arăta destul de impertinent. Era îmbrăcat cam murdar. Mai întâi deschise ușa exact atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințului, clipi de câteva ori cu subînțeles din spate spre acesta și astfel ieși nu fără un oarecare aplomb. Domnul intrat era înalt, de vreo cincizeci și cinci de ani sau poate chiar mai mulți, destul de corpolent, cu fața roșie, cărnoasă și buhăită, încadrată de favoriți stufoși și cărunți, cu mustăți, cu doi ochi mari, destul de bulbucați. Înfățișarea i-ar fi fost destul de prestantă, dacă n-ar fi avut în ea ceva degradat, uzat, chiar murdărit. Era îmbrăcat cu o redingotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
următoarele: Eu nu am văzut În tot drumul meu vreun chip, vreo statură la care să mă pot uita cu Încântare. Singurul merit al acestora constă În faptul că sunt zdravene și puternice ș...ț au un trup sănătos și cărnos, dar nimic altceva. Asemenea femei pot fi văzute Însă și În alte părți. Ca și În alte situații, Kazinczy ține să contrazică imaginea colectivă, prejudecata, contrapunându-i datele „realității”, așa după cum le Înregistrează și le interpretează cu proprii săi ochi. Desigur
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
transportul, sortarea și spălarea sunt operații, care determină 28 în bună parte calitatea produsului finit. Prunele se deshidratează cu sâmburi sau fără sâmburi, cu sau fără codite. Proprietăți organoleptice tabelul 3.1. Calitatea extra Calitatea I Calitatea ÎI Aspect Fructe cărnoase, aproape uniforme, cu pielita întrega, subțire și lucioasa Culoare Variabilă, de la negru până la violet închis și roșiatica Gust și miros Caracteristic, plăcut, dulce, acrișor, fără mirăsuri străine( mucegăi, sau alte mirosuri) Starea pulpei Cărnoasa, elastică Culoarea pielitei Minim 95% Cu
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
Calitatea I Calitatea ÎI Aspect Fructe cărnoase, aproape uniforme, cu pielita întrega, subțire și lucioasa Culoare Variabilă, de la negru până la violet închis și roșiatica Gust și miros Caracteristic, plăcut, dulce, acrișor, fără mirăsuri străine( mucegăi, sau alte mirosuri) Starea pulpei Cărnoasa, elastică Culoarea pielitei Minim 95% Cu culoarea pulpei galben închisă. Minim 65% Cu culoarea pulpei galben închisă și 35% cu culoarea galben bruna. Minim 40% Cu culoarea pulpei galben închisă și 40% cu culoarea galben-brună, 10% prune cu culoarea pulpei
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
o formațiune tumorală de etiologie micotică, dezvoltată la cai pe plăgile de castrare contaminate cu botriomices. La om, din punct de vedere anatomopatologic și microbiologic, specificitatea acestui așa-zis botriomicom este contestată. Astfel, histologic el este asemănător cu un burjon cărnos dar cu aspecte de hipervascularizație și prezența din abundență a țesutului fibros, Kuttner propunând denumirea de granulom telangiectazic. Din punct de vedere microbiologic nu este vorba de o micoză, germenele izolat fiind cel mai adesea un micrococ care are toate
Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
nu este vorba de o micoză, germenele izolat fiind cel mai adesea un micrococ care are toate caracteristicile stafilococului auriu. Din punct de vedere patogenic, excluzând etiologia micotică, se pare că botriomicomul ia naștere și se dezvoltă dintr-un burjon cărnos care evoluează spre hipervascularizație, sub influența microbilor banali și în special a stafilococului piogen. Unii autori, consideră botriomicomul ca un țesut inflamator, cu o dezvoltare exagerată a neovaselor (granulom); rezecția sa cu lama bisturiului sau prin chiuretare fiind suficientă. Alții
Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
fi încercat de tensiune, gâtuit de emoție, micșorat sau înclinat de perspectivă. Într-un stil nerealist, simetria trăsăturilor poate fi deformată și tensiunea poate fi astfel sporită (figura 102). În desenele animate, nasurile foarte mari, ochii bulbucați sau brațele foarte cărnoase, bărbiile prea mici și așa mai departe dezvăluie prin exagerare funcția expresivă a vectorilor spațiali. În ciuda săgeților și a răsucirilor sale vectoriale, chipul este totuși destul de limitat în ceea ce privește mobilitatea musculară. În acest sens, mâna deține superioritatea dansatorului. Deși îi lipsesc
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]