2,455 matches
-
Pe cel ce astăzi, povară l-a strivit. Și nu lasă să treacă, o clipă atât măcar, Ca ție să nu’ți pese de cel fără putere Căzut între tâlhari, fără a sa vrere. Cand rană’i vindecată și el căzutul Pe cale’i ridicat, Îndreaptă și pe altul ce’n suferință a stat. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografica: La margine de drum / Camelia Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1131, Anul IV, 04 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
LA MARGINE DE DRUM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364140_a_365469]
-
tovarășa ingineră nu mai era. - Și nu ai observat nimic deosebit în magazie? - Atunci nu. Când am auzit de accident, m-am uitat prin magazie și am văzut o mică pată de sânge pe pardoseală și un sac de uruială căzut, plus ceilalți deranjați, nu mai erau cum i-am lăsat eu. - Și cum ți-ai explicat aceasta? - Nu am găsit niciun răspuns la nedumerirea mea. - Bine, nea Ioane. Dacă te mai întreabă cineva, sper să dai aceleași explicații. - Normal că
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
flori și iarbă verde, abundentă, pe întreaga vale, cât cuprindeam cu ochii. Am văzut pomi înfloriți și, mai sus, pe munte, copacii arătau ca în toiul verii. Apoi, mergând cu privirea mai sus, am văzut copaci cu frunzele veștede ori căzute, ca toamna. Și asta la o distanță nu prea mare de locul unde mă aflam. Nu-mi venea să cred!! Doar coniferele erau verzi. Ei bine, nu-mi venea să cred, când, mai sus, am văzut vârful muntelui acoperit de
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
oferindu-ne dragostea Sa. Este atât de minunat să fim la dispoziția lui Dumnezeu, să devenim ființe iubitoare și făcându-ne timp să-L găsim chiar și în cele mai mărunte lucruri care ne înconjoară. Adierea vântului, toamna, o frunză căzută și îngălbenită, iarna fulgul de nea sau mugurul primăverii sunt lucruri pe lângă care trecem nepăsători, nefăcându-ne timp să le admirăm. Și mulți nu conștientizăm faptul că, de fapt, în simplitatea lucrurilor, îl vedem pe Dumnezeu! -------------------------------------------------------------------------- * Utkonosovka - localitate în sudul
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
se-ntâlnesc, cum uitarea,fiindcă rostul lui Unu este moartea.... XII. FINIȘ, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014. Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital, prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți, dârdâind de friguri, trist și animal, singur în salonul anilor pierduți. Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe, nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting, iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe: spuneți că-năuntru îngeri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
resemnat, ud de transpirații, biet neputincios, să plătesc eroarea de-a fi așteptat viața să-mi ofere numai ce-i frumos. Citește mai mult Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital,prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți,dârdâind de friguri, trist și animal,singur în salonul anilor pierduți.Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe,nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting,iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe:spuneți că-năuntru îngeri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
ochi triști de prea multă dragoste, căutându-te. (Lacrimi tăcute). Nu trebuie să fii poet sau filozof ca să te înfiori de trecerea timpului. Orice om percepe în felul lui această ireversibilă scurgere. Mariana Gurza și-a făcut provizii de stele căzute, stingerea lor este percepută „ca o scurgere/ de clepsidră” (Căderea stelelor). Un halou de tristețe învăluie ochii triști în care se reflectă sufletul poetei. Prin versuri scurte, cu intensitate de blitz, poeta punctează stările. Sunt viziuni? Sunt sentințe? Uneori e
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
nu ar strica să se trezească pe la cinci și jumătate, numai ca să- mi strice mie bunătate de somn și s-a apucat să spele câteva zdrențe cu ușa de la baie larg deschisă, cu apa curgând la maxim, cu ligheanele căzute ,,accidental” în mod repetat, de m-a făcut să sar ca arsă din așternut, așa că am ieșit din cameră, scuipând flăcări pe nas, ca un dragon fioros. Dar ți-ai găsit să o impresioneze în vreun fel, perdaful care a
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
