1,241 matches
-
doar înainte deși nu vede absolut nimic.... Îl sesizează abia într-un târziu,frânează brusc și se oprește, într-un final ,. „E mai bine să am cu cine vorbi .” Îl vede în oglindă cum aleargă,destul de bine pentru părul lui cărunt,dar dă totuși înapoi să-i curme gâfâiala. I-a mai rămas puțin bun-simț. - Mergi la Constanța ? întreabă, abia trăgându-și sufletul. - Da,sigur,urcați ! Trecut de mult peste 60 ,poate chiar și de 70,cu geacă sport care-i
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
să cerșească acceptul de divorț. - Mama! Îl zărise și micuța și se oprise din joc, arătând cu mâna spre bunicul ei. Poate o fascina mustața aceea stufoasă, care împărțea fața omului în două. Omul își scoase pălăria, își netezi părul cărunt și, făcându-și curaj, intră în curte. Salută temător, iar din ochi începură să i se reverse șiroaie nestăpânite de lacrimi când dădu cu ochii de fetiță. Își șterse obrazul cu palmele mari și scoase din buzunarul hainei sale un
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
sat” (Lucian Blaga) Renaște, veșnicia, Prin porți de Paradis, Uniți în Simfonia Picturilor de vis... Pășim, smeriți, prin iarbă, Chemați de-un tainic glas, Ca inima să fiarbă Prin lacrimi pe obraz... Artiști cu dor de casă, Copii, un pic cărunți, La Parcova duioasă, Ne-mbățișăm tăcuți... Aici, la scumpa vatră A Casei Părintești, Trăim povestea sacră A vieții românești... Mai blânzi, mai grămăjoară, În jurul pâinii dulci, Reîntregim o Țară, Cu forța unei Rugi. Culorile nasc forme, Iar formele - culori, Adulmecăm și-
SATUL PARCOVA – LEGENDĂ A PICTURII CAMPESTRE ROMÂNEŞTI de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375096_a_376425]
-
de scaunul ei și-i arunca priviri li¬bidinoase. Se ridică și se mută pe bancheta din spate, lîngă o femeie grasă, cu coșnița în poală. Auzi înjurătura bețivului, dar n-o înregistră"), altele, ca o ghilotină: „Femeia avea părul cărunt, tuns băr¬bătește, ochelari cu rama neagră de baga, un nas mare, borcănat și buzele nerujate. Picioarele groase ca niște butuci îi erau încălțate cu papuci de casă lăbărțați". De altfel, arta portretului și farme¬cul povestirii fac din Casa
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PESTE SUFLETU-MI CĂRUNT... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt aici și mai tresar, când se-nchid, pe umbre, stele, mă mai leg de câte pot... printre gândurile mele. Tot mai duc și tot
PESTE SUFLETU-MI CĂRUNT... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372623_a_373952]
-
încerc, încerc să uit, mamă sunt și nu se poate. Mai aud curgând prin ploi câte-o lacrimă tăcută, dorul ei de dorul lor, când obrazul îmi sărută. Mai aud cum nu mai sunt. poarta, veșnic, încuiată, peste sufletu-mi cărunt s-a uscat tăcerea toată. Referință Bibliografică: Peste sufletu-mi cărunt... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1650, Anul V, 08 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PESTE SUFLETU-MI CĂRUNT... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372623_a_373952]
-
aud curgând prin ploi câte-o lacrimă tăcută, dorul ei de dorul lor, când obrazul îmi sărută. Mai aud cum nu mai sunt. poarta, veșnic, încuiată, peste sufletu-mi cărunt s-a uscat tăcerea toată. Referință Bibliografică: Peste sufletu-mi cărunt... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1650, Anul V, 08 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PESTE SUFLETU-MI CĂRUNT... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372623_a_373952]
-
nuiele. Coliba avea o singură încăpere cu o ușă îngustă că abia puteai să intri pe ea și-o ferestruică prin care abia pătrundea lumina zilei în încăpere; astfel că, în colibă era veșnic întuneric. Stăpânul colibei era un om cărunt, scund de statură; era un om singuratic, retras în coliba sa, în munți, încă din anii tinereții. Aproape că uitase de viața de la oraș și, ori de câte ori se ducea după unele cumpărături, dorea să le termine de făcut cât mai repede
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
toamne, Strict urmându-și cărarea, fantomatica rută. Noaptea-i trenă de stele...Trupul tău se coboară Peste plumb și mileniu, în cămașă de nuntă, O vioară-o să-ți cânte de alean si durere, Peste vremi nucleare, într-o lume căruntă. Noaptea-i ludă, de vară... Vei ghici sub cearceafuri Trupul meu însetat de trecutul din tine, Mi-ești atât de străină... Sunt o mie de veacuri De la ultima noastră izbăvire în bine. Vin imagini fugare, sânii tăi sunt de abur
