4,175 matches
-
cele două domenii, o egală aspirație spre clasicitate, spre rigoare formală, spre echilibru al aserțiunilor, niciodată stridente, întotdeauna având alături calmul valorilor și ritmul măsurat și amplu al erudiției decomplexate, care face din referința livrescă o a doua natură a cărturarului. Temele eseurilor lui Ștefan Aug. Doinaș sunt de o diversitate elcoventă pentru deschiderea culturală a autorului. Fie că scrie despre metaforă și viziune, despre formulă, manieră și clișeu poetic, despre poezie și experiment sau despre starea de grație și starea
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
viziune, despre formulă, manieră și clișeu poetic, despre poezie și experiment sau despre starea de grație și starea de criză, Ștefan Aug. Doinaș păstrează, în ton și în maniera de a scrie, aceeași disciplină austeră și același spirit grav al cărturarului atașat de valorile umaniste ale culturii universale. Extrem de relevante sunt aserțiunile eseistului din textul cu caracter programatic intitulat Poezia - expresie a condiției umane. Viziunea poetică e percepută aici ca "un fel de geometrie neeuclidiană", iar aventura poeziei e "o aventură
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
și Ciprian Porumbescu" EMITENT PARLAMENTUL ROMÂNIEI Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 13 ianuarie 2023 Parlamentul României adoptă prezenta lege. Articolul 1 Se instituie anul 2023 ca „Anul cultural Dimitrie Cantemir și Ciprian Porumbescuˮ, pentru celebrarea vieții și operei cărturarului Dimitrie Cantemir și a operei compozitorului Ciprian Porumbescu. Articolul 2 (1) Cu prilejul sărbătoririi „Anului cultural Dimitrie Cantemir și Ciprian Porumbescuˮ se organizează evenimente culturale, artistice sau educaționale dedicate celebrării vieților și operelor acestora. (2) Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, autoritățile
LEGE nr. 38 din 12 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/263911]
-
o ediție de înalt nivel științific, ci și o radicală redimensionare și reconfigurare a profilului literar al lui N. Steinhardt. În locul chipului unilateral, ascetic, al „teologului absolut”, vehiculat în unele cercuri (care au cerut, dacă nu mă-nșel, chiar sanctificarea cărturarului), s-a conturat deja un altul, mai autentic și mai complex. Căci monahismul ortodox de la sfârșitul secolului trecut s-a dovedit, paradoxal, mai ales în condițiile regimului comunist, suficient de liberal cât să îi permită lui N. Steinhardt să scrie
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
și de analiza literară întreprinsă de Pricop, textul e valoros și pentru că citează amplu (și copios, se-nțelege) dintr-un scriitor ale cărui cărți, din motive greu de pătruns, n-au reușit să fie reeditate, în ciuda bunelor intenții ale cîtorva cărturari. Celor care n-au apucat din această cauză să răsfoiască cele trei volume de proză scurtă, Rebarbor, Caractere și Biografii comune, textul din Vatra le va prilejui fără-ndoială insistente drumuri către anticariate. În acest scop, reluăm și aici unul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
mai frecvent această categorisire în limbajul didactic, dintr-o lume adică înclinată să caute și să propună modele și mai puțin să încurajeze distincțiile și judecățile drastice presupunând și excluderi. Dar ea te duce și la o iluzie scumpă multor cărturari naivi de la noi care cred că printr-un corp selecționat și consacrat de personalități reprezentative ne vom impune mai ușor străinătății. S-ar putea ca aici să fie și o influență a istoriografiei atât de derutante a lui G. Călinescu
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
durata lungă a filosofiei, securiștii au învins. Cum, iarăși, remarcă Sorin Lavric în remarcabila sa postfață (și tot la p. 339), victoria lui Noica rezultă din faptul că tot maldărul de documente pe care, zeloasă, le strânge Securitatea în dosarul cărturarului, nu alcătuiește viața acestuia. Citindu-le cap-coadă, nu aflăm nici măcar schița unei eventuale biografii: „obiectivul" a reușit să rămână până la capăt un mister pentru cei care îi urmăreau și îi analizau existența. Nu au înțeles că, în spatele orelor pierdute în
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
aveau literalmente în mâini soarta unor oameni de mare valoare: confuziile, erorile și neînțelegerile, câteodată și lipsa unei minime informări despre subiectul discutat șochează. În aceasta și constă, cred, marea dramă a culturii române postbelice: destinele unor scriitori, artiști și cărturari de excepție, unii, vecini cu genialitatea, erau la cheremul unor troglodiți intelectual. Chiar și în epoca, relativ mai „luminată", de „liberalizare", din primul deceniu ceaușist.
