643 matches
-
ca o promiscuitate etnică din cele mai curioase să formeze clasele culte și consumatoare din România. Destul numai că limba e gonită de păsăreasca gazetelor, muzica de-o admirabilă adâncime e gonită de cântece nemțești și franțuzești sau trasă pe calapodul celei străine, încît își pierde caracterul 168 {EminescuOpXIII 169} și naivitatea; literatura - o reproducere rea a celor străine; legile - o traducere; organizația - o maimuțare. Iată ceea ce înțelegem noi sub tradiție: păstrarea elementelor caracteristice și naționale ale unui popor. Pentru noi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în plus mai avea și ceva viclean, o șiretenie necesară în meseria asta, și anume folosea legile îndeobște în favoarea lui, nu se lăsa sfătuit de nimeni și-i închidea gura oricui cât ai zice pește. - O. era cam pe același calapod cu el, în cel mijlociu avea mai multă încredere decât în cel mare când era vorba să repună firma pe picioare și să facă din ea o întreprindere de reputație internațională; de aceea, Hans H. îl avea cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întunericul și care reîncepea odată cu deconectarea proiectorului: temerile pentru cifra de afaceri și intrările comenzilor, nesiguranța vizavi de acel om care ne obliga să fim atenți, pentru că devenise tot mai sensibil și dominator: Hackler. Totul trebuia să se facă după „calapodul“ lui, îi spunea tata lui Saner când se retraseră după entre côtes și pommes frites în camera de zi, unde îi aștepta „superbissimul“ Bordeaux, ca să fumeze o țigară de foi și să închine un pahar de Rémy Martin VSOP, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se concentrează aproape programatic pe atitudinea față de eveniment (dar și față de text), ce aduce cu sine și un dispreț subsecvent legat de „invenție“. Ca atare, o bucată reia un subiect din Tudor Octavian, pe care îl tratează însă diferit, după calapodul propriei poetici. Prozatorul recurge, de altfel, frecvent la asemenea furnizori de subiecte („informatori“, cum îi alintă el câteodată), precum Nae Stabiliment (personaj cu care cititorii lui Sorin Stoica au făcut demult cunoștință) sau tanti Cati, dactilografa, ca să nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
reper, zăpadă și iar zăpadă. Eram ostenit de moarte. Pufoaiaca de pe mine era călduroasă, iar în căptușeala ei aveam mii de ruble. Pantalonii erau din stofă groasă de lână, iar bocancii din piele și talpă nouă; în sac se afla calapodul, cu talpă, piele și cu tot ce-mi trebuia în meseria mea. Și ce bine mi-a mai prins! Mi-am făcut o gaură în zăpadă și m-am târât înăuntru. Un bulgăre uriaș de zăpadă, cioplit cu cuțitul, astupa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
curtea din spate. Și n-ar mai fi trebuit să mă angajez. Am fi făcut o grămadă de bani. Ți-am spus eu. Hainele pasagerilor, Încă elegante pe vremea aceea, Își arătau totuși uzura: pălării care nu fuseseră puse pe calapod de luni de zile, tivuri și manșete destrămate, cravate și revere pătate cu sos. Pe trotuar, un bărbat ținea În mâini o pancartă scrisă de mână: MUNCĂ - aSTA - VREAU - NU - MiLĂ - CINE - VrEA - SĂ - MĂ - AJUTE - SĂ - GĂSESC - O - SLUJBĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu o vorbă șoptită, condusă parcă spre ultima lui „voce“, care se vrea așa de plină de interioritate, încât abia îndrăznește să vorbească. În fond, este vizat aici chiar reflexul de interpretare, de un manierism extatic, de ceva prefăcut după calapodul acestui act care reproduce constant un efect monoton, executat ca manieră, și nu trăit pe viu de interioritate. Așa, pornit cu intenția de a face să reiasă o puternică rezonanță interioară, școala aceasta de interpretare duce în mod aproape „dăunător
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un regulament de urmat. Așa, viața se despică între cei care-și duc viața în „urma“ ei, ca „ceva“ care stă mereu înaintea tuturor lucrurilor; și ceilalți, care-și conduc viața ca și cum ea ar trebui să meargă în urma regulamentului, a calapodului și a funcțiilor de adaptare, pe specii și diviziuni. E ca și cum cei din urmă au nevoie de un text inventat, ca să știe cum să trăiască, ca și cum ar lipsi mereu ceva din datele naturale ale vieții; ceea ce îi va pune în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un grup de ascultători ne întreabă...“) Ei bine, vorba fără adresă, cea care n-are cui se adresa, care n are altă intenție decât să se lase spusă, așa cum îi vine ei să se spună singură, fără să ia nici calapodul intenției de a spune ceva anume, nici pe cel al discursului cu vocație de a fi adresat mulțimii, vorba aceasta pare cu adevărat „picată din cer“. Și mai spunea Meister Eckhart odată că, venind pe drum spre călugării unei mânăstiri
