1,541 matches
-
funcționează, am aflat. Fără a-i monta roțile, proprietarul îi pune din când în când benzină și îi dă viață pentru câteva ore; dar destul de rar, de două trei ori pe an. Motorul funcționează perfect, se adună copiii cu gura căscată la eveniment. Visează probabil la un posibil aeroport care s-ar putea înființa pe aici, atât de teribil este motorul, ca un avion pregătindu-se să decoleze. * Dar nu-i nici o perspectivă de aerodrom. Motocicleta încearcă să trăiască o aventură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
actorii sau regizorii o piesă, înainte de a se juca. Ea își repeta fericirea". Mi-am imaginat "marea aventură". Ca într-o reclamă de vacanță, zburând pe șosea, bărbații salutând din mers, Maria Ivanovna, din ataș, agitând tricolorul. Trecători cu gura căscată, munți și ape în peisaj, cerul albastru, ca în abecedare, niște păsări, uimite de ceea ce văd, gata să uite că trebuie să zboare. Dar visele sunt interzise tocmai visătorilor. "Marea aventură" s-ar putea întâmpla altora, care nu o doresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că nu sunt decât sosiile acestor politicieni, își vor împărți și ei frățește bunăstările care-au mai rămas disponibile după redistribuirile „la vârf”. Sinceritatea de ultim moment a dlui Băsescu, disperat de bine regizată, a lăsat mulți jurnaliști cu gura căscată de admirație și pe dl Nastase, perdantul, bouche bez de invidie. E rândul presei să caște gura și să spună care a fost contribuția ei la năpasta că românii au avut de ales între doi comuniști „pocăiți” prin fesenizare - unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
privește de la Înălțime. Așteaptă să ne punem În genunchi În fața lui, să-l implorăm să nu ne părăsească. Noi, nimic. Toată lumea e Înghețată. Brusc, Bonissolli Își scoate hlamida, redevine Calaf și chiar acceptă să se miște, lăsându-ne cu gura căscată. Totul merge bine, până la scena enigmelor din actul II. Când Gwyneth se Îndreaptă spre el cu brațele Întinse să-l strângă de gât, Franco vociferează: „Ma non è possibile. Vreau spațiu, nu pot să cânt acuta dacă te apropii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mea. Romeo făcea piața când venea de la muncă până într-o zi când i-am spus să nu mai risipească banii pentru că nu cumpără ce trebuie. I-am spus că-i fac eu lista de cumpărături. A rămas cu gura căscată. Nimeni nu se mai gândise la banii lui până la mine. Le-a povestit fratelui și surorii lui și s-au minunat toți. Nu avu seseră o persoană mai eficientă ca mine. Începuseră să le pară rău că voi sta doar
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
era normal. Au urmat pregătirile pentru următoare ediție a Festivalului, a V-a, devenit acum tradiție. Ca de fiecare dată, înainte de a începe să lucrăm, discutam temele între noi. Hotărât, dau știrea „bombă” care-i lasă pe toți cu gura căscată: anul acesta voi lua premiu la pictură naivă. Am început mai întâi, fără pic de modestie, să-mi apreciez singur activitatea artistică, având desigur ca argumente premiile câștigate până în acel moment, la grafică, natură statică, peisaj industrial. Trebuia deci, după
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
potrivit sugestiei primite din partea autorului prim, principal, primordial și demiurg (un demiurg cam leneș!), prin formularea ideii centrale, prin redactarea frazei liminare sau a unui foarte rezumativ rezumat... Ei, ce zici, critic literar ce ești, ai cam rămas cu gura căscată...”, mă somează, triumfător, să-mi dau cu părerea V.M., inventatorul unei noi specii de proză, pentru uzul oamenilor foarte ocupați de la granița dintre două milenii. * Dintre miile de exemple care ar putea ilustra epoca de aur a absurdului ceaușist, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să traducă și să scandeze. Până În ziua când profesorul, dispus, se vede treaba, la un diver tis ment pentru plictiseala lui obișnuită, Întrebă clasa dacă știe careva de ce i se spune mercurului pe numele zeului omonim? „Tocilarii“ rămăseseră cu gura căscată, fiindcă asta nu se găsea În carte. M-am ridicat atunci eu, de colo, elevul mediocrissim, repetentul de două ori În aceeași clasă (la limba română, În care aveam să ajung profesor, și la limba germană, pe care o Îndru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de bragă Împodobită cu aplicații de alamă și cu ibricul turcesc, cu gât lung, pentru