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
direct, ci fiind mereu împletit cu o tentă literară: cutare întîmplare îi trezește în minte un episod romanesc sau cutare persoană îl duce cu gîndul la un paragraf dintr-un autor celebru. Această oscilare necontenită între detaliile biografiei și memoria cărturarului naște un periplu evocator în care separarea planurilor (viața sau cărți) e oțioasă. În cazul lui Nicolae Manolescu nu mai e vorba de a alterna viața cu cărțile, ci de a-și trăi viața în lumina distincțiilor livrești, simultan cu
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
Ioan Cel Nou de la Suceava, martirizat la Cetatea Albă... pare și el surprins de cinstea care i se face, de a fi promovat dincolo de forul ecumenic, un sfânt local pus pe o treaptă atât de sus... Mitropolitul Grigorie Roșca, strălucitul cărturar, marele patriot încurajând ieșirea din Canon... Apoi soarele înălțându-se bate și peretele de la sud, Arborele crescând din pieptul lui Iesei, tatăl regelui David, cu dramatica încrengătură de destine de împărați și prooroci... Apoi se face seară și peretele de la
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
pentru faptul că, prin ideile pe care le aruncă, predispune la polemici. E vorba de conferința intitulată „Alexandru Xenopol“, în cuprinsul căreia Giurescu, cu strictețe didactică și fără să-și îngăduie comentarii personale, redă principalele trăsături ale teoriei pe care cărturarul ieșean o elaborase în marginea disciplinei istoriei. Ideile lui Xenopol sunt cu atît mai atracțioase cu cît Călinescu, luîndu-le ca pretext pentru înfățișarea propriei interpretări, le supune unei nemiloase critici în eseul Istoria ca știință inefabilă și sinteză epică. Din
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
ale vieții literare postbelice: eliminarea lui G. Călinescu și a asistenților săi din Universitate (în studiile George [sic!] Călinescu la Universitate și la Academia Română și, respectiv, Al. Piru: „Resping cu indignare acuzația nedovedită că aș fi reacționar”), epurarea unor mari cărturari din Academie (Umilirea filosofului Constantin Rădulescu-Motru), interzicerea lui Arghezi (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Leonte Răutu și Tudor Arghezi), represiunea de după Revoluția ungară din 1956 (Eugen Simion „... a fost chemat, interogat și... se pare că este pus sub urmărire”) sau eliminarea din facultate
Forța documentului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5725_a_7050]
-
sau, dimpotrivă, de a urâți faptele, ci de a le identifica și expune așa cum sunt. Particularmente interesant este și studiul Tudor Vianu: „Mă simt apăsat de întregul trecut și răspunzător pentru întregul viitor”. Abordând, cu documentele pe masă, chestiunea relațiilor cărturarului cu puterea comunistă, istoricul literar sugerează concluzii similare, în mare măsură, cu cele care decurg din romanul Amor intellectualis, al lui Ion Vianu: savantul a făcut compromisuri cu puterea comunistă, dar moralitatea sa rezultă atât din efortul de a limita
Forța documentului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5725_a_7050]
-
morală și profesională, de om care tăcuse în chestiune aproape două decenii, să se pună în fruntea acțiunii reparatoare.) El își câștigase o situație privilegiată, dar nu a folosit-o conform așteptărilor legitime, dar din ce în ce mai lipsite de speranțe; omul și cărturarul au devenit un mit ce nu s-a risipit nici în ceasul de față, al tuturor contestărilor; cu toate că eu nu m-am pierdut în admirații neghioabe sau nejustificate, nu am epuizat „cazul” lui, care rămâne totuși pilduitor pentru ce se
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
pseudoștiinței, fiind privit de trei decenii ca cel mai acerb critic al mistificărilor de orice fel. Profesionistul scepticismului nu se războiește cu profesioniștii imposturii intelectuale, aceștia ar constitui o țintă prea facilă, adversarii aleși de el sunt profesioniști ai științelor, cărturari și lideri spirituali care, în fața unor contradicții ireductibile, avansează soluții eclectice, formule proprii, originale, dar, crede el, nefundamentate, de împăcare a caprei cu varza. Exemplul de la care pornește: cutremurul urmat de tsunami și de inundații catastrofale care, la sfârșitul anului
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
Gheorghe Grigurcu Cărturar marcant al componentei (mai) tinere a Scolii clujene, Ștefan Melancu propune un lirism delicat, eterat, precum o pauză a eforturilor intelectualului si într-un fel o compensare a lor. Abstracțiunile se dizolvă în visare, exactitățile devin evanescente trecînd într-un
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
