805 matches
-
poate prin multe trupuri -, în stânga o balanță cu talere inegale, iar ochii-i erau acoperiți cu o fâșie din aceeași pmză albă și aspră din care era făcut peplumul. Rămâneau afară, pe ovalul de piatră al feței, gura roșie și cărnoasă și o bărbie cu gropiță adâncă, asemenea unui vârtej dintr-o apă liniștită. Rujată gros, crudă și voluptuoasă, trufașă și liniștită, gura femeii îi păru atât de chinuitor de senzuală lui Vasile, încît nu se putu-mpiedica să nu-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atât mai dens albaștri cu cât trăsăturile sculpturale ale feței erau de marmoră străvezie. Erau ochi cu iriși din fibre de lapislazuli, ochi ușor dilatați, cu pupila mărită ca de beladonă. În colțurile interioara câte un mic clitoris se ivea cărnos, roz-frezie, din cuibul pleoa pelor fără gene. Cu nepăsarea-ncordată a mantidelor tînara femeie-l pândea, îl ațintea cu privirile, luminîndu-l albastru, și l-ar fi descoperit la fel în orice loc al sfericei încăperi, căci Victoria, asemenea lunii și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de purpură lichidă, Soile-ntorsese încet capul spre el. "Mircea, a fost ca un vis străvechi, ca o amintire străveche. O știam pe Soile. Nu știu de unde, dar o știam, ytiam bine fața ei îmbătrînită înainte de vreme, bărbia tremurătoare, gura ei cărnoasă și umedă de fetiță, părul de sârmă cenușie. Știam și casa, și bucata de cer de deasupra, ca și când ar fi fost părți ale corpului ei, aripi sau creste ciudate, de stegozaur... Știam bucata aceea de lume, felia aceea de creier
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mușchi, nervii peste organe, pielea peste nervi, sexul peste piele. Sufletul nu e un element, ci o postură a trupului, cum zâmbetul nu e un ruj, ci o schimbare a desenului gurii. Deodată corpul Omului Șarpe zâmbi, ca o gură cărnoasă, un zâmbet bun, tandru, adresat Creatorului său, așa cum copilul zâmbește feței familiare a mamei. Gura gravă, ne-nsuflețită, a trupului mort se întinde deodată-n surâs, care-nseamnă respirație și circulație sanguină, vărsare de enzime în interstiții, clădire de proteine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dragostei și cu pubisul roșu lucitor ca lița. Femeia era acum pieptănată cu grijă, poate de dragul oaspetelui, cu părul împletit la spate cu ajutorul unui mic instrument ce prindea șuvițele și le trecea unele prin altele, iar în față, deasupra frunții cărnoase și înalte, cu un fel de cornițe arămii care, adunând părul, îi lăsa descoperite urechile frumos înghiocate. Marten era născut într-unui dintre sătucurile din poldere, cu case având pe pereți plăci mari de faianță pictată și inele de fier
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
își ținea, sub pântecele proeminent, poalele mantalei, cu siguranță acoperindu-și punga din piele ce îi atârna la centură. Alături se afla un om instrui, poate un copist, slab și totuși cu burtă, cu ochii alunecoși și bărbia micuță, gură cărnoasă și pielea grasă și lucioasă: semnele de netăgăduit ale dezmățului. Și ce să mai spunem de acea desfrânată, cu siguranță nu o locuitoare din sat, cu buze voluptoase, care, tremurând își strângea vălul sub bărbie, dar purta încă urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
animați de o splendoare supranaturală și îmbătătoare, înspăimântau și atrăgeau în același timp, de parcă ar fi văzut cu ei priveliști înfricoșătoare și metafizice pe care nimeni nu putea să le vadă; pomeți proeminenți, frunte înaltă, sprâncene subțiri și împreunate, buze cărnoase, întredeschise - ai fi zis că un lung sărut arzător tocmai le abandonase, însă fără să le potolească. Părul negru, dezordonat Îi încadra fața palidă; o șuviță i se lipise de tâmplă. Delicatețea picioarelor și impasibilitatea eternă a mișcărilor spuneau mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fermecători, dar în același timp plini de neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul Ei ciufulit I se lipeau de tâmple. Am scos din cutia de tablă portretul pe care I-l făcusem noaptea trecută, pentru a-l confrunta cu desenul de pe vas. Nici cea mai neînsemnată diferență. Păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
camerei mele se dechise din nou; fratele ei, frățiorul târfei, intră rozându-și unghiile. La prima vedere, toți cei care îi vedeau împreună înțelegeau că erau frate și soră, atât de mult semănau. El avea gura mică și strâmtă, buze cărnoase, umede și senzuale, ochi încercănați, oblici, buimaci, pomeții proeminenți, părul șaten, totdeauna în dezordine, tenul mat. Îi semăna trăsătură cu trăsătură târfei, dacă adăugăm și un oarecare aer satanic. Una din acele fețe turcmene, impasibile, fără suflet, modelate în lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
