2,850 matches
-
nevasta acasă. Deschide femeia ușa, se duce direct în dormitor să-și pupe bărbatul și... îi vede pe ăia doi dormind unul în brațele celuilalt, bătrânul actor transpirat, obosit, sfârșit de gagică, tânăra sculățică grațioasă, în somnul ei de refacere. Calmă aparent în supărarea ei, nevasta o trezește pe balerină, încet, cu mare atenție, să nu simtă bărbatul, o duce la bucătărie, aia începe cu scuze, mă iertați, doamnă, că una, că alta, fetițo, bani de taxi ai?, n-am, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chiar imaginația, ca să se uite la mine. Am pus-o să se joace de-a câinele vagabond, de-a ocnașul evadat sau de-a fantoma; și iată că mă văd pe mine Însumi venind pe drum. Imaginea asta m-a calmat -este Întotdeauna liniștitor să te proiectezi complet În altcineva. Am știut că dacă aș fi câinele vagabond, evadatul sau strigoiul, n-aș constitui o amenințare reală pentru Burne Holiday, nu mai mult decât ar fi el o amenințare pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei, Amory se plimba pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât pământul lipsit de credință. Parcă și acum șoptea despre galerele norvegiene ce brăzdaseră lumea apelor, sub stindardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în altă parte. Yo-yo-ul se mișcă sălbatic, în ritmul nebunesc al inimii tânărului blond. Domnul Popa se oprește și face calea-ntoarsă cu gândul meschin, dar necesar de a se folosi de osul simbolic al Contesei pentru o diversiune. Yo-yo-ul se calmează. Domnul Popa ia osul și se întoarce cu el, strigând cât îl ține gura: - Cuțu, cuțu! Unde ești? Vino la tata, Contesaaa! Nu trebuia să zică asta, fir-ar. L-a luat gura pe dinainte cu Contesa și blegu ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vrea, că e destulă. Nu poți să‑mi cumperi dragostea, mamă. Mămica țâșnește pe loc în casă, se aruncă pe pat și urlă, într‑o criză de isterie, ca un animal rănit de moarte. Mai mulți oameni încearcă s‑o calmeze, dar nu reușesc, așa că un profesor de medicină dintre cei prezenți îi dă un medicament ca să doarmă. Nu‑i pasă de musafiri, se omoară pe loc dacă singura ei fiică n‑o iubește. Își scuipă soțul și‑l dă afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
suport să fiu sărutată În halul ăsta! Ajunge, nu mai vreau! Gata! Ce se Întâmplă cu mine? De ce mă simt așa de ciudat...? murmura Noriko, scuturată de convulsii, lipindu-și corpul de sexul bărbatului, pe care-l simțea prin pantaloni. — Calmează-te, Noriko! Lasă-mă pe mine. Încearcă să te ridici puțin. Așa, apucă-te de mine și Încearcă să te ridici În picioare. Ai Încredere În mine. O să-ți ofer ce ți-am oferit mereu și știu că-ți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dintre trup și suflet. Atât spectrul camerei răscolite de atâtea orgii, cât și amintirea propriului sine anulat din cauza spaimei persistau Încă, Însă senzația de amețeală și de nesiguranță se mai diminuase. În timp ce desfăceam capacul sticlei de Heineken, Încercam să ma calmez, zicându-mi: „Ce bine că s-a Întâmplat așa!“. Faptul că fusesem brusc trezit la realitate era de fapt o ușurare. Atunci am auzit-o pe Keiko Kataoka: „Mă ascultați sau nu?“ și din nou am pierdut contactul cu propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
colț al barului. De acolo aveam o perspectivă bună asupra Întregii săli de la intrare, prin geamul de sticlă. Am prizat o linie de cocaină În cameră, Înainte de a coborî la bar. O linie de cocaină avea darul de a mă calma. În plus, orice fel de alcool mi se părea acum mai delicios. I-am explicat În engleză barmanului cu papion verde că eram pentru prima dată la Paris și i-am cerut o băutură mai specială, pentru a sărbători acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
