6,191 matches
-
dădu semnalul și coloana se puse în mișcare. Ea strunea cu pricepere telegarii, forțându-i să o țină într-un trap continuu, măsurat, pentru a nu-i obosi, fiindcă animalele ca și oamenii șatrei nu avuseseră timp de odihnă. Toate căruțele, în alai, intrară în adâncimile nopții, ocolind drumul de piatră prin locuri dosite, pentru a fi cât mai departe de ochii stăpânirii. La o răscruce, bulibașa hotărî să o ia pe un drumeag lateral, pe lângă o lizieră de salcâmi, pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de ochii stăpânirii. La o răscruce, bulibașa hotărî să o ia pe un drumeag lateral, pe lângă o lizieră de salcâmi, pentru a se depărta de un sat unde i-ar fi hămăit câinii și le-ar fi semnalat prezența. Celelalte căruțe îl urmară supuse fără a întreba de ce? Era îndeajuns că bulibașa hotărâse așa. Alergaseră atâtea zile la rând și acum continuau aceeași goană nebunească. Aveau vaga presimțire că pe umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu alți bulibași. Trebuia pus capăt acestei alergări fără istov, care măcina puterile oamenilor și le storcea vlaga prin lipsa acută de alimentare. În aceeași situație se aflau și animalele: caii, măgarii și catârii. Câinii se rezemau flămânzi de roțile căruțelor pentru a nu fi doborâți la cea mai neînsemnată adiere de vânt, fiindcă hrana puțină abia le ajungea oamenilor. Iorgu trimise vorbă printr-un om al lui, hotărât să-l întâlnească pe bulibașa Ciontu și să se sfătuiască. Acesta îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un izvor cu apă limpede ca zorile, din belșug, pentru oameni și animale. Satul Bălășești fiind departe de locul unde ei poposiseră pentru a-și trage sufletul. După o vreme Iorgu se gândi să urce o parte din noapte în căruțe și să pornească la drum în ciuda întunericului. În faptul dimineții, aveau să poposească în satul cu multele sale făgăduieli. Când se treziră sătenii din Bălășești, în dimineața aceea, de la sfârșitul lui Cuptor, toate ulițele erau pline de zarva țiganilor. Sătenii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu fărașul ei de aramă, aduna cu hărnicia unei gospodine, puzderia de scântei din spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua nopții. Prin mohor, un greiere își torcea nostalgicul său cântec. Câinii tolăniți sub căruțe visau la bucata de mămăligă de a doua zi. Numai bulibașa era treaz. Fuma în fața cortului său și medita. La un moment dat, avu impresia că gândurile lui luaseră chipul unor păsări ale întunericului. Le urmări mental zborul, trimițându-le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
derută, prin locuri dosite, schimbarea în timpul nopții a locurilor de tabără, nebunia fugii flămânziseră oamenii și animalele, vlăguindu-le de toate puterile. De la un timp, oriunde s-ar fi aflat, el avusese o ciudată presimțire că pe urmele convoiului de căruțe se află umbre fantomatice. Acestea se aflau atât de aproape, încât păreau, că din clipă în clipă, ar putea să le zădărnicească înaintarea. * Povestea aceasta pe care o trăia acum dobândise proporții nebănuite în mintea starostelui, încât obosit, copleșit de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de familia sa. Toată șatra îl însoți. În fața casei familiei Georgescu, cu întreaga ființă strânsă ca într-o menghină, Vișinel își îmbrățișă mama în mijlocul drumului. Pe tatăl său nu mai apucă. Lisandru o zorea necontenit pe Rafira să urce în căruță și, când aceasta abia se aburcase, fără să se uite în urmă, cu sufletul înveșmântat într-o durere pe care abia și-o putea stăpâni, el dădu bice cailor care porniră într-un galop neînfrânat colbăind întreaga așezare. Vișinel fugi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să se uite în urmă, cu sufletul înveșmântat într-o durere pe care abia și-o putea stăpâni, el dădu bice cailor care porniră într-un galop neînfrânat colbăind întreaga așezare. Vișinel fugi un timp, cât îl ținură puterile, după căruța părinților săi; văzând însă că alergarea sa este zadarnică, se reîntoarse, cu pași care nu erau ai lui și se așeză pe o bordură cu capul între mâini plângând înăbușit, în apropierea casei în care avea să locuiască ani și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Mihăiță, neștiind unde e plecat tatăl său, îl aștepta cu coatele sprijinite de gard, uitându se în toate părțile. Voia să-i spună el întâi că mama îi pregătise