571 matches
-
cel mare al lui Martin Sheen, să faci rost de bani de la frații Weinstein și să ai premiera filmului în competiția Festivalului de la Veneția. Doar că toată această garnitură se întoarce împotriva filmului. Faptul că vezi vedetele pâlcuri, pâlcuri jucând căznit după indicațiile stângace ale regizorului, preluate după ureche din succesele momentului nu face decât să îți accentueze alergia. Hairspray - Intrigi de culise (regia Adam Shankman) e drăguț datorită subiectului creat de John Waters în filmul cu același titlu din 1988
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
căci Domnul pre noi ne-a pus răspunzători și pentru sufletele lor, și cum îi vom trata așa și noi răsplată vom avea în ceruri." "Căutați dară cu dragoste și cumsăcade să vă purtați cu ei și nu-i mai căzniți și voi cu netrebnice chinuri." "Ascultători poruncilor lui Hristos, să vă milostiviți și cu dumnezeiască rîvnă să cercați sufletul lor a-l îndrepta, căci ce puteți voi cu înțelepciune repara, armașii și slugile lor nicicînd nu vor putea face, căci
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pentru că, de obicei, aceste se rate erau foarte simandicoase, toată lumea asculta pe toată lumea, încercam mereu să instaurez un anumit nivel. Or, ea îl acaparase pe unul și vorbea în neștire, de se dusese naibii toată atmosfera pe care eu mă căzneam să o întrețin. L-am luat pe Emmanuel și i-am spus: "Conchita nu mai pune în viața ei piciorul aici! Tu nu vezi că a stricat toată seara?" Pas de savoir faire, pas de savoir vivre. Viorica a devenit
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cai de pe bocancii ostașilor; iar când am început să mă țin binișor pe două picioare, am profitat degrabă de posibilitățile de mișcare ce-mi stăteau acum la dispoziție spre a fugi de acasă. Dispărusem - și o zi întreagă s-au căznit o seamă de soldați să mă caute, până au dat în sfârșit de mine: șezând liniștit și satisfăcut pe fund, bine ascuns de foile de cucuruz ori de frunzele de sfeclă din vasta grădină de zarzavat a unității militare. Murdar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se duce, a declara tot timpul, mai mult, a te lăuda că nu aparții decât țării, de a fi omul actelor și nu omul indivizilor, toate acestea nu sunt decât înfumurarea unui egoism nu tocmai în largul său, care se căznește să-și ascundă lipsa de elevație sub înălțimea cuvintelor. Se numără astăzi, printre noi, destule caractere la fel de imparțiale, mulți cetățeni credincioși doar pământului: totuși, pentru ca să existe măreție în a îmbătrâni ca pustnicul din ruinele Colosseumului, trebuie să le păzești cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
întorci la pagini, să te întrebi de ce au fost astfel dispuse și nu altfel. Cartea are treisprezece capitole întâi și un capitol final, doi. Pe parcursul lecturii însă, cititorul este deconcertat s-o tot ia de la capăt, e ca și cum te-ai căzni să înaintezi fiind aruncat mereu la capătul pe care speraseși să-l lași în urmă. Efectul psihologic al acestei structurări este imediat: senzația inutilității a lui Sisif care se tot muncește la urcarea bolovanului lui despre care mai și știe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
aveau rostul să-i vindece de iluzia păguboasă a fundațiilor. Dar ca atare trebuiau mai întâi trase anticipativ afară din piatră: un dublu salt - înaintea și înapoia "taurului" nou-născut al prezentului - le solicita la maxim măiestria acrobatică. Pe scurt, se căzneau din răsputeri să scrie punctat, cu piatră pe piatră, istoria viitoare a locului respectiv, ce nu era câtuși de puțin doar o particularizare a alteia, pretins universale. Căutau ad-hoc începutul sub forma unei racordări auspicioase la nesfârșit. La gura peșterii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ei de lapte și miere. Renaștere? Nu-și putea permite să accepte un asemenea dar excesiv, nu avea structuri specializate pentru prehensiunea lui. Încercă reflex să-și ia înapoi umilința furată, a om care n-are nevoie de ajutor. Se căzni să-și destindă buzele în rânjetul lui impasibil, gonflat în pripă cu o siguranță de sine mult rarefiată, și să-l lase la apă cool, fără panică, folosindu-se în exclusivitate de mijloacele bordului. Dar vinciurile gruiului se gripară de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
