9,862 matches
-
ridicat ochii și a spus: Întoarce-te repede, te rog! Apoi s-a Întors la fotografiile lui și nu s-a mai uitat la ea. Călătoria pe Île de France a fost mai rapidă și mai plictisitoare decât Își imaginase. Cabina ei de la clasa a doua era simplă, strâmtă, dar nu și lipsită de confort. O Împărțea cu o femeie În vârstă care saluta politicos, dar nu se arăta dornică de conversație, lucru care Îi convenise de minune. Acolo a rămas
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la distanță de tinerii americani bogați, care o dezgustau Încă de pe atunci. Mișunau pe toate punțile, se strigau cu Însuflețire unii pe alții, Își dădeau Întâlnire În sala de mese de clasa Întâi ori Își făceau de cap zgomotos În cabinele lor de lux. Bărbații erau atletici, cu părul În vânt, femeile sofisticate, obosite de viață Încă de la vârsta lor. I s-a părut chiar că recunoaște vreo două de la Cornell, nu-și amintea numele lor, dar nici prin gând nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înălța fum negricios ori de câte ori vreun tăciune pocnea la soare. De peste tot un vuiet egal și străin, glasul uscat al porumbului. Din când în când pe fată o depășea câte o mașină, șoferii îi plasau o vorbă, două, o invitau în cabină. Praful stârnit de mașină plutea cu gustul sălciu pe deasupra spicelor. Curând avea să coboare spre rădăcini lăsând în loc nemișcarea. Într-adevăr, liniște, lanul a înghițit în adâncul lui mașina. Doi oameni, patru, șase, lanul înghite oricât. Și totuși, tragic, tulpinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia își mai amintea de o după amiază, puțin după căsătoria lui Ovidiu, avea încă părul vopsit în nuanțe movulii, se simțea ușoară ca o gâză...Închise de plăcere ochii și când îi redeschise observă că se afla în fața unei cabine de telefon. Găsi amănuntul edificator, se opri, scotoci în poșetă, alese o monedă, formă numărul și după câteva apeluri îi auzi vocea: Alo, da, da, hm... Cine este? A, sărut mâinile, doamnă dragă. Nu, nu v-am uitat, nu... cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dormi? Cât ai la interfon, 059. Hotărâsem să pun punct acestui chin, e nu, am decis, și așa am plecat să joc ultimul spectacol din stagiune, el a spus de pe holul teatrului un pa! pe care l-am auzit din cabină, e bine că pleacă... apoi am mers cu Baby să beau o bere, era dureros să pui punct pentru că vrei, dar obosisem de atâta alergătură, ok, vrei să dispari, dispari, și a apărut când mai comandam o bere cu Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
kaki, se mișca doar cât să dea rest clienților. Semințele și le luau singuri. Era dreptul lor și femeia Îl respecta cu sfințenie. Autobuzul se urni din loc după câteva opinteli, tușind, scoțând fum. Prin podea, gazele intrau nestingherite În cabină. Înecăcioase dar călduțe, domestice. Flavius-Tiberius rămase În picioare undeva la mijlocul autobuzului. Șoferul Începu să cânte: Steaua sus răsare ca o taină mare... Taxatoarea Îi ținea isonul. Erau Întrerupți din când În când de câțiva suporteri ai Stelei care strigau bătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea macazelor. Se simțea bine la gara veche. Cu doi ani În urmă, oprea la linia Întâi un tren cu patru, cinci vagoane din care, uneori, coborau doar controlorii și mecanicul. După mai bine de zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bonier, bifa cifre, le confrunta cu o listă alăturată. Din când În când arunca o privire ceasului de perete. Încet, dar sigur, orele de serviciu se apropiau de sfârșit. Fără să ridice ochii din hârtii, Sușu anunță calmă, indiferentă: Canada, cabina 1. Anunțul trezi din toropeală atât pe oficiantă, cât și pe Petru, care socoti că putea profita de Împrejurare pentru a-și face Într-un fel simțită prezența, acum că geamul care despărțea sala poștei de centrală aluneca ușor Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu trăsături regulate, cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale” să-și facă meseria. Alo, Montrealul, alo, Canada! Alo, mă auzi, tu? Canada, mă auzi? Lua-te-ar dracu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale” să-și facă meseria. Alo, Montrealul, alo, Canada! Alo, mă auzi, tu? Canada, mă auzi? Lua-te-ar dracu, că departe mai ești! Alo, Canada? Ai chematul, dragă! Vorbiți, vă rog. Din cabina numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale” să-și facă meseria. Alo, Montrealul, alo, Canada! Alo, mă auzi, tu? Canada, mă auzi? Lua-te-ar dracu, că departe mai ești! Alo, Canada? Ai chematul, dragă! Vorbiți, vă rog. Din cabina numărul 1, două fiind de toate, se auzi vocea guturală a bătrânului: Alo, Sabina? Apoi s-a făcut liniște. O liniște În care lui Petru i se păru că aude vuietul Îndepărtat al oceanului. „Vieil océan, ta forme harmonieusement sphérique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e, stimată doamnă? Intonația din glasul casant al bătrânului tăie oficiantei tot elanul, spre bucuria reținută a telefonistelor care nu se aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai ieșise și receptorul care spânzura la capătul cordonului la o palmă de podeaua Îmbibată cu motorină, se repezi Înăuntru ca și cum ar fi avut ceva important să mai comunice, sau să restabilească În ultima clipă un dialog compromis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dracu mai suportă? scăpă Sușu printre dinți. Petru simți nevoia să se Îndrepte. Stătuse prea mult sprijinit pe același picior și Îi amorțise. Tocmai când credea că lucrurile se vor liniști cu Încă un plâns al bătrânului, acesta ieși din cabină și se agăță de clanța ușii pe care scria „DIRIGINTE”. Ușa era Într-adevăr Încuiată. Mai