NOAPTEA UNUI MILENIU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372233_a_373562]
-
lumină de la raza soarelui Bunătate de la îngeri ca-n iubire s-o răsfir. * Eu sunt dor, eu sunt iubire, eu sunt eu, așa cum sunt. Sunt parfum de fericire mângâierea din cuvânt Eu sunt șesul, eu sunt marea, muntele cu păr cărunt, Vino și stai lângă mine inima să ți-o descânt! * de Gabriela Mimi Boroianu 05.05.2015 Referință Bibliografică: Eu sunt! / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1586, Anul V, 05 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright
EU SUNT! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379724_a_381053]
-
un trist fiord; Cuvinte agonizând a flori pe ram, Povești care făceau atac de cord. Nici n-am plecat dar parcă nici nu sunt, Nici nu ți-am dat dar nici nu am primit, O umbră gri, amurg de dor cărunt Ce pasu-n mersul tău și-a potrivit... Cuvinte care-și plâng nemărginirea La poarta altui gând neterminat - Noi suntem astăzi zarea și privirea Ce peste timp să crească au uitat ! de Gabriela Mimi Boroianu 31.05.2016 ... Citește mai mult
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
la fel de sugrumata. Abia se mai aude . - Ok,îmi pare bine că te-am revăzut ! Hai vino să te-mbrățișez că poate așa n-o să-ți mai uiți prietenii. ! Și mă îmbrățișează strâns. Ciudată îmbrățișare pentru doi oameni serioși, cu păr cărunt la tâmple.Dar bine că nu mă ține mult ,mă mai cunoaște lumea prin oraș. Și lumea știe că am o singură orientare. Continui drumul meu umplut de ocupații până peste cap. Mai am de luat benzină,în rest le-
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
lor un suflet plânge. În camera tăcută, rece, Drapelu’-mprăștie lumină; Acordul imnului îmi trece Prin fibra adâncită-n vină. Cu dorul alergând spre casă, Gândesc, iubesc doar românește! Din tomul nelipsit pe masă, Doar Eminescu îmi zâmbește... Prin așteptările cărunte, Mă cheamă satul din câmpie Și iarba crudă de la munte, Aroma de Hamburg din vie. Mă cheamă Dunărea bătrână, Mă cheamă-n piscuri și Carpații; O simplă vrere-mi e stăpână - Izbânda de-a trăi ca frații! Nimic din ce
LA MULȚI ANI! de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379817_a_381146]
-
Oană Publicat în: Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu-mi este azi teamă de glas ce se-aude Din cruguri eterne, prin clopote ude. Cu pasul tomnatic de ploaie măruntă, Chemarea-mi pătrunde prin fibra căruntă. Îmi frânge elanu-n privirea beteagă, De firul de humă simțirea-mi dezleagă; Prin viscolul vremii, arar mai aduce Petale de nuferi spre maluri caduce. Cu pana-n cerneală, cu verbu-ntr-o mână, Nostalgice gânduri catrene îngână; Dorințe trăi-vor dosite-n
SĂ CÂNTE IUBIREA ȘOPTITĂ-NTR-O CARTE! de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374672_a_376001]
-
albe ce îi confirmă vârsta împlinită, noul prag pe care l-a trecut și unde probabil se va opri, viitorul deschizându-i alte porți și îndrumându-l spre zări nebănuite, spre alte primăveri a căror adiere o simte în firele cărunte. Era domnul A. ...Am perindat momente din viața noastră oprindu-ne în fiecare clipă asupra unor ochi albaștri triști și temători, asupra unor buze ridate de contorsionări dureroase alinând cu o substanță chimică o suferință fizică, cu o mângâiere abia
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
Fiecare poartă de acasă-un dor, Pune-le în suflet pacea Ta deplină, Dă-le sănătate și în truda lor Fapta să le fie pururi în lumină! ................................................ Și mă duce gândul pe-Arieș în sus, Până lâng' un leagăn cu tăceri cărunte, Azi sunt singur, Doamne, dar cu Tine nu-s! Simt cum mă-nfioară mâna Ta pe frunte... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Azi sunt singur, Doamne... Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2291, Anul VII, 09 aprilie 2017. Drepturi
AZI SUNT SINGUR, DOAMNE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371798_a_373127]
-
ne mai desparte; Nici în clepsidre-uitate printre bolovani Sau pagini risipite dintr-o carte. Croind perdea de vise sau de ploi, Uităm distanța care ne separă. Alături, lângă noi, pentru-amândoi Arcușul se alintă pe strune de vioară. Dansăm îmbrățișați peste cărunți castani Croind perdea de vise sau de ploi. Nu măsurăm în fapte sau în ani Distanța ce se risipește între noi... Referință Bibliografică: Distanța dintre noi / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017
