1,214 matches
-
fi putu atinge. Se așezé lîngé un tufériș pe o buturugé de nuc. Cineva l-a téiat demult de tot și Șasa nu l-a vézut niciodaté. De parcé nici n-ar fi fost niciodaté copac, ci numai o buturugé cafenie. Poate nici n-ar fi fost mai bine sé fie un copac. Ce ar fi fost dacé În loc sé stea pe buturugé, ar fi trebuit sé se cocoțeze În copac? Poate cé nici nu s-ar fi vézut așa cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mîna În care aveau semințele și le bégau În buzunar că sé facé mai tîrziu baloane mici. Se lingeau Înghețate pe béț, cu ciocolaté și féré ciocolaté, la zece, doisprezece, cinsprezece și chiar douézeci de copeici Înghețată, rozé, albé sau cafenie, În pahare de carton din care se mînca cu béțul, sau In pahare care se mîncau cu totul, cu pétréțele. Se spérgeau baloane mici de cap, se aruncau mingiuțe mici cît o nucé mare de cauciuc În magazine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ori Vasilii Ăduardovici ducea un scaun sau un lighean, un stingétor sau un șumuiag mare de fire electrice. De sub halat, atunci cînd Vasilii Ăduardovici se aplecă sé puné genunchiul pe scîndura pe care o téia cu ferestréul, atîrnă cravată lui cafenie cu frunze galbene și verzi. Vasilli Gavrilovici, În calitatea sa de paznic al gospodériei, se simțea dator sé-și ajute cumnatul și de aceea aceștia puteau fi vézuți deseori Împreuné. Că și Vasilii Ăduardovici, Vasilii Gavrilovici ducea scaune și scînduri, șumuiege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mai multé résérité și asta era numai un fel de a spune, de fapt iaca cum era sé ai numai vreo doué résérite pe fund! Așa cum avea Șasa. Șasa scormoni cu degetul și scoase cîteva scame, niște bețișoare mici și cafenii, care rémîneau de la semințe și doué semințe. Le bégé În guré pe rînd, iar cojile le-a luat din guré cu degetele și le-a pus pe masé. Dacé se mai duce disearé la pîine și cumpéré numai cinci pîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
creșteau méceși. Între aceasté rîpé și gardul de aluni și cireși sélbatici, dupé care gésise Șasa poiana cu iarbé fragedé, dealul se elibera depértare de vreo optzeci de metri, de orice copac și acolo se atingea cu cerul. Numai buturuga cafenie de nuc, pe care se așeza cîteodaté Șasa, ar fi putut sé fie copac pe acest deal. În partea dreapté era grédina lui Șasa, Împrejmuité cu un gard de plasé, În care creșteau nuci și un mér cu mere vinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și alergau doar cîțiva pași, pe urmé se opreau și-și aranjau sortul alb pe umér. Își aranjau pérul și fundele mari din cap, ciorapii. Béieții le trégeau de pér și, de ce nu, le trégeau și picioare În fund. Uniformă cafenie sélta și se vedea față nedumerité, rușinaté și mîna care se ridică sé te loveascé. Cealalté mîné ținea florile. Se auzeau nume de Învéțétoare. Strigéte. Țipete. Veselie. Pe sub copaci, se vedeau Învéțétoarele cum fac din mîné. CÎte o faté, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
acolo-l vedeai pe român, cu fața arsă dar adâncă, cu ochii caprii și vioi, cu pletele lungi, crețe, negre strălucit, cari-ncadrau frunți largi și netede, mustața neagră, nasul de vultur, bărbia cam ieșită, ca a războinicilor străbuni. Sumanele cafenii ce spânzurau pe umere, cămașa cea albă ce, slobodă, dezvălea pieptul cel ars de soare ce ascundea inimi libere, cioarecii cei strâmți și albi, opincele cu vârful îndoit și legate de picior cu sfoară de lângă neagră, brâul cel verde și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vechi, pe care un țigan bătrân o făcea să răsune când vesel, când plâns. Fața neagră și espresivă, barba albă ca zapada, ochii mai stinși și discolorați de bătrânețe, pieptul păros și gol, abia acoperit de-o cămașe neagră, căciula cafenie de oaie, ruptă, astfel încît prin rupturi ieșea pe - alocurea părul alb al capului: astfel ședea bătrânul pe niște roți rupte, trîntite-ntr-un colț al morii, și povestea povești nu din gură, ci din strune. Era o zi caldă și voinicii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o, dac-aș săruta-o, i-aș sângera buzele tiranei mele... o urăsc... dar o urăsc de mor... Cortina căzu... De Lys îi făcu semn să vie pe scenă... Erau copile blonde cari jucau piesa în tricourile lor de mătase cafenii și cu pourpoinuri de atlas vișinii, cu pălării de catifea neagră cu pene albe... Ele i s-aninară de gât... El se desfăcu [cu] dulceață din îmbrățișările [lor], se-mbrăcă însuși în cabină, în tricouri negri și cu pourpoin de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