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
acuma tipul mongoloid ca figură, în sensul restrâns al feței sale, care nouă ne apare caracteristică în măsura în care nu este expresivă; cu alte cuvinte, în măsura în care mongoloizii între ei nu se disting bine ca indivizi și par toți făcuți pe un singur calapod. După criteriile curente ale clasificării, mongoloidul aparține speciei noastre. Însă el îi aparține într-un sens mai general decât îi aparțin speciei ceilalți indivizi umani. Fiind mai „general“, mai comun și mai puțin diferențiat ca expresie decât ceilalți semeni, tipul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
rezistat și mai târziu, spre 20 de ani, să mă supun acestor rigori fără să-mi dau în petec. Nu atât masa, cu obiceiurile ei, mă deranjează, cât mai ales gândul că toată viața putea să fie reglementată pe același calapod. De altfel, bunicul meu, care cred că a fost și un fel de tartor, era un om cu o bogată viață extrafamilială, presărată cu aventuri galante. Așa că lui îi venea ușor să „popească“ lumea, acasă la el, ca să nu crâcnească
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
umane și a maladiilor de destin produce diversitatea infinită în spatele identității aparente. Fiecare destin este o explozie de noutate care, ea singură, echivalează cu survenirea unei specii în istoria generală a vieții. O știință a omului în prelungirea și pe calapodul științelor naturii nu e cu putință tocmai pentru că destinul, ca modalitate de creatio continua, devine spațiul surprizei și prilej al uimirii nesfârșite. * Unica măsură comună a destinelor și a maladiilor de destin este libertatea. Dar tocmai pentru că libertatea e nemăsurabilă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că nu există un răspuns la ele. M-a sunat zilele trecute din Tokio la 2-3 noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi liniștit fără să știu ce e cu "planeta asta imbecilă". Discuția se duce întotdeauna cam pe același calapod. Urmează imprecații la adresa speciei umane ("un amestec de prostie și bestialitate"), apoi mărturisiri de spaime și uluiri în fața cruzimilor de care sânt capabili oamenii. Încerc să-l conving că nu trebuie să iasă din albia vieții și să se așeze
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obicei băieți tineri și drăguți puțin peste douăjde ani... ca ăsta diaici. Mă rotesc și arăt Înspre Ocky care acum e doar o epavă tremurătoare. Nu mai e un puțoi atât de deștept acu’. — Aș zice că ești exact pe calapodul lui, Îi spun eu. Știi, băieții puși În aripa Bestiei s de obicei violatori, nu tipi care fut minore. Se lasă cam mult duși de val și nu posaudă cuvântul „Nu“ de la o gagicuță. Păi, au o grămade ocazii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aglomerații de oameni. În mijlocul naturii se simțea liber și mai aproape de inima lumii. De câte ori avea vreme, fugea de oraș. Dealurile din jurul Budei le cunoștea întocmai ca împrejurimile Parvei... Numai când venea acasă observa că și-a potrivit viața pe un calapod care aici nu era deloc prețuit. În Parva i se clătina concepția și avea nevoie de sforțări ca să nu i se sfărâme. Statul, aici, era privit ca un vrăjmaș... Tocmai în vacanța a treia a găsit argumentul mulțumitor, într-o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plăcea mirosul lor puternic parfumat. Eu le împrumutăm de la ea, le citisem pe toate că pe niște exerciții de limba franceză în primul rând, scriitoarea însă mi se părea insipida, anosta, banală, iar subiectele tuturor romanelor erau construite pe același calapod. Iată de ce vă spuneam, mă temeam oarecum de fetele dindărătul ziarelor „Scânteia”, gândindu-mă că poate am fost urmărită la întâlnirile cu „Colombo” și luată în vizor pentru lectură de cărți și reviste interzise la data aceea. Fereastră vagonului era