avea ceva în comun cu asta. Da, da, răspunse, și ei s-au dat pe doage în copilărie, nu departe de aici, la Distelberg, o adevărată performanță, fiindcă abia te puteai ține în echilibru, iar bătrânul, care avea un neg cărnos chiar lângă nas, privi în sus spre tata prin lentilele tulburi în rame de corn, clipi și spuse: Așa, vasăzică, atunci o să-i luăm măsura băiatului pentru două scândurele, și se duse străbătând atelierul într-o încăpere alăturată, unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cunoscuții ăștia care îi salutaseră și aveau o mașină atât de modernă. Ciupercile nu mai erau pur și simplu doar ciuperci pe care le căutai în pădure, unde creșteau pe sub stratul de frunze, din mirosul de mucegai, devenind dolofane și cărnoase. Ciupercile se transformaseră acum în turnuri de nori, izbucnind în sus din crăpături. Pentru prima oară în istorie, după cum se relata în ziar, proiectilul distrugător care țâșnise în văzduh cuprinzând tot cerul într-un clocot infernal fusese transmis de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
semene puțin cu mamele prietenilor mei. Dar, altfel decât ele, mama stătea adesea minute în șir nemișcată la marginea unui răzor, se uita fix la el și pământul brun fărâmițat în bulgări se umplea de buchete, deschidea corole deasupra frunzelor cărnoase, desfășura petalele într-un evantai de culori care trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma un fundal perfect pentru o paletă de stânjenei care scoteau vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Pentru mai multe băute, am răspuns, privindu-l cum bea, aproape cu prea multă recunoștință. Avea un chip șiret, cu o gură care schița un zâmbet marcat de o ironie mușcătoare, În ciuda faptului că ținea pipa Între buze. Un nas cărnos, mare, separa ochii oarecum prea apropiați unul de altul, și susținea o pereche de ochelari cu lentile groase, fără rame. Părul Încă negru era pieptănat Îngrijit spre dreapta frunții Înalte. Îmbrăcat În costumul albastru cu dungi fine, bine călcat, Weizmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mobila este „rarefiată, degradată și supusă tuturor ispitelor vicioase”, iar Întunericul naște Întuneric, barbara sa fermentare „inaugurează consfătuirile negre ale oalelor... gâlgâitul buteliilor și damigenelor”, pregătind asaltul orașului. Sufletul bătrânei Maryska „mergea singur prin odaie”; adolescenta cretină, izbind cu pieptul cărnos În tulpina care Începe să scârțâie „sub insistențele trupului ei desfrânat”, apare ca „un zeu păgân”; calendarul Își suplimentează lunile cu una secretă, pentru melancolicii și hedoniștii verii. O continuă substituire, coabitare și fecundare Între regnuri, abolind distincția dintre vegetal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
simt ca John Wayne sau Clark Gable. Încă o secundă și avea să se-ntâmple. Oare cum sunt săruturile femeilor? Calde? Și eu ce aveam de făcut? Ce-ar face Humphrey? Însă el avea buzele foarte subțiri, ale mele erau cărnoase. Precis că, într-un asemenea caz, săruturile sunt diferite. Anna mi-a luat capul în mâini. „Lasă-l moale.” Mi-a dat un sărut cu gura închisă. N-am mai văzut-o niciodată pe Anna. Acasă, signor Giovanni stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să sugă unui copil mic, sânul îi atârna afară din rochie, vedeam rețeaua de vinișoare albastre, ca un fluviu cu multe brațe și micuțul sugea cu ochii închiși. Călcâiele țărăncilor erau vânjoase și negre de la țărână, iar genunchii rotunzi și cărnoși, ca roșiile și pepenii pe care-i vindeau. Când și când, câte una din ele întindea mâna după o roșie - atunci îi vedeam palmele late și negreala de pe buricele degetelor și când mușca, i se rotunjea gura și în colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fumezi. De fapt, nu fumez. Cerșesc câte una ocazional. De fapt, în timp ce dădea din mâini i-am observat câteva semne pe mână și voiam să le văd mai îndeaproape. Când am luat pachetul am văzut patru adâncituri roșii în partea cărnoasă din palmă, făcute fără îndoială cu propriile unghii. în jurul semnelor proaspete mai erau și altele, vânătăi mai vechi de aceeași formă, îngălbenite și vineții. Judy avusese dreptate. Claire avea într-adevăr un temperament tare năvalnic. 