deslușind și descărnând cărțile până la os. În background, adevăratul personaj al romanului este deșertul ca pasiune și însingurare, ca stare de uitare față de Dumnezeu sau, dimpotrivă, ca divinitate. Almâsy face parte din așa-numita „societate a oazelor", alcătuită din geografi, cărturari, nesățioși de utopii materializabile, oameni dincolo de istorie sau cu istoria veche în creier, inimă și în piele, obsedați, fascinați de deșert - acesta devine patria și națiunea lor (geografii renunță benevol la apartenența națională). Este un deșert altfel decât enigmaticul și
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
SUA. Cititorul asistă la o lecție de popularizare în cursul căreia o inteligență extrem de rafinată e pusă în slujba unei platitudini lipsite de inteligență: și anume că, în locul sufletului, această stihie prea veche și prea răsuflată ca să mai merite interesul cărturarilor, a venit vremea să punem o altă zeitate: creierul și conexiunile lui lăuntrice. Din acest motiv, spre deosebire de Eroarea lui Descartes, un volum plin de vervă și pătruns de o idee nespus de fecundă (aceea că omul poate alege în viață
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
Gheorghe Grigurcu „Prostul obicei (...) acela de a denunța la alții defectele asemănătoare cu ale tale" (Proust) Cărturar impozant, cu enorme ambiții sub care însă se întrevăd mai ales apetențele cantității (reflexă suplinire a unei mai creatoare originalități), Adrian Marino poate da impresia unei cuprinderi de ansamblu, a unei „sinteze", a unui „enciclopedism". El însuși ținea a cultiva
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
cosmică» [?] (etc.). Toate sunt trase de păr, pentru a salva o lașitate congenitală iremediabilă și - după mine cel puțin - condamnabilă". Sau: „Apar și definiții stupefiante: «Nicolae Balotă este. cel mai învățat critic român» (Ion Zubașcu), «unul din cei mai mari cărturari ai noștri din toate timpurile» (Gheorghe Grigurcu). Și - vai! - nimeni dintre noi n-a prins încă de veste.". Sau: „«Opera Omnia» lui Cornel Regman și Nicolae Balotă? Cu drept cuvînt, protestele din presă au fost cum nu se poate mai
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
volumul de față. Căci Rusetteștii (cum este numită familia în vechile cronici moldovenești și valahe) sunt una dintre familiile aristocratice de frunte, care dă lumii românești de pe ambele maluri ale Milcovului voievozi și mari dregători, iar mai târziu oameni politici, cărturari și militari. Este de semnalat modestia rară a autorului acestor memorii, care, în loc să exalte meritele înaintașilor - așa cum fac, de regulă, memorialiștii -, le estompează, „topindu-le” în magma schimbărilor năucitoare care, în decurs de mai puțin de un secol, vor preface
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
care întrerupe o expunere doctă pentru a face loc unei glume sau pentru a evoca o întâmplare petrecută pe vremea când își făcea armata la artilerie. Dacă este să-l definesc succint, aș spune despre Ștefan Cazimir că este un cărturar ludic. Sunt termeni divergenți, știu, dar în cazul lui îmi pare că se pot asocia. Cercetările, studiile lui Cazimir sunt totdeauna riguroase, temeinice, impecabile sub raportul informării și fiind astfel nu sunt, ca la atâția alții, aride. Este limpede un
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
reproducând în texte reprezentative și cu note erudite de istorie literară fragmente din opera atât de diversă și bogată a autorului Istoriei și lucrurilor și întâmplările românilor, pe care Lucian Blaga îl considera „întâiul mare scriitor al Transilvaniei”, spirit universal, cărturar de formație enciclopedică. O ediție completă a operei lui Samuil Micu rămâne, cel puțin deocamdată, un deziderat a cărui realizare se arată dificilă. De aceea autorii acestei ediții au ales formula antologiilor multum in parvo, oferindu-ne într-un tom
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
operei lui Samuil Micu rămâne, cel puțin deocamdată, un deziderat a cărui realizare se arată dificilă. De aceea autorii acestei ediții au ales formula antologiilor multum in parvo, oferindu-ne într-un tom de aproape 700 de pagini imaginea unui cărturar și scriitor căruia nu i-au fost străine niciunul din domeniile științelor umaniste. Între reprezentanții Școlii Ardelene, Samuil Micu se distinge prin lucrările de teologie: este traducătorul în limba română al Bibliei cunoscută sub numele de Biblia de la Blaj (1795
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
Kempis, a cărei notorietate este apropiată de a Noului Testament. Cu această ocazie, autorii ediției restabilesc un adevăr de istorie literară multă vreme ignorat - ediția cu acest titlu apărută la Blaj în 1812 nu aparține lui Samuil Micu, ci altui cărturar ardelean (blăjean) ce urmează să fie identificat. Reproducerea în această ediție se face după un manuscris păstrat în Biblioteca Filiala Cluj a Academiei Române; este un orator religios, ilustrând predica funebră prin acele Propovedanii sau predice la îngropăciunea oamenilor morți; este
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]