788 matches
-
Cercel, și zbura pe deasupra noroiului, cu caii suri ai Universului care alergau ca niște campioni de curse. Băiatul își găsi o distracție, ca să nu se plictisească: să urmărească scânteile care se făceau uneori, când potcoava atingea câte o piatră din caldarâm. Birjarul avea o sticlă cu tărie și o ducea din când în când la gură, scoțând apoi un icnet de parcă s-ar fi ars. Cât despre portar, ațipise, și Nicu îi admiră îndelung nasul borcănat și roșu. Ciudat, vizitiul n
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
REVOLTĂ. ZIARELE AU PUBLICAT DECRETE CARE REÎNNOIAU INTERZICEREA IEȘIRII DIN ORAȘ ȘI AMENINȚAU CONTRAVENIENȚII CU CONDAMNĂRI LA ÎNCHISOARE. PATRULE AU ÎNCEPUT SĂ STRĂBATĂ ORAȘUL. ADESEA, PE STRĂZILE PUSTII ȘI ÎNCHISE, SE VEDEAU ÎNAINTÂND, ANUNȚATE MAI ÎNTÂI DE ZGOMOTUL COPITELOR PE CALDARÂM, GĂRZI CĂLARE CARE TRECEAU PRINTRE RÂNDURILE DE FERESTRE ÎNCHISE. CÂND DISPĂREA PATRULA, O TĂCERE GREA ȘI NEÎNCREZĂTOARE RECĂDEA PESTE ORAȘUL AMENINȚAT. DIN LOC ÎN LOC RĂSUNAU ÎMPUȘCĂTURILE ECHIPELOR SPECIALE, ÎNSĂRCINATE PRINTR-UN ORDIN RECENT SĂ UCIDĂ CÂINII ȘI PISICILE CARE AR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că de pe acum adună material pentru Vocea manuscrisului. Are material bogat despre miile de arestați și strămutați în Bărăgan. Tineretul pleacă în masă la oraș, impulsionând industria, astfel urmând distrugerea sistematică a satelor românești. În epoca de aur mult trâmbițată, caldarâmul străzilor e bătătorit de tartorii roșii, secera și ciocanul se afundă în sânge, sărăcia, teama, frigul și foametea predomină în casele oamenilor, “nimeni nu avea încredere în nimeni, sistemul diabolic se baza pe represiuni și nelegiuiri.” în 1977 s-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și se postează lângă o clăiță de grâu la ceva depărtare de drum, hotărât să doarmă lângă munca sa. Stând el așa, după o primă ațipeală aude un trăncănit de căruță care se deplasa la trap - ascultă sunetul roților pe caldarâmul aspru al drumului și după aceea - nimic - semn că acea căruță goală trecuse de pe drumul tare pe miriștea afânată a fostului lan de grâu. Din culcat cum era pe niște snopi de grâu, își schimbă poziția cu vizibilitate spre partea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Pigmeii nu te pot scoate din inima neamului românesc”. În „Hienele revoluției” arată că „Nebunii aceia tineri și frumoși s-au aruncat în luptă cu mâinile goale, cu sufletul deschis, voind să alunge dictatura... Și iată că din țărâna și caldarâmul spălate cu sânge s au ridicat lighioane bipede, marii profitori ai morții, hienele revoluției. Au strâns averi de neimaginat... și i-au apărat pe alți mari tâlhari să nu cadă pe mâna legilor... Se-mbuibă în salarii și pensii uriașe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din nou îndărăt. — Cum îți închipui că aș putea dormi? Mă tem că viața mi-e în pericol. Ești sigură că întorci volanul în direcția bună? Cu un salt brusc, mașina ieși din locul unde fusese parcată și, derapând pe caldarâmul umed, intră într-un stâlp care susținea un balcon din fier forjat. Stâlpul căzu într-o parte și Plymouth-ul se izbi de clădire. — O, Doamne! țipă Ignatius de la spate. Acum ce-ai mai făcut? — Cheamă un preot. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mi-am Îngăduit să povestesc la rîndul meu acest lucru unor confrați. Povestea dumitale, mi s-a spus, te duce cu gîndul la conversiunea lui Paul Claudel, dar pe dos. Cunoști placa aceea comemorativă care se află la Notre-Dame, pe caldarîm, exact În locul unde stătea Claudel cînd s-a convertit? Vrei să intervin pe lîngă direcția hotelului Raphaël? Să le cer să pună o placă pe ușa camerei sau pe fațada hotelului? „În acest hotel, François Weyergraf și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sistemelor de siguranță ale vilelor de milioane de dolari: bărbații merg țepeni, cu bărbia Înainte, ca acțiunile În creștere. Cu toate acestea, aici nu e Typical, unde noul se Întinde limpede peste cîmpurile de zăpadă precum conturul unei victime pe caldarîmul unei străzi liniștite. Noua bogăție obraznică, neliniștită