mozaicul lucios de pe holul spitalului. O infirmieră, care alerga grăbită să închidă celelalte ferestre ce se izbeau cu putere din cauza furtunii iscată din senin, o văzu pe Emanuela stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc, la cioburile căzute și împrăștiate pe jos. - Aoleu, Doamne! Doamna Romașcanu, ați pățit ceva, doamnă? V-a lovit, sunteți rănită? - Nuuu!... Doar speriată, puțin. Nu eram atentă... furtu... Nu a apucat să termine, însă, ce avea de spus, că vorbele i-au fost
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
capitole ale lucrării cât și în anexa acesteia intitulată „Funcția limbajului liturgic”. Ca atare, duminica apare ca o icoană a revelației pascale, prin „absența toatală a pământului ca loc al productivității”, celebrarea odihnei sabatice și a libertății față de determinările naturii căzute. „Inimă a timpului” și început al noii creații, duminica este locul „transubstanțierii” ritmurilor cosmice (zile, săptămâni, luni, anotimpuri, ani) într-un singur răgaz eshatologic, recapitulând, astfel, toate instanțele de adevăr ale istoriei umanității, ea fiind numită și „ziua a opta
PARINTELE ANDRE SCRIMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367335_a_368664]
-
Creștinul este conștient că Judecata finală va fi deopotrivă o evaluare a tuturor cuvintelor rostite „în deșert” (cf. Matei 12, 36), a celor ce n-au avut nici un ecou la nivelul inimii și conștiinței, ci s-au pierdut asemenea semințelor căzute lângă drum, pe loc pietros ori între spini (cf. Matei 13, 19-22), precum și a celor folosite iresponsabil în imprecații, blesteme sau formule de jurământ (cf. Matei, 5, 33-37)”. (Pr. Ioan Bizău - „Cuvântul între gândire și făptuire” - în rev. Renașterea, nr.
DESPRE VALOAREA CUVANTULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367380_a_368709]
-
e nimic de făcut. Cine să fi știut că flacăra vieții tale era din ce în ce mai firavă și pâlpâitoare, că stingerea ei era, vai, atât de aproape, că vântul sorții bătea cu putere împingându-te către hăul cel alb de pe tărâmul îngerilor căzuți!? Că recea încremenire va înlocui hlamida sângerie a zborului cu aripi nătânge și fragile, retezate în cele din urmă, că puținătatea și plăpânzimea ta fizică le vei fi împins până la limita oricărei putințe și răbdări? Că vei refuza cu stoicism
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
neiertare... Insă omul a căzut și decăzut. A murit. A ajuns în iadul în care nu mai există iubire. În starea în care nu mai știe să-și ceară iertare. Sufletul se împietrise în starea inițială, a lui Adam celui căzut. Așa se face că Iisus Hristos Se pogoară la iad pentru a-i dărui omului din nou iertarea. A iertat pe om fără ca acesta să fi cerut și, totodată, l-a chemat la iertare. Și pentru toate, repet, a pus
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
Scărarul: „Este propriu îngerilor să nu cadă. Ba poate nici să poată cădea, cum zic unii. Dar oamenilor le este propriu să cadă și să se ridice iarăși de câte ori s-ar întâmpla aceasta. Numai dracilor le este propriu .ca odată căzuți să nu se mai ridice niciodată” (Cuvântul 4,27 despre Ascultare). De aceea și tu, frate, dacă ai căzut din pricina necazurilor sau a slăbiciunii, nu te lăsa înșelat spunându-ți: am mai căzut și altă dată, mai cad și acum
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
devin cu adevărat Trupul viu și Sângele lui Iisus Hristos prin săvârșirea tainei Euharistiei. Transformarea darurilor în Trupul și Sângele lui Iisus Hristos se realizează într-un mod divin care transcende noțiunile de timp și spațiu aplicabile în lumea noastră căzută și, prin urmare, nu poate fi înțeleasă sau explicată în termenii filosofici ai acestei lumi (Kenneth Paul Wesche, Saint Ignatius of Antioch: the criterion of orthodoxy and the marks of catholicity, PRO ECCLESIA Vol. III, nr. 1, 1994, p. 96
DESPRE FRMUSETEA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366928_a_368257]
-
temniței se făcea în aplauzele gardienilor înșirați pe două rânduri de la ieșire, cu bâte groase, care cădeau în ropot, fără milă, pe trupurile firave ale celor flămânzi, ale celor însetați, ale celor batjocoriți, ale celor bătuți și chinuiți zilnic. Cei căzuți și nu puțini beneficiau și de bocancii cismelor de gardieni. În anul 1960, eroul Vasile Bucelea este selecționat pentru fabrica de mobilă a închisorii. Se dovedește iscusit și devine tâmplar calificat, prilej de a scrie acasă și a primi pachet
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