avut șanse mari de a prevedea rezultatul. Pete maronii au răsărit pe reverul sacoului nou. Era inevitabil - o fatalitate. Ravelstein Își sorbea Însă espresso‑ul; capul Îi era dat pe spate. Am tăcut mâlc, Întorcându‑mi ochii de la pata lătăreață, cafenie, de pe sacoul Lanvin. Un alt soi de om ar fi simțit pe dată că se Întâmplase ceva - poate un soi de om care ar fi luat banii mai În serios și care ar fi Încercat o oarecare responsabilitate când s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
după ce ne-am stabilit pe valea aceasta. Serioja seamănă puțin cu el, sau poate așa mi se pare mie. Păcat că nu a apucat să-l cunoască pe bunică- su. Femeia îmbrăcată în uniforma de un albastru spălăcit, cu petlițe cafenii cu o dungă albă de-a curmezișul, cu bereta pusă cochet cam pe o parte arătând în lumina slabă lucirea stinsă a emblemei emailate, vorbea domol, cu o voce puțin cântată, poate că din cauză că mai vorbise și în altă limbă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sobei. De pe sobă luă o altă carte din care cu o mișcare bruscă rupse două foi, le mototoli și le puse sub grămada de vreascuri. Chibritul hârșâi scurt pe scăpărătoare luminând fața mare, nerasă, cu nasul puțin coroiat și ochi cafenii ce sclipiră o clipă în lumina prea bruscă. Simți nevoia să se justifice de ruperea foilor din cartea ceea pe care o aruncă înapoi în locul de unde o luase. - Cartea asta am găsit-o astă vară lângă linie. Probabil a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o parte și am fugit. Nimeni nu a zis nimic, nici chiar cei cu targa, care acum mergeau în continuare spre mașina Salvării. Omul se ridică sprijinindu-se cu mâinile de masă, cu o sclipire ciudată, neguroasă, în ochii săi cafenii și mai puse câteva lemne în gura largă a sobei. Suflă de câteva ori umflându-și obrajii în focul ce dădea să se stingă, apoi când flăcările crescură trosnind, se lăsă iar pe scaunul ce scârțâi prevenitor. Străinul nu zise
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ăsta n-o să trebuiască să aștepți prea mult până să te întorci la proiectul tău. Bărbatul făcu întocmai, iar a doua zi sosi la douăsprezece și jumătate să-și ridice comanda. Cum merge proiectul? îl întrebă căutând punga de hârtie cafenie. El făcu o grimasă. —Groaznic. Dar măcar sendvișurile sunt bune. Darcey râse înmânându-i punga. —Aha! O privi cu o expresie triumfătoare. Te-am prins! Îmi ceri cu un sfert de liră mai puțin ca ieri, dar atunci am comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aproape de, Marius mă trage de mânecă, acolo sunt blugi, hic sunt leones, și-mi vine să-l întreb cum se spune în latină aici sunt femei, dar el e atât de preocupat de alegerea unei perechi de, Să-mi cumpăr cafenii? nu știu cum e cu femeile la cumpărături, dar îmi jur, Sau albaștri?! Lévi-Strauss, Albaștri! Ce zici de perechea asta? Cred că ți-e bună! du-te să-i probezi! Dă, Doamne, să-i fie buni, îmi spun în sinea mea împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru a-l cuprinde cu brațele deschise. Yoshimoto trecu sub copac, la adăpost de ploaie. Ceilalți Îl urmară grăbiți, aducându-și rogojinile și mâncarea. Legănarea enormului copac cutremura pământul, iar ramurile sale șuierau În vântul violent. Pe când frunzele verzi și cafenii zburau ca niște nori de praf, lovind armurile oamenilor, fumul focurilor de gătit era suflat peste pământ, orbindu-i și Înecându-i pe Yoshimoto și pe generalii săi. — Vă rugăm, mai suportați doar un moment. Întindem imediat un acoperământ. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un sac de nisip, primiți câte o fâșie de bambus marcată, pe care o puteți schimba contra plată seara, nu-i așa? — Da, Înălțimea Voastră, primim noi fâșiuțele de bambus, da’ nu suntem plătiți decât c-un sho de orez cafeniu și-o sută de mon-i, chiar dac-am cărat zece sau douăzeci de saci Într-o zi. Restu-s cotoare militare și bilete de orez pe care o să le-ncasăm mai târziu. — Întocmai. Așa că ne deranjează, Înălțimea Voastră. Ce-am câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
preferă o sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etc.) Elementele sportive sunt simbolizate, în general, prin trimitere spre elementele spațiului real, cu cele patru elemente: foc - roșu, portocaliu; aer - galben sau alb; apă - verde; pământ - negru, cafeniu; cu structuri ce trimit spre diferențe de sus și în jos: - spațiul vertical - albastru; - cer - sus - albastru deschis, - cer - jos - albastru închis; - spațiul orizontal - mai deschis la răsărit, mai închis la apus; cu structuri ce trimit spre timp: timpul - negru
