1,464 matches
-
să aibă nici cea mai mică educație muzicală. Astfel, în Descrierea unei lupte, piosul vrea să cânte la pian pentru că se simte fericit. Or nu numai că nu știe să cânte, dar nu cântă, însă este transportat și legănat în cadență de câtre doi domni care fluieră o mică arie. Nici Karl Rossmann nu știe să cânte, el cântă fie prea repede, fie prea încet și, făcând aceasta simte un alt "cântec înălțându-se în el". Absența de execuție muzicală este
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
intrate sub influența Băncii Mondiale și a FMI. Întreprinderea a trecut cu succes proba unei tranziții dificile, recrutând regulat noi muncitori și mărind salariile, care au ajuns printre cele mai ridicate din țară. În contrapondere, disciplina este foarte dură, iar cadențele, ridicate. Salariații sunt deosebit de mândri de a fi primii din branșa lor pe piața locală, chiar dacă se plâng de condiții de lucru dificile și de ritmuri epuizante. Față de directorul lor, căruia îi susțin ambițiile, mărturisesc o admirație fără limite, lăudându
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
intră într-o țesătură de sugestii rotitoare. Cutare odă crește pe spectrul unei păduri cosmice, "imensă orgă de aramă verde"; o altă pădure (pădure abstractă) e "ca un panopticum albastru de himere"; marea e și ea "orgă cu pedale adânci"; cadența unui dans "preschimbă brusc în flăcări și gaz / pojghița dulce-a formelor, subțiri". În momente de "tăcere" activă, privirea unui Doinaș împovărat de neliniștile veacului, emană melancolie: "Eu și vechii greci / cu totul altfel ne trăim infernul" scria el în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
printre zâmbete în Poemul esențelor (când poetul trecuse de cincizeci de ani), proclamau imperativul: "De a da cuvântului o semnificație / Alta decât cea oferită spre consumație". Deși cunoștea de mult: "Că narațiunea, ironia, imaginile glumețe / N-au ce căuta în cadențe: / Că poezia ține de esențe" râsul face parte din recuzita sa cotidiană. Fapt e că Dimov nu renunță la umor (un umor sec) chiar și vorbind despre moarte. Un alt text, un Romanț, încorporează o declarație de principii țintind finalmente
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Nicăieri nu se dezvăluie mai consitent Eul labișian, încordat, eruptiv, neliniștit, ca în această auto-imago din Biografie. La vârsta la care alții fac exerciții de vocaliză, galopantul Labiș apărea în volum! O expresivitate vizual-sonoră fără greș asigură acestui text, cu cadențe de "tropot", cu fervori de "galop", un viitor antologic. Fraze-refren, rime interioare, vocale joase (de tipul u), un tact de metronom marcând apăsat finalul fiecărui vers iată particularități componistice frapante. Partitura în totul, complexă, se constituie într-o admirabilă fugă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
neîntrerupte. Aflăm ca dintr-un basm: Nu există moarte! Pur și simplu cad frunzele / Spre a vedea mai bine / Când suntem departe..." (Metafora). Invocând (în linie eminesciană) triada Pământ, Istorie, Limbă, verbul vaticinar al tribunului operează aproape sacramental, în mari cadențe lirice. Concomitent, liricul se vrea un hermeneut semeț. Limba (în O mie de clopote) e un însemn capital al identității noastre: O mie de roze, o mie de zâmbete Din fiece cuvânt răsar, O mie de lacrimi, o mie de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
când râd și plâng / strigătul descompune cuvintele"; fluid străveziu ori criptic, cuvântul e "singura armă / între infern și om"; "cu fiecare cuvânt ieșim iarăși și iarăși din peșteră"; a slăvi "apa, aerul, iarba" e totuna cu a te situa în cadențele planetei. Cineva obedient față de vechii "monștri ai retoricii" (Plantarea mătrăgunei) e pierdut. Într-un alt text (Viața fără Zalmoxe), se schițează un antidot: "Scrierea să fie o sângeroasă chirurgie între / sacru și profan / singurul poem care poate reface unitatea ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imn popular, „această Marsilieză română a distrus restul poeziei lui Mureșanu, ce însemna totuși un pas în progresul poeziei ardelene profetice” (G. Călinescu). Poetul se închipuie un tribun care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic, în cadențe ample, momentul decisiv al „deșteptării”. Imaginea bardului exponent al unui întreg popor, atitudinea gravă, tonul sumbru și răspicat, cu rezonanțe biblice, inaugurate acum în poezia ardeleană, se vor regăsi, amplificate, la G. Coșbuc, la Octavian Goga și mai târziu la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
indicația reeditării aceluiași tempo inițial, dar cu o nouă mențiune ce se adresează calității expresive - mystérieux (misterios), pusă în valoare în mod suplimentar de registrul extrem grav în care este plasat discursul. Coda apare proiectată în stilul virtuoz al unei cadențe, construind gradat o ascensiune culminantă și plină de exuberanță, cu aportul esențial al indicației Tempo-en animant jusqu’à la fin (tempo -ul animându-se până la final). Investigațiile desfășurate de Richard Langham Smith pe baza manuscriselor lui Debussy atrag atenția asupra