Încercă o dată să o deschidă. Același rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pensionari abonați la Alimentara de pe Calvaria. Cu banii astfel câștigați Își Înjghebase un atelier foto Într-o fostă afumătorie. Din această pricină nu doar hainele sale miroseau a fum, ci și fotografiile. Atelierul era cu ceva mai mare decât o cabină telefonică. Doar Grațian avea loc Înăuntru. Când lucra, agăța de ușă o tablă pe care scria: Nu deranjați! Se developează! Ei doi comunicau Însă chiar dacă că nu se vedeau. Stai și tu pe bancă și așteaptă, Îi zicea Grațian Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean se pregătea de vecernie. Atunci a fost fericit. Dar a fost fericit și când a sărutat-o pe Marta prima oară În dreptul Casei Minoriților; și când vedea filmele din cabina de proiecție alături de domnul Ziegler, proiecționist-șef, care lucra acolo de pe vremea filmului mut; și când vindea vată de zahăr pe patru străzi; și când se lăsa Îmbrăcat și dezbrăcat de costumele pe care le croia doamna Koblicska În atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
selenar, trestia doar era vie, grațioasă. Se opunea parcă cu o discretă disperară sau resemnare acelei invazii de blocuri din panouri de beton, calcifieri hilare Într-un plămân Încă sănătos. Șoferul Își luase prânzul și, mulțumit peste măsură, coborî din cabină. Îi mai rămânea doar să acționeze o manetă. Înainte de a proceda conform instrucțiunilor auzi un strigăt și semne curioase ale unei matahale blonde care până atunci privea calm Împrejur din balconul său situat la etajul doi al blocului cu fațadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
locul cu pasta de var și albi În Întregime trestia. Era mai frumoasă așa, de var. Și apa, și țânțarii, morți pe loc de bună seamă. Nu degeaba albul e simbolul curățeniei, al vieții la urma urmei. Urcă apoi În cabină și porni din loc cu bucuria modestă a lucrului bine făcut. În balconul de la etajul doi, bărbătoiul de acum câteva minute era nicuțuc și prăpădit ca un copil. Cu ăștia nu poți construi nimic În țara asta, Își zise șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu face nimic cu ea! Imediat după ce au mâncat, domnul Tobă s-a dus În autocar să se culce. Soarele cădea În pustă cum ar cădea În mare. Din păcate, somnul lui nu era Întotdeauna odihnitor. Se visa mereu În cabina tirului său de pe vremuri pe un drum din țările arabe, cel mai adesea. Să lași pusta verde, cu iarba umedă a Înserării sub tălpi, și să te duci În deșert, nu era plăcut multora. Lui, În nici un caz. Nici mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scumpă decât vinul, mai ales că arabii nici nu beau așa ceva, deși ar avea posibilități. El a scăpat cu o sută de dolari, plus toată colecția lui de blonde tăiate cu grijă din reviste porno și cu care Își tapetase cabina ca să-i țină de urât până la Întoarcerea acasă. De ele s-a despărțit cel mai greu. De dor și jale s-a tânguit ca un muezin care Îndeamnă lumea la rugăciune. Era gata să dea și tirul la o adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate din spatele cabinelor de probă ale magazinelor, ascunzișurile de sub capacele canalelor și din spatele tufișurilor de lângă macazurile de cale ferată. Î: Ce este Comitetul de Explorare a Ne-spațiului? R: Membrii acestui comitet cartografiază, explorează și cercetează ne-spațiul. Îmi pare rău pentru felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un magazin universal, printr-o parcare subterană și-am coborât în camera cu provizii a unui fast-food pentru a ne completa rezerva de mâncare. Ce nu pricep eu, am spus, pe când Scout strângea baghete de pâine, cârnăciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în asta, repetitivitatea, efectul de ancoră. Scuturând brațul care mă durea ca să scap de junghi, am pornit-o spre ușa băii. Am tras apa la toaletă și m-am spălat pe mâini, gândindu-mă în treacăt la un duș în cabina mică și galbenă din colțul încăperii, dar știind în același timp că eram prea obosit, prea sleit de puteri; granițele gândurilor se pierdeau deja în depărtarea creierului care trăgea încet obloanele. Trebuia să mănânc și să mă întind; restul trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să mă simt puțin mai în largul meu în prezența bătrânului și, în general, în relație cu toată nebunia lucrurilor. — O, mda, am zis, uitându-mă în jos la pisoiul furios. E-o pușlama haioasă. Fidorous mă conduse în micuța cabină de sub puntea superioară, ca să-mi găsesc ceva uscat de îmbrăcat. Hainele din rucsacul meu erau atât de roase, că nu le mai puteam purta. Doctorul îmi arătă în colț un scrin mic, ce fusese burdușit cu haine de tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele de alamă care fuseseră odinioară lipite pe fațada unei uși; urmele aproape șterse de pe pereții cabinei formau pe alocuri fragmente din textul pe care-l văzusem prima dată imprimat pe cutiile de carton ca parte din montaj - dar, în cele din urmă, acestea nu erau decât efecte de suprafață. În toate privințele importante, Orpheus devenise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
textul pe care-l văzusem prima dată imprimat pe cutiile de carton ca parte din montaj - dar, în cele din urmă, acestea nu erau decât efecte de suprafață. În toate privințele importante, Orpheus devenise un pescador real, solid, funcțional. Ocolind cabina și ajungând pe puntea din față, am dat peste cele trei butoaie umplute cu cărți de telefon și aparate electronice de formare rapidă a numerelor. Păreau absolut neschimbate față de formele lor originale, însă Fidorous se burzului doar când am pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]