8tc "8" Nu aveam de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dracu’ mai ești? a răbufnit Johnny, băgându-l pentru prima oară în seamă. —E prieten cu Sam, s-a repezit Harriet să răspundă. Capul lui Johnny era aplecat în față, ca la tauri, ochii ficși și mici. Fața și gâtul cărnos erau străbătute de vene iritate; arăta ca un porc enervat. Nat, dimpotrivă, se sprijinea lejer de marginea mesei, aparent relaxat. îi simțeam tensiunea clocotind prin sânge, dar își ținea încă picioarele încrucișate la gleznă, natural, cu mâinile băgate în buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mare, Hamie, instruise cu grijă cafegii și ciubuccii, în așa fel încât băutura aromată clocotită să fie servită cu un ritual perfect din felegene de preț cu buza abia, abia răsfrântă peste marginea aurită. Feciori cu mustăcioare subțiri, cu buze cărnoase și rumene, încălțați în târlici cu broderie bogată, se mișcau abia simțit servind mușteriii. Pe tăvi rotunde de aramă ciocănită erau aduse pe mutește cafele, dulciuri și ciubucuri. Hamie însuși își primea clienții - oaspeții, cum îi numea el -, căci toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
culoare care dă o blândețe neobișnuită, fără să știi cum să-i numești, negri sau căprui, arcada frumos desenată, accentuată de sprâncenele subțiri, barba și mustața frezate scurt, mătăsoase deși cărunte, dădeau o impresie de tinerețe subliniată de senzualitatea buzelor cărnoase. Admirația pe care o reflecta atitudinea prințului era atât de evidentă, încât demnitarul sultanului se simți obligat să-i adreseze cuvântul, așa că-i spuse în turcește: Dacă nu mă înșel, sunteți al doilea fiu al beiului Constantin. Beizadea Șefan, îmi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sunt ale bărbaților, fără să putem spune că femeile-s vitregite vizibil. Dar Olga, Mașa și Irina, n-au com plexitatea lui Verșinin, caracterul paradoxal al lui Tuzenbah, ori umorul lui Solionîi. De asemenea, Platonov și Ivanov sunt mult mai „cărnoși” decît femeile care-i iubesc, Arkadina niciodată nu l-a atins, ca zbucium sufletesc, pe Treplev, frumoasa Elena Andreevna nu-l egalează, În amplitudine a partiturii, pe Voinițki, Ranevskaia nu are șansa pitorescului lui Gaev ș.a.m.d. Nina Zarecinaia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ieșise de nicăieri și care trebuia să se manifeste într-un fel sau altul. Căută un motiv și găsi mai multe: pe canapea, Ioana, hlizindu-se în somn și chicotind cu horcăieli. Pe jos, o formă uriașă și un braț cărnos care zvâcnea împrăștiind un miros înțepător. Se concentră asupra acestor imagini și simți cum capătă un sens. Era ceea ce căuta. Dar din această formă aburul nu putea percepe mare lucru, așa că se transformă într-un soi de umanoid cețos: câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ei " Sunt femeia ta" îmi ardeau creierul. Și, în sfârșit, târziu, în epoca cinică, culminând spre amiaza vieții, accesul de stupidă demență pentru femeia mare, cu părul 1 Lancinant - sfâșietor. roș, cu ochii mici și verzi, cu nasul turtit și cărnos, cu buzele strivite, arse, cu brațele groase și dure, eșantioane ale întregii ei ființe, cu talia și șoldurile asortate în formă de liră, femeia-fe-melă și nimic altceva, femeia cu maximum de iritabilitate protoplasmatică. Aproape goală sub rochia elegantă, începea să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lungi, rotundă la față, cu ochii căprui, cu ciorapi albi trei sferturi, în sandale cu cheutori deasupra labei piciorului, cu fustița deasupra genunchilor, curată ca din cutie, cu dinții albi ca perlele, înșiruiți frumos, cu o gură mică, cu buze cărnoase și roșii. Poate nu mă îndrăgosteam de ea, dar timbrul vocii ei semăna cu cel al doamnei de muzică. Și interesant, era afonă! Aveam colege niște fete frumoase și drăgălașe, cu care, în recreație dansam, făceam băieți și fete un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de coșuri cu petale de trandafir? Și cum toată lumea din oraș vorbea franceza, italiana, greaca, turca, engleza și olandeza? Și v-am pomenit de celebrele smochine, aduse În caravane trase de cămile și descărcate pe jos, mormane imense de fructe cărnoase zăcând În noroi, cu femei murdare care le opăreau În apă cu sare și copii stând pe vine și defecându-se În spatele grămezilor? V-am povestit cum duhoarea femeilor cu smochine se combina cu mirosuri mai plăcute, de migdali, mimoze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]