clătitul cănilor de servit braga, tot din alamă lucrată și lustruită lună, și cu coșul lor plin de minunile care Înveseleau ochii și gurile noastre căscate: acadelele roșii, verzi și galbene, cu gust de mentă și de ber ga mot; corăbioarele fragede de se topeau În gură; zaharache, figurini grotești din zahăr colorat și Înfipte pe băț; sau merele și perele fierte În zahăr și lucind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din cap, încet, încet, privind undeva departe: Da... e mult... prea mult pentru un om singur... Mă târam, mă cățăram pe stânci... Sângeram... Plângeam... Urlam... Pe marginea prăpăstiilor priveam în hăul abisului căscat ce-mi răspundea... Ce mă striga... Ce mă chema... Când ai pierdut totul, nu-ți mai pasă nici de viață, nici de moarte... Își cuprinde în palme obrajii ce ard ca focul. Doamne, îngână Daniil înfiorat. Mare trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o nevăzută spadă, lupta, striga; se înfierbântase cât din vin, cât din luptele cu turcii, pe care ni le povestea cu vorba lui lată, ardelenească. Eu și cu Vlad niște băiețandri, ne legasem frați de cruce ascultam vrăjiți, cu gurile căscate, nu ne puteam lua ochii de la uriașele lui musteți pe oală. Ne povestea planurile, visele ce și le făurise, împreună cu toate puterile Europei și ale Asiei: eliberarea Constantinopolului și aruncarea turcimii dincolo de Marea Marmara, salvarea Europei de teroarea ciumei otomane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate cinci hoituri, care cu limba scoasă, care fără, că le-o ciuguliseră corbii. La picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-un par, rânjea cu gura căscată, așa cum își dăduse duhul urlând când îi înfipseseră țeapa. Buza de jos era mâncată de șobolanii ce se cățăraseră până la ea, dezvelindu-i gingiile cu niște dinți strâmbi, gălbejiți înfipți în ea. În găvanele ochilor, mișunau, colcăiau viermii. La gât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știi și tu, spune Ștefan cu ochii închiși și ascultându-și gândurile ce se învălmășesc nebune. Văd... și acum îl văd, murmură înfiorat Capul lui taica rostogolindu-se printre blide și pocale... Și... și ochii lui albaștri, albaștrii lui ochi, căscați, mirați parcă de ce i se întâmplă... Țipătul ascuțit al miresei și acum îmi străpunge creierii... Și-i era frate! tună el cu glas aspru, acuzator. Și-l ocrotise, că era mai mic... Dar "Petrică" Aron Petru Răspopitul nu-i putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aiasta, Moldova are domn! O să-l cunoașteți. Io Ștefan Voievod și Domn a toată Țara Moldovei!! Cine nu este cu mine este împotriva Moldovei!!" și Ștefan izbucnește în hohote mari de râs. Să fii văzut atunci ochi boldiți și guri căscate... Câțiva au pus mâna pe săbii, dar le-au băgat repede în teacă; cetatea era înconjurată de vitejii mei. Când a fost vorba să înapoieze pământurile hrăpite cu japca... Dumnezeule! Turbaseră! Au încercat vechile lor figuri: cu pumnalul, cu otrava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să nu le-o ia înainte Mahomed, cu "puterea armelor lor", zâmbește sarcastic Ștefan. Treci peste comèdie. Și?... În "Palozzo ducale", urcam "Scara uriașilor" străjuită de lei înaripați, mă sprijineam de balustrada aurită și mă gândeam cu durere la prăpastia căscată între bogăția cu huzur a Apusului catolic și sărăcia amară a Răsăritului pravoslavnic, cuvântă Țamblac. Știu! i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta cu trupurile noastre și... și nu va mai fi prăpastie! Mai departe?!... Când le-am pomenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hohot nu mai puțin schimonosit. Iaca! Măre! Stanciu-Marele prorocește! se hlizește Ștefan cu un zâmbet batjocoritor. Capul tău... și chiar capul meu... nu fac două parale! Capul Bourului să nu cadă! Ai înțeles, măăă, Stanciule?!?! Stanciu răsuflă greu, cu gura căscată ca peștii aruncați pe mal. Abia poate îngâna: Nu... nu pentru capul meu, tremur, Doamne... Mi-i... mi-i milă de țară... Și mie, mie nu mi-i milă?! i-o retează brutal Ștefan, răsuflând și el greu, greu. Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după o primăvară, după ridicarea noii case, sub streașină și-au făcut cuibul o familie de rândunele. Era mai mare plăcerea să le vezi zburând în jurul cuibului! Au scos câțiva puișori, care toată ziua stăteau cuminți în cuib, cu pliscurile căscate, în așteptarea mamei cu de mâncare. Pe sură, era de mai mulți ani un cuib mare de berze. Sătenii afirmau adesea că, la noi, vine prima barză, în fiecare primăvară. Era cu perechea ei. Tata îmi atrăgea mereu atenția, că