mâncarea lui preferată, ciuperci cu smântână când, deodată, zări mai multe căruțe cu țigani venind în goana mare, una dintre acestea oprind în fața casei lui. Din ea, coborî pe rând, mai întâi Vișinel, apoi Rafira care îl înlănțui pe băiat cu ambele brațe și, slobozindu-l, îl îndemnă cu gesturi ce nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai mereu pe bunica Ilinca la treburile gospodăriei. Ea era, uneori, cam zgârcită și calculată la bani, din cauza creanțelor ce trebuia achitate la bancă. Într-o iarnă geroasă, i-au tăiat cu joagărul și i-au crăpat cu toporul o căruță de lemne pentru foc, primind ca plată câte un blid cu sâmburi de dovleac. Nu-i vorbă, ei își recuperau prejudiciul imediat ce „le venea apa la moară”. Vara, Sile și Rică păzeau vacile neurcate la Bârlog, pe imașul Băii, lăsându
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de proiecție cinematografică la Suceava, în anul 1947, Sile se reîntoarce cu un aparat de filmat cu bandă îngustă de 15 mm, cu care a dat filme, regulat, în sala cinematografului Vama, iar o zi pe săptămână se deplasa cu căruța la Căminul cultural din Prisaca Dornei, până a plecat în armată. Majoritatea filmelor care rulau atunci erau rusești îde genul : „Pământ desțelenit”, „Pe Donul liniștit”, „Așa s-a călit oțelul”, „Katiușa”) sau românești cu scenarii de pe marile șantiere patriotice din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
primul și al doilea Război Mondial. Când bisericuța veche a cimitirului s-a degradat, a trebuit refăcută din temelii în 1950, la atelierul de tâmplărie al bunicului Nițucă, ajutat necondiționat de Sile și Gică. După execuție, a fost transportată cu căruțele la cimitir, asamblată și predată la cheie lui Alexandru Morar pentru întreținere, el având evidența soldaților căzuți la datorie din ambele tabere. Tot în perioada ce a urmat războiului, funcționa Uzina de apă a neamțului Misner, de pe cursul râului Moldova
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe care l-am uitat mereu, și iată că-l repet și în momentul de față. Grajdul nostru avea un țarc special pentru o iapă cu mânz, îngrijiți și țesălați de burlacul Hilip care mă lua cu el pe capra căruței în diverse deplasări. Nu de puține ori, când plecam la câmp cu căruța, încălecam și călăream mânzul care era în ton cu mintea mea de atunci, până când, o dată, din senin, m-a aruncat violent din spinare pe prundișul câmpului, de-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
momentul de față. Grajdul nostru avea un țarc special pentru o iapă cu mânz, îngrijiți și țesălați de burlacul Hilip care mă lua cu el pe capra căruței în diverse deplasări. Nu de puține ori, când plecam la câmp cu căruța, încălecam și călăream mânzul care era în ton cu mintea mea de atunci, până când, o dată, din senin, m-a aruncat violent din spinare pe prundișul câmpului, de-am văzut steluțe verzi și mi-a țâșnit borșul pe nas. În preajma sărbătorilor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a fost că am făcut Paștele cu pălăria cea veche. În căzăturile „profesioniste” aș putea să-mi dau un doctorat, căci au urmat și altele, precum cea de pe șura din spatele grajdului, cea de pe claia cu fân încărcată de Hilip în căruță, cea de pe bara fixă la care făceam exerciții de gimnastică zilnice, plus cele două „căzături” după examenul de admitere de la Facultatea de Medicină din Iași, care vor fi deliciul celei de-a doua „cantice”, Purgatoriul unui proscris. * Mersul la scăldat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
unde macularea valorilor spirituale în schimbul prostituției, drogurilor, minciunii și hoției, accentuează polarizarea socială, poporul român se află în moarte clinică, aude totul și înțelege infernul patimilor rele, dar nu face sau nu poate face nimic, și trage cu obidă la căruța înfrânată a democrației până când, „ori crapă calul, ori se rupe hamul”! După modesta mea părere, prin urziri spurcate, gargară și populism deșănțat, cei de la putere, aceiași de douăzeci de ani, cu o mână spală pe alta și cu amândouă obrazul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a vieții mele frământate de adevărat om liber. „O tempora!” Am amintit de moara bunicii, care a fost nevoită, în anul 1961, s-o închidă, autoritățile interzicând orice activitate de morărit, rămânând părăsită de mușteriii ce stăteau la rând cu căruțele cu cai sau cu carele cu boi, pline cu saci îndesați de boabe de porumb. Totuși, copiii n-au întrerupt parteneriatul cu moara pustie, cu toate că gârla morii a fost deviată și scăldătoarea s-a transformat într-o groapă adâncă în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