București se prelungea și din alte motive. Seara, când cădea pe pat epuizată, privirea i se oprea pe o fotografie a tatălui ei. I-o făcuse chiar ea, cu câteva săptămâni în urmă, în ajunul plecării la Leningrad. El se căznea să zâmbească, așa cum îi cerea ea, fotografa, mai grijulie să cadreze bine decât să-și privească modelul, dar ochii lui exprimau o tristețe care se dovedea acum premonitorie. În fotografie, el știa că despărțirea va fi definitivă. Preocupată să conserve
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acest timp, „deodată, un zvon prost, își continuă Wapowski relatarea, nu se știe de cine scornit, se răspândi în tabăra regească: că sosesc oști mari de dușmani și că regele vrea să plece fără să știe nimeni”. Oștenii, neliniștiți „se căzneau să-și așeze sarcinile pe cai și, părăsind carele și celelalte bagaje, s-o ia la fugă cu rușine”. Bolnav cum era, regele a trebuit să încalece și să se arate oștenilor săi și l-a trimis și pe fratele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pescărești, diferența constând în faptul că eroul ales a fost înlocuit aici de un număr magic de neofiți: nouă năvodari. În colindele dobrogene predomină întrebarea profesională adresată puiului vidrei. Tortura și dobândirea cunoașterii dezvăluie un sens inițiatic: „Îl bătură, îl căzniră:/ - Spune, pui de Iudicioară,/ Unde-i toana crapului,/ Potmolul morunului,/ Liniștea cosacului?/ Și mi-l bat și mi-l căznesc/ Și cu toții îl ispitesc:/ Spună marea dintr-adânc/ Și cât pește în mare este?” (Sinoe - Tulcea). „Cunoașterea absolută” nu aparține
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În colindele dobrogene predomină întrebarea profesională adresată puiului vidrei. Tortura și dobândirea cunoașterii dezvăluie un sens inițiatic: „Îl bătură, îl căzniră:/ - Spune, pui de Iudicioară,/ Unde-i toana crapului,/ Potmolul morunului,/ Liniștea cosacului?/ Și mi-l bat și mi-l căznesc/ Și cu toții îl ispitesc:/ Spună marea dintr-adânc/ Și cât pește în mare este?” (Sinoe - Tulcea). „Cunoașterea absolută” nu aparține însă decât „Idoliței” care la întrebarea „Când e coada veacului?” răspunde: „Când n-ascultă soră mic’/Soră mic’ de soră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de el". Poemul este omul așa cum ar arăta fără pielea ce-i ține oasele și mușchii laolaltă: ecorșeu și ființă autonomă în care se contopesc lumina, întunericul și un sentiment despre cum poate lumea sfârși. Un străin pe care ne căznim să-l iubim. Cei vechi se pricepeau la om, deci și la poezie, când au lăsat asta: "Iar Dumnezeu a creat omul [pentru ca el] să crească și să stăpânească lumea și a pus în el două duhuri după a căror
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
multă vreme, proza a ocupat locul întâi între preferințele mele. Poezia am început s-o descopăr în toată promițătoarea ei urieșenie după 15 ani și m-a cucerit pe nesimțite. La șaptesprezece, eram fascinat de Lucian Blaga. Pe la optsprezece mă căzneam să înțeleg de ce e o carte atât de mare Divina Comedie, la nouăsprezece mă contaminasem de Nichita Stănescu, iar pe la 20 de Tudor Arghezi, George Bacovia și Nicolae Labiș. Am fost în sinea mea fiecare dintre acești scriitori și mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau proză au trimiteri explicite la nume de prieteni, de locuri, la evenimente... Cât de importantă e propria biografie pentru opera ta "de ficțiune"? N-aș exista, în text, fără biografie (ficțiune, vis, realitate...). Aceasta este pecetea mea. Nu mă căznesc să o schimb. Într-o carte de impresii de călătorie, "Cambei în China", prezinți cu voluptate o lume asiatică impresionantă prin excesul de temperament și de sentiment... Ți-ar trebui multă imaginație ca să te adaptezi ca (poet) european în acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar gândi, așa cum vrea domnul Martinez, rusește, chiar dacă e românească de fapt. Revin la Început: natura nu uită; și nici popoarele! “Radiosfera”, 24 aprilie 1995, ora 9,45 30. Despre mușchi, dar fără culturism Într’un capitol anterior ne-am căznit să scoatem din apă o piatră aruncată de vreun nebun; adică să vedem ce se Întâmplă cu un “corp străin” ajuns În mediul acvatic. Dar, un astfel de corp, În care noi vedem orice deșeu solid și insolubil, poate ajunge
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
comporta represiv, prevederile mai draconice au fost reduse fără pierderea eficacității (Lo și Yu 2000). Structura și linia de raportări ale Comisiei nu au fost până acum afectate de retrocedarea Hong Kong-ului către China (Moran 2000)11, iar Comisia se căznește să accentueze relația strânsă de lucru cu Poliția Înarmată a Poporului din China. În orice caz este clar că în chestiunile criminale și civile care afectează atât China, cât și Regiunea Administrativă Specială Hong Kong, Congresul Național Popular va pretinde drepturi