a Vestului se luptă cu trecutul, un trecut care nici el nu este din cale afară de vechi. Ici și colo, vechii bogați stau răstingniți În fotolii, Întrebîndu-se de unde au apărut bogații cei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-l din priviri În timp ce-și scoate pantofii și șosetele. Cel puțin sînt curate. Reverendul trage un taburet și Îi prinde În palme piciorul drept; Îl uimește atingerea ei ușoară, caldă. Piciorul are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În mîinile moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să bată străzile, cu Napoleon după el. Unsprezece și jumătate. Mulțimea de pe stradă se împrăștiase care încotro. A mai trecut un tren pe deasupra și a făcut să se cutremure întreaga construcție. Au mai căzut câteva picături de lichid negru pe caldarâm. — Ce lipsă de activitate astă seară! Zău că totul pare atât de sumbru! Bătrânul l-a rugat pe Gaston să-i țină puțin locul, dar nici n-apucă să plece că a și răsărit din umbra podului feroviar un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la culme că a reușit să-i provoace un asemena șoc prin apariția lui neașteptată. — Tu! Tu... aici! Lui Endō i-a revenit, până la urmă, glasul. Tu! Nu a mai scos nici un cuvânt și a întors repede capul. Scuipă pe caldarâm și porni mai departe, ascunzându-și fața cu umbrela. Endō-san! Așteaptă-mă! Tuberculosul nu l-a băgat în seamă. Când a auzit pașii lui Gaston pe strada plină de băltoace, a iuțit pasul. Strada cotea la dreapta și apoi la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pielea goală și scheletici. De zeci de ani nimeni nu mai avea în grijă gropile de scurgere, șanțurile și canalele, apă și nămol fiind pretutindeni. Când am pătruns înăuntru, orașul părea a fi pustiu, și copitele cailor au răsunat pe caldarâm ca într-o cameră goală. Porțile ieșite din țâțâni de la casele de pe drumul mare se deschideau una după alta, și, din beznă, se iveau copii slăbănogi cu haine zdrențuite. De îndată ce vedeau uniformele și armele longobarzilor, se ascundeau înspăimântați. Adulții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trei stele pentru turiști fără mofturi. Agenții trec și revin apoi de mai multe ori prin fața acelorași clădiri, acelorași magazine, acelorași firme, Înainte de a Înțelege că numărul pe care Îl caută este al Hotelului Jubileum - firma de neon aruncă pe caldarâmul din față o lumină spectrală. Agentul simplu arată numărul 17, Încântat că el a fost cel care l-a depistat. Cine ar putea locui la numărul 17? Unul care nu se teme de ghinion. Un tip fericit. La capătul scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Va fi la fel. Va fi chiar mai bine. Sasha ridică ochii spre cer. Clădirile din Piața Spania păreau să se prăbușească peste el. În spatele crucii scheletice a unei biserici plutea o frântură palidă de lună. Palmieri filiformi proiectau pe caldarâm o umbră subtilă ca o capelă. Antene ascuțite se Înălțau pe acoperișuri ca niște sulițe de război. Văzu un pescăruș care zbura Înspre cer profitând de curenții calzi ascendenți. Apoi doar o fâșie de nor Împrăștiat de vânt și, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sale, cum s-a întâmplat în 1912, când, agitat și imprudent, Zogru a nimerit din greșeală într-un hahol beat și n-a mai putut să se elibereze până când omul n-a ajuns la Kiev, unde Zogru a țâșnit pe caldarâmul rece și-a și căzut în beznă, fără simțire. Și-a revenit după doi ani, în pământul nașterii sale, la Comoșteni. Cu Augustin descoperise că poate să-și limiteze șederea, iar bucuria aceasta a vizitelor scurte l-a ținut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a sunat de două ori, scurt, la poarta Giuliei, din strada Gelu Căpitanul. 