iau în mâna lor hățurile și își asumă în mod serios rolul de conducătoare a vieții de familie. Eu am lăsat totul pe seama lui Victor și uite unde am ajuns!? Voi încerca să recuperez ceea ce am pierdut, să preiau controlul căruței, dar caii aleargă așa de repede, încât nu sunt sigură că le voi putea stăvili galopul. Soțul ei nu mai era cel care, până nu demult, n-o mai scotea din prințesa visurilor sale... Serviciul său, în care plocoanele și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
A urmat, nu după prea multă vreme, noul scrutin. Rezultatul final al acestuia a căzut ca o lovitură de ciocan în molele capului puterii. și, căzuții în cap s-au pomenit, răsturnați, și aruncați, ca niște gunoaie urât mirositoare, din căruța istoriei. Plânsetul famfarelor Locul acțiunii: terasa de jos a Stațiunii Sovata. Principalii eroi: Ionică Hrib, Miruna Breslașu. Ionică - însoțitor de excursii și ghid al celor care luau parte la ele; Miruna - niveditoare, în atelierul de suveniruri pentru cei care poposeau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
meu. Da. Peste mare păcat. Ai căzut în bestemul hachițelor. Ce-s alea? Nervii. Nervii femeilor nepotolite. Blestemul lor pătimaș. Să fugi de ele, cât vei vedea cu ochii! Să fugi, și să tot fugi! A împrumutat, de la șatră, o căruță. Sa dus la un castel de-al său, mai apropiat. I-a plătit descântătoarei, cât n-a fost așteptarea ei. Apoi, și-a ales pe una din femeile cele mai frumoase de pe proprietatea sa, și i-a zis că dorește
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de o criză cardiacă, într-un spital din capitala Franței. Pe 10 aprilie 1951, la Paris ploua mărunt, bacovian. Funeraliile au căzut în sarcina Ambasadei Iranului... „Pentru a fabrica un automobil, în zilele noastre, trebuie să construim mai întâi o căruță? Învățarea principiilor scriiturii e o afacere personală. Eu pot numai să o introduc într-o lume la care nu are acces. Și, pentru asta, cu atât mai bine dacă sunt în măsură să-i aduc ultimul strigăt în literatură. Necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
covrigu'. Cineva-ți poartă sâmbetele și cine-ți șade alături riscă să să murdărească și el dă zoaiele pă care ți le pregătește ăla. N-am niciun chef dă belele, mai ales în perioada asta, cân' să schimbă caii la căruță și-i bătaia peștelui. Peste o săptămână-s alegerile. Aia mai îmi trebuie mie acu', să-mi vină vreo mutare d-asta împuțită-n plic, via dom' director Ciucurel. Nu, nene, mersi! Îmi pare rău, da' pentru o vreme, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
personajelor lor tot felul de cuvinte periculoase la adresa partidului, fapt pentru care cărțile se vindeau ca pâinea caldă, nenea Epa bucuros că are voie, în sfârșit, să vorbească, relata episoade întregi din pățaniile lui și, ca să fie cu sacii-n căruță, nu se abătea deloc de la tonul autopersiflant ce-i însoțea narațiunile. 5. Acolo, în sufrageria propriu-zisă ascultasem eu, de când începusem a umbla, primele bucăți muzicale transmise la radio sau chiar interpretate la pian de către Karin-tante și la vioară de către nenea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o covălie - și care o să sune ca ceasul, iar armăsarii suri au să calce ca la paradă. De unde până unde doi cai suri la aceeași șarabană, Pâcule? Păi, când venim la târg pentru te miri ce n-o să hodorogim amândouă căruțele. O dată venim cu a mea, o dată cu a ta. Bun cuvânt, Dumitre? Mai bun nici că se poate... Acum însă uite că am și ajuns la poarta depozitului jupânului Aizic. Convoiul s-a oprit și Hliboceanu a venit la moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca o hornoaică? D-apoi mustața albă și zburlită a lui moș Dumitru? După ele parcă mergea și soarele, nu numai cărăușii - a răspuns Hliboceanu cu nostalgie... Eu zic că ei au să mai treacă pe aici mâine-poimâine. Dar... cu căruța cu doi cai - a răspuns Costache. Ce bine ar fi să ne nimerim și noi atunci! - a apreciat Mitruță. Strașnică treabă ar fi, băiete - s-a entuziasmat Hliboceanu. Unde nu dă Domnul să se întâmple? Atunci să-l vezi pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]