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
juxtapunere sau suprapunere, variind spațiul armonic al expunerii acestora (mi major - tema secundă; sol# minor - tema întâi în ipostază acordică). Atmosfera optimistă și plină de vitalitate, la care contribuie în mod crucial tonalitatea de mi major a finalului, alături de fermitatea cadenței (măsurile 147 - 157) conturează acel tablou consacrat al naturii de „după furtună”, în care regăsim strălucirea scânteietoare a soarelui ce reflectă pe suprafețele umede, în timp ce picăturile de ploaie încă mai alunecă de pe frunze. Capitolul II Images, I ère série 1905
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dinamizării sonore derivă mai ales din caracterul precis al evoluției continue în valori de , expuse într-o revenire a tempoului inițial, precum și din insistenta repetiție la care se face recurs. Figurația de final a codei, declanșând reale analogii cu renumitele cadențe în stil lisztian, ne apare ca o scânteietoare celebrare a vieții. Virtuozitatea, atât de rar întâlnită în muzica pentru pian a lui Debussy, egalează pentru o clipă dezinvoltura acrobatică a predecesorului său romantic. Rapiditatea și luminozitatea figurațiilor în combinație cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
distingem o formă monopartită (argumentul constituindu-l dezbaterea acelorași materiale tematice) cu divizare clasică în trei secțiuni perfect echilibrate ca dimensiune: A1 - măsurile 1 10; A2 - măsurile 11 20 ; A3 - măsurile 21 31. Tonalitatea generală de și frecventa utilizare a cadenței perfecte, aspecte ce se disting ca opțiuni de scriitură conceptual clasice (de cele mai multe ori, respinse de către limbajul debussyist ca desuete și restrictive), se dovedesc de această dată a fi purtătoare de profunde semnificații metaforice în demersul de proiectare a acestor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a spațiului modal. Astfel, impunerea unui element al scării pentatonice ca „centru gravitațional” este asimilat ca un fenomen sonor înrudit celui manifestat cu prioritate în armonia tonal-funcțională. În mod adițional, formula clasică de armonizare în acorduri, precum și prezența constantă a cadențelor în finalul articulațiilor tematice ale acestui preludiu accentuează corespondența ce se stabilește în raport cu sfera tonalității. Debutul preludiului aduce în prim-plan articulația primei structuri pentatonic anhemitonice , având ca punct central sunetul . Evoluția armonică ulterioară va opera un prim transfer de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tematice ale acestui preludiu accentuează corespondența ce se stabilește în raport cu sfera tonalității. Debutul preludiului aduce în prim-plan articulația primei structuri pentatonic anhemitonice , având ca punct central sunetul . Evoluția armonică ulterioară va opera un prim transfer de centre sonore prin intermediul cadenței autentice (măsurile 6 - 7), care conduce în finalul articulației tematice la acordul de . Simplitatea enunțului inițial monodic al materialului tematic difuzează o luminozitate aproape ireală, iar aspectul repetitiv al acestuia ascunde o subtilă conotație ludică, surprinzând parcă o fredonare inconștientă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de prezența frecventă a apogiaturii triple (les „gruppetti” sur le temps - grupetele pe timp), prin intermediul accentelor impuse de marcato sau cresc., plasate în mod atipic pe cea de-a doua jumătate a timpului secund, dar și prin expresia sarcastică a cadenței perfecte, element de limbaj arareori întâlnit în creațiile debussyiste. Strategia de proiectare a viziunii conceptuale ce optează pentru alternarea variatelor „numere” ale unui spectacol de music-hall, își află corespondența în spațiul evolutiv al dimensiunii armonice, care printr-o perfectă coerență
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
funcționalității ipostazei expuse, a privării acesteia de rezolvări armonice ulterioare. În același timp, asistăm la o temă melodică expresivă, o pantomimă sentimentală în stilul baladei de music-hall, întreruptă cu insistență de motivele materialului secund și demarcată de frecvente formulări ale cadenței perfecte (măsurile 65 - 66 - tr. II7m-9M - V 7m - I). Reiterarea condensată a materialului tematic principal se încheie cu o ultimă „lovitură de teatru”, în care expresia cadenței plagale frecvent sugerată, dar permanent evitată, finalizează de această dată imaginea sonoră într-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
întreruptă cu insistență de motivele materialului secund și demarcată de frecvente formulări ale cadenței perfecte (măsurile 65 - 66 - tr. II7m-9M - V 7m - I). Reiterarea condensată a materialului tematic principal se încheie cu o ultimă „lovitură de teatru”, în care expresia cadenței plagale frecvent sugerată, dar permanent evitată, finalizează de această dată imaginea sonoră într-un autentic stil al muzicii de jazz. Capitolul IV Préludes, II ème livre 1913 IV.1. Brouillards (Cețuri) Printr-o alegere ce nu pare a fi arbitrară
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