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mă întrebe unde am fost aproape toată ziua? Le-am spus adevărul pe jumătate: Am fost în "Piața Armelor", am văzut pe îndelete sculpturile, stilul baroc al multor case vechi, palatul prezidențial și ceva care m-a lăsat cu gura căscată, pe o bancă din vecinătatea Palatului un bărbat de vreo 50 de ani, mulatru, complet gol, dormind liniștit pe bancă. Doar câțiva turiști căscau gura și îl pozau, poliția nu avea nici o reacție. Atenția tuturor s-a mutat de la ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
A doua zi, spre sfârșitul programului de lucru, diplomatul sovietic îmi telefona din holul ministerului și îmi spunea că mi-a adus revista promisă. Imediat ce am intrat în biroul meu de la parter, am deschis plicul și am rămas cu gura căscată. Țineam în mâini o revistă de 12 pagini tipărită în limba română. Se intitula "GLASUL" avea data 15 februarie 1989. Fondatorul era Ion Druță, cunoscutul scriitor moldovean din Moscova, Revista era editată în Letonia de către Societatea de Cultură "DACIA". Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Ordonanța, un băiat pirpiriu, dar drăguț, care până atunci se opusese tentativelor mele particulare, dormea dus, după-amiaza, în odaia lui, pe când bătrâna - ai mei fiind plecați - citea sau împletea liniștită pe terasă. Furișându-mă la patul soldatului adormit (cu gura căscată ca le dormeur du val al lui Rimbaud, dar ușor zumzăitoare, și nu cu picioarele în purpurii săbiuțe, ci în papuci de pâslă kaki), tocmai reușisem cu mare precauție să-l deschei la pantaloni și să-i animez sexul, când
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
unii dintre noi îl nutreau la intrarea României în Uniunea Europeană. Optimism exprimat cel mai plastic în epigrama lui Petru Chira: Vor curge fluvii lungi de miere Și laptele de calitate, Din plopi cădea-vor munți de pere În toate gurile căscate. Cât despre evoluțiile din România, am propriile nelămuriri și dezamăgiri, care se pare că nu sunt numai ale mele, dar aceasta este o altă poveste, cu care nu vreau să consum timpul dumneavoastră. Este cert că fiecare țară membră a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
din formele de lene a minții), pe care aș numi-o „sindromul Jules Verne” și căreia i se datorează atât succesul literaturii de science-fiction (parazitară, aliterară, după opinia mea, firește cu nuanțările de rigoare), cât și unanima admirație cu gura căscată pentru zborurile cosmice. Nu tăgăduiesc, vai de mine, dreptul la admirație al acestor extraordinare performanțe. Dar atrag atențiunea că nu sunt decât performanțe, adică în fond niște lucruri banale. Lumea se minunează de așa ceva, dar nu se minunează de faptul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am patru mere. A mai venit Ionel și mi-a dat două mere. Cîte mere am eu ?“. Merele erau înlocuite cu nuci, gutui, creioane sau lei. El, în schimb, venea cu niște chestii de îi lăsa pe toți cu gura căscată. Cea mai apreciată dintre problemele lui a fost cea cu hora : „într-o horă joacă cinci băieți. După ce au jucat cît au jucat, doi dintre ei au obosit și s-au simțit cam amețiți. De aceea s-au lăsat păgu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
l-a pierdut. Mințea, bine înțe les. „Dă-i, dragă, inelul, că merg la părinții tăi !“ - se oțărîse tatăl. „L-am pierdut, l-am pierdut !“ - o ținea una și bună Aurora. Apoi se îndepărtă, iar cei doi rămaseră cu gurile căscate. Primul care și-a reve nit a fost tatăl care, după un moment de cumpănire a situației, îi spuse lui Dănuț s-o bată la cap de-acum încolo tot timpul să-i dea inelul pe care i l-a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
drumul, fără să-mi ceară prea multe explicații). La București, am vizitat casa în care Ioana stătea cu părinții, unde am văzut tot felul de antichități, tablouri și panoplii de arme (chestie care pe mine m a lăsat cu gura căscată), apoi am mers într-o garsonieră pe care o aveau ai ei și o închiriaseră unei studente la ASE. Am găsit-o pe tipă acolo. Stătea în bucătărie, cu toate focurile aprinse, să se încălzească, și citea nu știu ce curs. Noi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]