614 matches
-
mine. Face o pauză, bea apă, se uită pe geam. Culmile, Încununate de sătulețele albe din secolul al XIV-lea, cu străzi Înguste, de piatră, cățărate deasupra livezilor de portocali și mandarini pitici. Fructele aurii, căzute În iarba proaspăt tunsă. Cactuși uriași, cu boboci de flori roșii, coroanele ciufulite ale măslinilor cu trunchiurile albe, răsucite, crescând din pământul roșu. Ochiul lui nesătul, bucurându-se de frumusețea de ilustrată, și vibrația Întristată, recunoscând ceva ce vine la fel de departe din viața lui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ta că nu mă crezi, dar... Chiar ți se pare posibil să greșească cineva permanent ușa? Gărdulețul de leandri care taie În două autostrada, culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile contorsionate ale măslinilor vechi de sute de ani, pinii rotunzi, cactușii, palmierii, casele În culori pastelate, semănate În marginea șoselei, Împreună cu tractorul, camionul și mașina din curte. Tot acest decor familiar care face să i se pară și mai neverosimil ceea ce povestește. —De ce complici inutil? Neatenție! Se Întâmplă... Sau poate camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aspectul ei de peisaj submarin, de "superproducție geologică", în care totul aparține, parcă, altui timp, preistoric, are și o dulceață aparte. Eu n-o sesizez. Mă uit la povârnișurile fără nici un fir de vegetație, la câmpurile cu rare tufe de cactus, și nu pot evita un sentiment de dezolare. Ne oprim să vedem o mină părăsită, de unde s-a extras borax. Transportul minereului se făcea cu catâri. Soarele e năucitor. Un coiot jigărit se îndepărtează, deranjat de apariția noastră. Facem, apoi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu mătușa, explicații până la trei dimineața. Făcuse o nejus tificată criză de gelozie și, ca răspuns la nedreptele acuze, am părăsit demnă casa. Nici nu se crăpase bine de ziuă când am plecat de-acolo. Nu am luat decât un cactus și un sac de plastic în care aveam două pulovere și periuța de dinți. Unde te-ai dus? am întrebat-o înfiorată. — M-am refugiat la un hotel unde ședea un cuplu de prieteni de-ai mei, aflați și ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sărut ca să nu țipe și facem dragoste și plângem, dragoste alcoolică cu curul din vise pe faianța chinezească a disperării, a indecenței, dragoste pe tavan, pe perete, pe vine, Într-un picior, În două picioare, În nici un picior, dragoste de cactus cu o maimuță, dragoste de noapte absurdă, când singurătatea se lasă În doi peste lumea confuză a libidoului... — Să mergem, Îmi șoptește. Matei ne așteaptă. Așteaptă, așteaptă, Îi răspund... — ...Ce-ați făcut dom’le atâta timp? ne Întreabă vesel diavolul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
este absolut în el încolțește lumina vezicule r o g v a i v stau să erupă în lume e simplu să vorbești să faci ceva lucrurile acelea se vor întâmpla oricum frumusețea se află peste tot și la un cactus în deșert aș bea apa lui îmbrăcând armura grațioasă a țepilor aș înflori când gândul tău m-ar zămisli prin jungla urbană mă gândesc de câteva nopți la borges avea dreptate spunând că poeții sunt precum orbii - văd în întuneric
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cer pergament o pană de phoenix drept toc poate chiar și puțin curcubeu în călimară multă durere scoasă din râsul profesional al clownului un pic din pirueta pământului un flux o aureolă două valuri de nisip și o balenă eșuată cactusul risipind albul un roi de stele pe post de coadă niciunei comete sirene chemându-mă nicăieri cu disperare un singur sfârșit de lume din când în când un dezastru pe post de știre în loc de desene animate nimicul din spatele nimicului precum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
al perechilor, Ciocurile se prind într-un duel amoros, producând un fel de zgomot de castaniete, ritmat, ce dă cont de tempo-ul mișcării și de ritmul dansului. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i flori de stâncă și de cactus, ce îmbracă peisajul idilic al insulei, dar mai ales îi oferă dansul. Mai întâi face o reverență laterală, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile, între care întârzie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fantastice. Ciocurile se prind într-un duel amoros, se distinge un fel de zgomot de castaniete, cadențat în tempo-ul mișcării și al ritmului de dans. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i "dansul" și florile de stâncă și de cactus din peisajul idilic al insulei. Mai întâi face o reverență lateral, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile și întârzie pentru o clipă încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană, dacă ar fi sosit într-o bună zi pe acel țărm, nu l-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
despre o reuniune dansantă pentru persoane de peste cincizeci de ani la centrul social din Costasol. Fără să mă aștepte, traversă Încăperea goală și ieși prin parcare către vilele Înșirate pe latura de vest a pieței. Grădini de prundiș presărat cu cactuși și suculente decolorate duceau către terasele umbrite, pe care mobilierul de plajă Își aștepta ocupanții umani de la ceas de seară, ca niște carcase chitinoase abandonate temporar de gîzele călătoare. — Charles, discret, uită-te-ncolo. Ca să vezi cu ce-avem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