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Așa-i viața, ce să-i faci! Să nu crezi că îți fac morală, dar chiar cred că a venit timpul să înveți și tu asemenea lucruri. Eu am impresia că uneori vrei să determini viața să intre într-un calapod de-al tău. Nu se poate! Dacă nu vrei să-ți petreci zilele într-un spital de boli mintale, deschide-ți puțin sufletul și lasă viața să-și urmeze cursul ei firesc. Eu sunt o femeie slabă și imperfectă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
democratic, al egalității șanselor, mă roade însă o altă râcă, mai elitistă. De ce miniștrii? De ce foștii miniștri? Ce au ei atât de special? Ca scriitor, cred că mult mai indicată ar fi o Lege a Răspunderii Literare, croită pe același calapod. Cu alte cuvinte, ori de câte ori un scriitor comite o faptă penală, să nu poată fi anchetat până ce dosarul lui nu e analizat, înainte de toate, de o comisie specială. Acea comisie trebuie să fie una mixtă, care să includă și scriitori, critici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
de mine, că vrea să mă ucidă Gogu! Aoleo, Gogu mă bate! Pune talpă lată lângă talpă lată, trece gârla să mă bată. Fugire-aș de el, că pute ca lupu. Scârbi-m-aș de el ca de măgarul lui Calapod, care-a crăpat în capu grindului și trăgeau câinii de el. Bată-te un Dumnezeu și optzeci și opt de sfinți! Câți pași vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt nevoit să mă opresc, căci imprecațiunea aceasta, după toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce cred eu? Nu cauți judecata femeiască, pentru că ai atâta minte, gust și finețe în judecată, încât să n-ai nevoie decât mult prea rar de părerile noastre. Eu cred că ești în căutarea unei femei care să fie după calapodul tău, să-ți semene, adică să judece rece, să vrea să se informeze tot timpul, să fie sensibilă, dar să-și strunească sensibilitatea, să nu umble după cai verzi și să n-aibă gărgăuni în cap, să fie și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Iar smoală. Orașul Plouă. Plouă și în case, plouă peste inimi gârbovite, arse. Frig este ‘năuntru, frig e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme parca-aș fi brotac și vârât în scheme de mai marii mei care-s, din păcate, candizi derbedei.
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]
-
am intrat la bordeiul cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea în jurul sicriului. Sufletul meu coborî atunci ușor ca un fulg pe lada calapoadelor, de unde am privit nepăsător către mamă și copii. Pe vremea aceea cunoșteam la răstimpuri numai durerea de măsele. Copilăria fără griji se încheie totdeauna în ziua când, oprit la vitrina unui magazin cu jucării, m-am surprins privind cu nepăsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
autohtonă nu putea fi vorba. O astfel de poziție rigidă ar fi compromis însăși pătrunderea creștinismului în rândul populației. O tactică mai abilă, conciliatoare, s-a impus de la sine : preluarea unor zei, credințe și practici păgâne, și adaptarea lor după calapodul noii religii. Zeul sau eroul ucigător de balaur a devenit Sf. Gheorghe. Zeul furtunii a fost înlocuit cu Sf. Ilie („sfânt mare, cu roșu la calendar”, indiciu al importanței zeului furtunii în panteonul arhaic autohton). Zeița fertilității a fost asimilată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fond nu am cetit decât niște expresii, am preluat niște modele posibile propuse de traducători. Modelul insurgentului Ginsberg a fost mai important decât cele câteva texte traduse în românește. Pe atitudinea aceasta o mulțime de optzeciști și-au creat propriul calapod...! Ce părere ai despre acest Babel al poeziei universale? Crezi în reprezentarea poeziei românești la vreun anumit nivel în Europa? Mai ales că poezia română nu prea a fost tradusă, ea a fost mereu "trădată", vorba dictonului clasic. Poezia mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lipsesc gesturile autentice, pregătirile pentru fuga în Occident, încercările de sinucidere ale lui Lalalilu (cea prin electrocutare fiind zădărnicită de faptul că se ia curentul), dragostea. Farsa amintește că lumea în care trăim și am trăit nu e făcută pe calapodul discursurilor despre ea și că întotdeauna scapă cîte ceva, mai precis esențialul. În același timp, ea ferește filmul și de un lirism excesiv, așa cum regizorul evită și căderea în metaforită (simboluri, parabole, gesturi neînțelese) sau vulgaritate de dragul vulgarității cu care
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]