36. Până aici s-a derulat ziua de marți, 12 iulie, atingând clipa aceasta, aninată de mijlocul cerului. Giulia iese alene, deschide poarta, face un pas pe caldarâmul înmuiat de soare și îl sărută pe obraz, cu un ciao spus printre buze. El are un fir de tuberoză în mână și este îmbrăcat cu un maiou subțire, galben, iar la nici jumătate de metru, un morgon privește bosumflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Lucruri pe care nici măcar nu le remarcam înainte. Oare cum de nu le vedeam niciodată ? Oare eram atât de obișnuită cu ele că făceau deja parte din peisaj ? Însă în același timp, în clipa în care am pus piciorul pe caldarâm am simțit deja ritmul contagios. Când am ajuns în stația de metrou, mergeam deja cu vechiul meu pas alert : în armonie cu toți cei din jurul meu ; mi-am introdus cartela în aparat în unghiul potrivit ; am scos-o instantaneu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește? De zece ani. Și s-a umplut și de fum. Ni s-au tocit acoperișurile, ni s-a înmuiat caldarâmul. Nu mai e ce-a fost. Până și osândiții arătau altfel. Credeți că arătau ca dumneavoastră? Păi știți cum era adus osânditul de la închisoare la eșafod? Păi, știți ce trăsură aurită avea? Păi, știți ce se adunau de dimineață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trebuia. GARDIANUL: Cel mare e ca și mine... gardian! ARTUR (Meditativ.): Cei mari... ăștia știu ce vor... GARDIANUL: Mijlociul e bun de gropar... De mic a avut o chemare... ARTUR: Când eram mic... îmi plăcea să mă plimb desculț pe caldarâmul ud... Era atât de subțire caldarâmul și apa clipocea... GARDIANUL: Uneori îți sapă câte o groapă atât de frumoasă, încât ți-e milă să o umpli... ARTUR: Și când stăteam în casă și se întuneca... Aveam impresia că aud un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și mine... gardian! ARTUR (Meditativ.): Cei mari... ăștia știu ce vor... GARDIANUL: Mijlociul e bun de gropar... De mic a avut o chemare... ARTUR: Când eram mic... îmi plăcea să mă plimb desculț pe caldarâmul ud... Era atât de subțire caldarâmul și apa clipocea... GARDIANUL: Uneori îți sapă câte o groapă atât de frumoasă, încât ți-e milă să o umpli... ARTUR: Și când stăteam în casă și se întuneca... Aveam impresia că aud un scrâșnet și că tavanul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de altfel. Blegit, popa Băncilă își primi servieta. Așteptă ca acela să-i scoată lăcățelul. Îl urmări apoi cum se duce în josul bulevardului. În dreptul cinematografului așteptă până se schimbă culoarea semaforului. Îl văzu apoi cum, traversând, se ridică ușor de pe caldarâm, pășește în aer, ca și cum ar urca un deal, pirezându-se în înălțimea zării de dincolo de restaurantul „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), de peste drum. Popa Băncilă privi nedumerit în jur. Nu mai pricepea unde se află. Două fetișcane veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uitau după ea o făceau fiindcă strada era de regulă pustie și nu aveau altceva mai bun de făcut. Din acest motiv, Ioana se plimba întotdeauna pe străzi pustii, unde singura animație era dată de câțiva băieți șezând pe marginea caldarâmului, iar când aceștia scremeau câte un comentariu aparent admirativ, Ioana tremura de plăcere, bătăile inimii i se potoleau, fața i se destindea, încrederea în sine îi umplea fiecare nerv și căuta din nou aglomerația marilor bulevarde. Prietenia dintre aceste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spune-le celorlalți că, dacă ajung acolo Înaintea mea, să izoleze perimetrul. Să nu lase pe nimeni să se apropie de cadavru. Câte dovezi erau oare distruse chiar În timp ce vorbeau ei, țigări aruncate pe jos, urme de pantofi târșâiți pe caldarâm? Fără a mai spune altceva, Închise telefonul. Lângă el, În pat, Paola se foi și se uită În sus cu un singur ochi, celălalt fiind acoperit de-un braț gol pentru a-l feri de intruziunea luminii. Scoase un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pentru a-l ajuta să urce pe mal. — Buno giorno, signor commissario. L-am scos din apă, dar, cum puteți vedea, ne-am ales deja cu musafiri. Gesticulă spre nouă sau zece oameni care se Înghesuiau În jurul unui lucru de pe caldarâm, corpurile lor ascunzându-l de ochii lui Brunetti. Ofițerul se Întoarse Înapoi spre mulțime, rostind În timp ce pășea: — Bine. Treceți În spate. Poliția. Abia la apropierea celor doi bărbați, și nu la auzul ordinului, mulțimea se dădu În spate. Pe caldarâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]