DISTANŢA DINTRE NOI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375773_a_377102]
-
să mor. ( Tristețile mă dor). Nu lipsesc din volum: doinele, cântecele de jale, care pun cel mai bine în evidență anumite trăiri, dureri care-și caută un leac. Hai, inimă, la lumină / Nu te-ngropa în rugină!/ Leagă-mi pletele cărunte / Și durerile din frunte!” ( Inimă de dor). * Versurile ” Mi-e dor de focul din priviri, / De nebunia din salcâmi,” reliefează imaginea unei conștiințe entuziaste, dar, de multe ori, neliniștită, purtând un dialog cu lumea, empatizând cu toate durerile și bucuriile
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
parfumul cel mai fin. Mai nouă decât tot ce-i nou, Savantul cel mai iscusit dintre savanți, Ecou ce s-a născut dintr-un ecou; Cel mai priceput inventator de lianți. Unește tot, lipește orice fisuri, N-o intimideaz-un păr cărunt, N-are nevoie de clonări, sau de dubluri: Iubirea n-are nici sfârșit, nici începuturi. Capricioasă, apare doar când vrea; Superba doamnă presară dragostea Și prea puțin îi pasă că te doare: Ce dacă trandafirii ei au țepi Când și
MĂIASTRA (ODĂ DRAGOSTEI) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369200_a_370529]
-
păcat să pierzi niște bani. - S-a ivit o problemă familială... La noapte sunt nevoit să plec undeva și nu știu cum să-mi pregătesc soția să rămână singură... - Nu te-aș sfătui să lași asemenea făptură singurică, râse maistrul, un om cărunt și cu obrazul ridat de anii petrecuți pe șantier și de vicisitudinile pe care le înfruntase indiferent de anotimp. Îmi amintesc cu nostalgie de anii tinereții, când mă întorceam acasă la săptămână sau chiar la lună, iar prietenii făceau glume
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
descoperit. Într-o iarnă flămândă ți-am fost visul alb, făr' să știi, cât o să doară visarea-n dalb, herghelii din cuvinte au tras sania-gând și timpul scrib le-a așezat rând sub rând. Sunt visul alb troienit la tâmplele cărunte, cu dorul trimis, într-un azil de sentimente, deseori îl vizitezi, chiar rămâi încremenit, căci focul arde-n gând, clandestin, mocnit. 22 Ianuarie 2017 - MIT Referință Bibliografică: VISUL ALB / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul
VISUL ALB de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374219_a_375548]
-
stelelor ce coboară în mine? Cui îi pasă de salciile ce mă plâng, de răul ce se aruncă în lac, unde plutește umbră mea mâna în mână cu imaginea ei în apă? Cui îi pasă de cerul fierbinte cu șuvițe cărunte rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul? Atâtea întrebări îmi rămân ... la care universul răspunde mereu cu marea lui muțenie! ÎL DAZIO AL SONNO Dove potrei trovare la via dell’infanzia, la culla maternă o îl gioco scalzo dei
VERSIUNE ÎN LIMBA ITALIANĂ: GEO VASILE/ VOL. ÎN CURS DE APARIŢIE!/ de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377790_a_379119]
-
poate, Urce-o cît i-e dat de soarte; Căci de-o face, n-are moarte. [19] Nu lipsesc nici comandamentele legii morale, așa cum sîntem obișnuiți să le cunoaștem în cadrul ideilor creștine. De pildă, se prescrie respectul față de bătrîni: Capului cărunt priința I-o arată cu prinoase! Membrele slăbesc, dorința Tînără rămîne-n oase. [24] Dacă un sens de precauție, mai mult decît legea morală, recomandă să te ții cît mai departe de oamenii răi, pentru a nu fi, în cazul cel
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
acasă dintr-o misiune impresiile lor de călătorie, nici darea de seamă asupra dejunurilor, prânzurilor și cinelor la cari au fost poftiți, nici costumul ce [au] purtat la cutare paradă. Dar d-lui D. Brătianu, diplomat mai mult alb decât cărunt, îi place să comunice nației toate aceste amănunte; ne pare cu atât mai bine deoarece d-sa a ales pentru a-și realiza fantazia publicitatea ziarului nostru. Un lucru mai avem de zis asupra scrisorii. D. Dum. Brătianu face mare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
așteaptă cu sufletul la gură. Și așa mai departe, într-un crescendo ministerial care foarte curînd va atinge, dacă n-a și atins, parametrii regretatului Consiliu al Culturii și Educației Socialiste. În timpul vernisajului expoziției mele Uși ieșene celebre, un ins cărunt s-a apropiat, mi-a căutat conspirativ privirea și m-a întrebat șoptit dacă una din uși nu e cumva ușa casei lui... Ilie Pintilie. Aferim! 7 iulie Cînd stăpînii nu-s acasă, slugile se-mbracă cu hainele boierești și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]