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
ar putea interesa. Vă sărut, Florino 17 septembrie 1954 Am dormit în această după-amiază și capul mi-e greu de somn, corpul trudit. Nimic nu mă îmbie spre nimic și, întrucât nu mă simt în stare de lucruri mari, mă căznesc să le fac pe cele mici care nu mai suferă amânare. Ultimele noutăți ar fi cam aceasta: s-a întors Ion... Am înce put unele cursuri cu sentimentul că ar fi ceva de făcut în anul acesta, în anul acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o pâine și-mi permiteau să mă ocup de copiii lor atât timp cât nu știau că patronii lor mă socoteau un dușmanal Statului. Dar după câteva săptămâni se întâmpla invariabil același lucru: Securitatea îi avertiza în legătură cu mine, iar ei mă expediau căznindu-se să inventeze o scuză oarecare, fiindcă, de fapt, fuseseră foarte mulțumiți de orele mele. Jenându-se cu toții de cât erau de servili. Maistrul blănar călătorea deseori în străinătateși aducea de-acolo geamantane întregi de cosmeticale și îmbrăcăminte ieftine, care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
liturghii pentru a mă împăca, ci voiam să le duc la capăt, nădăjduind să mă bucur în Maiestatea Sa dumnezeiască. A PREASFINTEI TREIMI 33. Miercuri ș5 martieț - De la începutul și până la sfârșitul rugăciunii obișnuite, mult har ajutător, fără a mă căzni să-l caut, și cu multă evlavie luminoasă, foarte limpede și însoțit de căldură; și după ce mi-am pus veșmintele, mi se părea că nu conteneau harul și însoțirea și evlavia față de Preasfânta Treime, de ziua trecută; mergând apoi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Sper să se fi lecuit, iar dacă nu, atunci o lecuiesc eu mîine cu cîteva înjurături. Pun receptorul la loc, mă controlez dacă am tabla făcută de Ghiță în buzunar și ies îndreptîndu-mă spre stația de separare. Acolo mecanicii se căznesc să pună pe poziție ușa de metal. Trec pe lîngă ei și intru în încăpere. Reflectoarele bat cu putere pe tabloul de comandă. "Să nu uit, îmi zic, să-l anunț pe Nelu Arbore să-și pună electroniștii să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la schimb cu ultimul meu pachet de țigări, înainte de a ne aventura pe piscul Nemrut Dagi. Ai fost vreodată în Turcia? — Nu, nici acolo n-am fost, zic, simțindu-mă ușor penibil. Dumnezeule, cât de neplimbată prin lume sunt. Mă căznesc să-mi amintesc de un loc în care am fost, cu care să o dau gata - dar nu prea am cu ce să o epatez. Am fost de câteva ori în Franța, în Spania, în Creta... și cam atât. De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și chiar În cea post-comunistă. Pentru filolegionarul Ion Coja - În cărți publicate de el În perioada 1997-2001 -, În afară de multe alte calități rasiale, românii sunt „omenoși și blânzi”, fiind dotați de la natură cu „toleranță și cumsecădenie”, astfel că soldații americani se căzneau În timpul celui de-al doilea război mondial să cadă prizonieri anume la români <endnote id="(769)"/>. Câteva rânduri semnate de Dan Amedeo Lăzărescu arată o beție a naționalismului protocronist care i-a cuprins pe destui istorici și cercetători : „[Românii] erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
temându-se de fiecare umbră, cu ochii pe jumătate Învăluiți, ascuns În sine, parcă ar cloci o taină și i-ar fi frică să nu i se ghicească - ovreiul cela este un fenomen unic În istoria omenirii. Ars pe rug, căznit cu unelte Înspăimântătoare, jefuit și alungat, prigonit pretutindeni, de râsul oamenilor și de batjocura copiilor, tremurând noaptea de grija zilei de mâine, și ziua de groaza ce-i poate aduce noaptea, el totuși trăia ca mai-nainte, ceva mai smerit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întâmplare că nu putea să-l sufere. Odaia era supraîncălzită. Din ghetele mele de schi se topea zăpada, ele dovedindu-se a nu fi rezistente la apă, după cum se presupunea. Ochii mei, care Încă mă usturau din cauza strălucirii zăpezii, se căzneau să descifreze un portret așa-zis „tipografic“ al lui Tolstoi. Precum coada șoarecelui de pe o anumită pagină din Alice În Țara Minunilor, portretul era alcătuit exclusiv din tipărituri. O Întreagă povestire a lui Tolstoi (Stăpân și Om), intrase În alcătuirea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]