atacate cu impulsul nestăvilit al sângelui ce clocotește de patima dansului. Impresia de puternică stabilitate creată de relația V-I afirmată în (planul inferior) este o opțiune de limbaj menită a sugera simplitatea cântecului popular (în melodiile de inspirație folclorică, cadențele perfecte marchează cu preponderență sfârșiturile de frază ale acestora). Suprapunerea acestui spațiu tonal cu cel al unui re natural (eventuala calitate minoră a acestuia fiind infirmată curând de prezența lui si în măsura 5) reînvie culoarea armonică duală a politonalismului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ce imprimă discursului un aspect improvizatoric. Elementul cromatic va funcționa deopotrivă ca modalitate de avansare sonoră a planurilor melodice exterioare ale discursului. Printr-o revenire a tempo-ului de început, secțiunea următoare (A’) se va desfășura în rezonanțele unei autentice cadențe solistice, al cărei stil improvizatoric va explora printr-o dezvoltare liberă elemente tematice extrase din motivul introductiv. Modalitatea de avansare a discursului va investiga concepția contrastului, realizat pe multiplele planuri ale alternanței de registre, tempo-uri (mouvement cédez rubato) și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dezvoltare liberă elemente tematice extrase din motivul introductiv. Modalitatea de avansare a discursului va investiga concepția contrastului, realizat pe multiplele planuri ale alternanței de registre, tempo-uri (mouvement cédez rubato) și dinamici opuse (p mf p - più p - pp). Aspectul cadenței conservă acea formă „lansată”, în care dinamizarea progresivă a țesăturii sonore se va realiza prin diminuarea ritmică pregnantă a finalului, în care predomină valorile de și . Nivelul ridicat al dinamicii va sublinia, în mod adițional, această tensionare evidentă a evoluției
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de simplitatea unei melodii pentatonice, într-o evidentă corespondență sonoră cu acel chip al Inocenței din La fille aux cheveux de lin. De altfel, cu paginile acestui preludiu, Bruyères împărtășește nu numai aspectul monodiei pentatonice introductive, ci și prezența frecventelor cadențe plagale ce delimitează frazele, impregnând discursului un deliberat caracter arhaic. Memoriile pianistei Marguerite Long ne dezvăluie stimulul olfactiv ce provocase imaginația compozitorului, în viziunea căruia mirosul mării se asocia cu cel al mărăcinilor uscate de pe malurile acesteia. Alături de Feuilles mortes
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tematic principal va fi armonizată printr o înlănțuire de acorduri perfecte ce inițial coboară prin tonuri, pentru ca în măsura următoare, plasarea acordului de cu septimă mică și nonă mare eliptic de terță de pe timpul al treilea să introducă printr-o cadență perfectă tonalitatea de (măsura 7). Pedala de rezonanță va marca frecventele schimbări de ecleraje armonice. Apariția unui nou motiv tematic, cu un caracter evident dinamizat (remarcându-se predominanța valorilor de în formule ritmice binare și ternare), va fi evidențiat în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al claviaturii de către linia melodică în arabesc. În pofida reeditării cvasi-identice a motivului tematic anterior, diversificarea discursului va fi asigurată de variația ritmică produsă deopotrivă prin sincopare egală și inegală, precum și secvențarea afirmației în tonalitatea de . Expresia unei noi ipostaze de cadență plagală (IV - VI) este subliniată, în mod adițional, prin dinamizarea ritmică a țesăturii sonore, ce avansează cu preponderență prin valori de prezente în formule binare și ternare. Pedala de rezonanță va servi la realizarea diferențierii culorilor armonice parcurse, precum și a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Giuseppe Verdi sau Paillasse de Ruggero Leoncavallo. Adiționarea ulterioară a scriiturii acordice, atribut sonor al motivului tematic din secțiunea secundă, facilitează intenția de amplificare majoră a nivelului dinamic, atitudine proiectată în finalul preludiului. Debussy apelează la expresia puternic conturată a cadenței perfecte asociată planului dinamic ff, acordurilor sincopate larg desfășurate, apelului energic al tobelor, precum și revenirii abrupte a tonului de fa major pentru a impune o imagine finală lipsită de echivoc. Departe de risipirea diafană a unor sunete ce par să
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acustică, în auzul interior al auditorului, în momentul tăcerii „de după”. Eterna „interogație” despre condiția umană adresată imensității sterile a Timpului nu își află răspunsul într-o realitate sonoră, ci în vibrația și liniștea „de după” odată cu risipirea vieții invocate. Astfel, evitarea cadenței finale gest elocvent al acelui „cuvânt” debussyist rămas „nerostit” lasă, și de această dată, alternativa propriului deznodământ ce își continuă „povestea” în spiritul fiecăruia dintre noi. Nu distingem nici o nuanță de impunere, ci doar de resemnată așteptare în calea destinului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]