conștiința existenței sale, ar fi tentat să creadă că a avut noroc, față de frații săi uciși într-o clipită. Și poate se mângâie că a supraviețuit. Nu știe că-l așteaptă o soartă mult mai tristă decât a fraților săi căzuți. Rănile formate din izbiturile celorlalți în cădere, nu se vor vindeca. Se vor umple cu lacrimi de rășină, limpezi ca roua, care apoi se vor îngălbeni, trecând prin nuanța chihlibarului, apoi se vor înnegri și vor cădea odată cu scoarța mâncată
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
fierăstrău îi vor pistruia lemnul lipsit de coajă. Va rămâne an de an tot mai golaș, până va muri în picioare, dăinuind cu schelet sur în lărgimea pădurii, asemenea unui coșmar. Jos, mușchiul va acoperi treptat trunchiurile putrezite ale brazilor căzuți; încet, o pădure nouă se va ridica peste ei. Va cădea și el peste un răstimp de ani, ros la rădăcină de putregai și de întrebări chinuitoare fără răspuns și, în cădere, îi va răsuna lemnul uscat, cu sunet prelung
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
Câteva concluzii finale și încheierea In literatura filocalică, bazată pe o adevărată ordine spirituală, duhovnicească, smerenia are o semnificație și valoare pozitivă deosebită, fiind calea adevăratei cunoașteri și autocunoașteri. Dinamismul ei constă într-o cunoaștere deplină a insuficiențelor firii noastre căzute, dublată, însă, de o neîncetată dorință de înaintare, de progres. Cunoașterea autentică a lui Dumnezeu este o cunoaștere întru iubire și smerenie. Cu cât te smerești mai mult, cu atât Dumnezeu îți descoperă mai multe taine, iar aceste descoperiri dumnezeiești
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
s-a oprit să îl întrebe dacă îl doare ceva, doar un câine îi suflase un timp aerul cald al gurii sale după care, răpus de gerul care se întețise, plecă agale, cu teamă pentru clipele de chin ale celui căzut, întorcându-se din drumul său de două ori, poate pentru a pleca liniștit că omul încă mai trăiește. În casa în care era așteptat, era cald și bine. Masa era pregătită pentru că toți știau că avusese o zi plină, cu
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
de a gândi în deșert și fără o cucernică o autentică evlavie. Buna cuviință este imperativă într-o teologie a creației care nu vrea sa se reducă la o știință lumească ceea ce explorează universul, doar folosindu-se de rațiunea (de)căzută. Este obligatoriu să renunțăm la orgoliul ce ne face să credem că putem vorbi despre orice, oriunde și oricum. O conștiință învăluită de sinceritate, bun simț și smerenie ne ajută să cinstim prin tăcere multe lucruri, care sunt mai presus
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
crea și a domni. Rege, preot și profet sunt harurile omului care fac din om un demiurg în imitare a Creatorului Său, Care l-a așezat stăpân al pământului, cu puțin mai rejos de îngeri, dar cu mult superior duhurilor căzute. Sfântul Grigorie Palama afirma ferm că acesta a fost unul din scopurile Întrupării: “a cinsti carnea pentru ca duhurile trufașe să nu îndrăsnească a-și închipui că sunt mai presus decât omul” . Acest text surprinzător este un imn adresat, fără rezerve
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
țară. Pământul gemea, norii fugeau ca nebunii pe bolta cerului întunecat care cuprindea câmpul sub clopotul lui greu. Zăngăneau armele la fiecare împreunare a soldaților cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul sângerând, cu ochii-i negri și încețoșați, cu pletele-i întunecate amestecate cu pământ și sânge
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
împreunare a soldaților cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul sângerând, cu ochii-i negri și încețoșați, cu pletele-i întunecate amestecate cu pământ și sânge închegat, zăcea pe pământul cald al sfârșitului de vară. Privea soarele ce se pregătea să apună. Ce puteau să-i spună razele
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Se auzea strigat dar el, amestecat cu iarba întunecată a câmpului bătătorit de copitele cailor, gemea ușor, scuturându-se încet, încet, de ultimele fire de viață. Auzea trompetele sunând, sulițele străpungând carnea pârâindă a celor prinși de urgia nopții. Trupuri căzute mai apucau a geme și el le auzea, în gândul lui vorbea cu fiecare în parte. Oare muribunzii se aud între ei dându-și curaj spre drumul ce-l parcurg spre ceruri? "Fii liniștit; îl îndemna pe un alt căzut
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]