după cum notam când am tradus acest capitol În limba rusă, În primăvara anului 1953, și anume, de priveliștea pe care am zărit-o de la o fermă pe care tu și cu mine o Închiriasem În anul acela; un deșert cu cactuși și flori de yucca, de unde se auzea În dimineața aceea țipătul tânguitor al unei prepelițe - prepelița Gambel, cred - copleșindu-mă cu un sentiment de Împliniri și recompense nemeritate). Vom face acum cunoștință cu vărul meu Iuri, un băiat slăbuț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate orice bucățică de pămînt fertil adusă de vînt și Îngrășată cu excrementele a milioane de congeneri de-ai săi, formînd o pistă accidentată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și capul În piept, simțind cum vîntul Îi șuiera pe la urechi, văzînd cum se apropia peretele negru și umed de care mulți alții se zdrobiseră odinioară, pentru a trece la un metru și jumătate de vîrful lui, lăsînd În stînga cactusul solitar și ocolind piatra roșie care marca Începutul povîrnișului. Își dădu seama atunci că depășise punctul de unde s-ar mai fi putut Întoarce și că se afla Înaintea morții sau a pierderii a ceea ce natura Îi dăruise mai frumos: niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și viu colorate. De multe ori se Întrebase ce anume stătea la baza unor asemenea diferențe, care fără Îndoială fuseseră asemănări la Început, și de ce unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii, pe cînd celelalte optaseră pentru țepoșii cactuși cu rădăcini adînci sau pentru micuțele plante multicolore și lichenii pe care roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiu alb al lui Scaraoțchi? Atunci și-a născocit propriile ritualuri, simboluri, ba chiar și propriul limbaj - singurul care se vorbea pe insula aceea - și de multe ori s-a trezit În zori de zi, beat criță de rachiu de cactus, strigînd-o pe regina mării de pe cea mai Înaltă stîncă a țărmului abrupt, implorînd-o ca soarele să Îi aducă În dar noul chip, cu care să poată părăsi pentru totdeauna exilul voluntar. Dar, În băltoace, apa Îi reflecta mereu nechimbata imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul și broasca se prăbușise la pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici o clipă, amenințîndu-l că-i rupe dintr-o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
larg și un al treilea, care după toate probabilitățile era un vas ușor de pirați ce ancorase În golf pentru a depozita iguanele și broaștele-țestoase uriașe În fostele lui peșteri, acum pustii. Oberlus Își căută refugiu În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o ascunzătoare sigură și nimerită, iar cînd vocile se Îndepărtară și ieși În sfîrșit din adăpostul lui, Îndurerat de nenumărații spini care Îl Înțepaseră, Își făgădui cu strășnicie să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
al treilea răspunse probabil ceva hazliu, dar Oberlus nu mai reuși să distingă ce zicea, deși auzi clar hohotul general de rîs pe care-l provocase și care se pierdu mai apoi În depărtare, cînd lăsară În urmă păduricea de cactuși și Începură să urce povîrnișul. Atunci Își Îndreptă atenția spre cele două femei care se așezaseră pe o stîncă și se uitau În jur cu neîndoioasă curiozitate, ascultînd În vremea asta discursul cavalerului, care părea că Încearcă să le explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
contemplară pentru Încă o zecime de secundă pe norvegianul care vomita peste el, căci i se făcuse rău deodată din pricina spectacolului macabru. Dominique Lassa, descleștîndu-și mîinile de pe macetă, o rupse la fugă, pierzîndu-se din raza lor vizuală prin păduricea de cactuși, iar Oberlus, care rămăsese serios și indiferent privind trupul lui Georges, rămas exact În aceeași poziție În care-l surprinsese moartea, făcu un gest autoritar Îndreptîndu-se spre chilian: - Aruncă-l În mare! spuse. Apoi strînse pe o farfurie resturile prînzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei erupții, simțindu-se atît de mărunt și de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe. Natura ținuse să facă o demonstrație a puterii ei uluitoare În acel colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mici spărturi, și rămîn Îngropați de vii acolo, pentru o perioadă nedefinită. Oberlus, liniștit de-acum cu privire la siguranța „supușilor” lui, străbătu mai tîrziu insula, ascunzînd urmele prezenței sale, și soarele se pregătea să apună cînd căută adăpost În păduricea de cactuși de pe plajă, așteptînd ca nava să vireze spre coasta apuseană, Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe stînca lui favorită de pe culmea falezei abrupte, cufundat În lectură, și de a-și veghea de departe supușii, În drumurile lor prin partea de jos a insulei. Nu mai era nevoie să se ascundă printre pietre, prin păduricea de cactuși sau printre buruienile Înalte pentru a fi Întotdeauna la curent cu ceea ce făceau oamenii lui și Învăță mai tîrziu că acel mare ochi magic Îi dezvăluia și un univers nou și vast, Îngăduindu-i să studieze Îndeaproape zborul păsărilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gîndească și să-l disprețuiască. Trebui să aștepte trei luni Înainte de i se Înfățișa norocul, Într-o noapte neagră, fără lună, cu nori joși care ascundeau stelele, una din nopți În care nu se vedea nimic - nici măcar cei mai Înalți cactuși - la șase metri distanță, dar În care apărură, În sfîrșit, la distanță, luminile care semnalau prezența unui vapor. Le studie o bună bucată de vreme cu ajutorul lunetei celei grele, Încercînd să-și facă o idee despre vasul căruia Îi aparțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]