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
simbolică între corp și joc apare prin prezența spațiului sportiv, devenit: Elementele sportive din stadioane sunt simbolizate, în general, prin trimitere spre elementele spațiului real, cu cele patru elemente: -foc - roșu, portocaliu; -aer - galben sau alb; -apă - verde; -pământ - negru, cafeniu; cu structuri ce trimit spre diferențe de sus și în jos: -spațiul vertical - albastru; -cer - sus - albastru deschis, -cer - jos - albastru închis; -spațiul orizontal - mai deschis la răsărit, mai închis la apus; cu structuri ce trimit spre timp: -timpul - negru
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
aderă la "Partidul Muncitoresc German", un grup obscur de extremă dreapta a cărui conducere o va prelua curînd și pe care îl va transforma în Partidul Național-Socialist (PNSMG). Ca și Mussolini, Führerul (liderul) PNSMG își îmbracă membrii în uniformă cămașă cafenie închis și brasardă cu cruce încîrligată îi organizează în unități de luptă care îi atacă pe comuniști, încă puternici în Bavaria unde Republica lui Eisner u lăsat urme adînci. În noiembrie 1923, cînd iritarea naționalistă atinge apogeul, el se gîndește
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
țările în care se produce ofensiva totalitară nu aparține taberei învinșilor sau nu face parte dintre țările defavorizate de tratate, ceea ce reduce cu mult forța de penetrare a fascismului sau a mișcărilor care îl imită. Pentru ca marele val al cămășilor cafenii să se întindă aproape asupra întregii Europe, va trebui ca regiunile totalitariste coalizate să arunce continentul într-un nou conflict sinucigaș. Capitolul 4 GENEZA, APOGEUL ȘI PRĂBUȘIREA EUROPEI HITLERISTE ■ Din momentul instalării sale la putere, regimul nazist se manifestă ca
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fondator se va bucura pentru o perioadă de timp de aprobarea unei populații căreia înfrîngerea i-a șters orice urmă de energie. La sfîrșitul lui iunie 1940 Marea Britanie se trezește deci singură, ca o ultimă fortăreață a libertății, împotriva "mareei cafenii" care se năpustește asupra Europei. După ce i-a propus de mai multe ori să încheie pace, Hitler se gîndește la o debarcare pe coastele engleze, dar pentru asta trebuie să aibă controlul în aer și pe mare. Ori britanicii și-
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
rochie roșie cu semicercuri de aur pe piept și cu partea de jos, care coboară sub genunchi lăsând să se vadă cămașa, plisată strâns. Podoaba exterioară o formează cabanița lucrată din catifea adusă din Italia și căptușită cu o blană cafenie. Dublând gulerul, această blană îi cade pe umeri și pe spate. Găitanele brodate și nasturii de aur completează funcțional ornamentele mantiei. Aș putea continua. Cu înfățișarea Doamnei Marica de la Mănăstirea Brâncoveni, unde, peste haina albă, poartă o mantie de brocart
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că, în Apus, în Evul Mediu „se vopsește aproape mereu pastorul șesut, mai rar firul [cu excepția firului de mătase] sau lâna nescărmănată”133, dar și pânzeturile și chiar dimia, obținând nu totdeauna negrul dorit ci diverse nuanțe ale „culorii întunericului” (cafeniu, cenușiu etc.). Erau folosiți coloranți naturali (ordinea „rețetelor” - preferate în funcție de loc și timp - este cea din cercetarea despre Cromatică..., evocată deja în notă): „Arin și calaican”134, „Arin, calaican și piatră acră”, „Arin, calaican și sare”, „Arin, calaican, piatră acră
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trecere, care duce la reînnoire. Pe icoane, veșmintele negre ale călugărilor simbolizează renunțarea la deșertăciunea lumii, condiție a vederii luminii dumnezeiești. Fiindcă viața se stinge fără lumină, pe icoanele Judecății din urmă, cei osândiți sunt zugrăviți în negru, roșu sau cafeniu. Peștera din icoana Nașterii este neagră, la fel sunt și mormântul lui Lazăr, peștera de sub cruce și iadul din icoana învierii” (Michel Quenat, Icoana, fereastră spre absolut, traducere de pr. dr. Vasile Răducă, București, Editura enciclopedică, 1993, p. 84-85). 124
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]