simțuri îl informează, trupul i-o spune: suferința trece mai întâi prin agregarea atomică algică. Foamea și setea, de exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială adecvată absenței durerii. Durerea generată de lipsa de hrană cere îndestularea stomacului, care calmează suferința, o oprește, o stopează și generează plăcerea de a regăsi seninătatea firească. Nu toate durerile pot fi astâmpărate la fel de simplu. Viața ar fi fericită și veselă dacă singurele suferințe ar fi cele legate de lipsa băuturii sau a mâncării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o plăcere, ea nu prezintă niciun interes ca atare. Asemeni lui Platon, care face din ea o ocazie de a accede la Frumosul în sine și de a contempla ideile pure, Epicur aservește estetica unei funcții pragmatice și utile: ea calmează sufletul și trupul, alină și procură plăcere și satisfacție, are valoare prin efectele produse - validitatea artei rezidă în utilitatea ei, în faptul că reușește să producă niște efecte, în speță, că dă satisfacție. Plecând de la această dublă preocupare - utilitatea cathartică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel al unui preot ori al unui filosof... în vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice, Lucrețiu îi liniștește și-i calmează. Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea agregării constitutive a unei subiectivități. El nu subzistă momentului separării: și atunci, cum ar putea să mai cunoască chinuri sau să îndure încercări umilitoare? Dacă-l considerăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cuprinsese o mare slăbiciune care parcă îi omora încetul cu încetul puterea. Acum știa că băiatul ei plecase cu un tren, care nu se va mai întoarece niciodată. După un timp a oftat și i-a spus încet și foarte calmă soțului ei. - Vreau să rămân singură, Isac, și dacă nu pleci în clipa aceasta încep să ulru! Lasă-mă, te rog cu durerea și cu neputința mea! Te implor! El s-a ridicat fără un cuvânt și a ieșit din
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
călătorim în lumea întreagă, să scriu un roman întreg despre tine și tot ce simt pentru tine..” -“Știu eu..da, în câte pagini ai putea spune că mă iubești?” -Ți-am spus dragă, ca în române și .. Ai coborât...m-am calmat..și ce te-am mai strâns în brațe..câtă căldură emani..și, totuși capul trebuie acoperit pe acest frig toată căldură se îndreaptă către acolo în sus.. dar, printr-o deschizătura a glugi ți-am sărutat obrazul pătimaș acolo unde
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
c-o să-i iasă zeama, iar după un ocol mare de lac și după o insulița artificială, realizând că nici spațiu pentru asta nu-i, plus că e și pericolul de a se sparge barcă.. că, eu tot nu mă calmez..trebuia să mă ”iau de cauză acelei stări. M-am apropiat și te-am strâns mai puternic la piept..trăiam intens și nu mai realizăm strânsoarea, tu ai icnit și te-am scuturat că de..am slăbit, insă îți sărutam
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
credeam gingașe, dar văd lucru rar că mă strângeai bine de la înălțimea ce o aveai acum de pe banca provei, mi-ai făcut o strâmbătura de mi s-au țuguiat buzele..ai izbugnit iar în acel râs spumant, dar m-ai calmat cu un alt..și eu te-am strâns în brațe iar și după un timp iar mi-am deschis ochii..tu chiar și la ochii închiși aveai un surâs și mă încântai total.. Un sărut la fel de copleșitor că și primul
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
apoi după un prag cel mai de jos, tot s-a înălțat unul ..întrecându-l în metri pe cel de jos...iar, intensitatea ce mai, mereu intensă, mereu intensiometrită la maxim, ba chiar întărită după ce a fost zăpăcita..)) Te-ai calmat și tu, ba chiar că trebuia să intri cumva într-o altă cameră că te făceai mică și doreai să fi invizibilă după acel episod..ei, iar îmi plăceai..momente și momente, dar înțelegeam. -Dorești să mergem? te-am întrebat
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
semnul discret făcut de el și l-a urmat, la mică distanță, spre ulicioara pe care stătuseră de vorbă mai devreme. Era nelămurit și furios. Trăgea cu sete din țigară și scuipa pe caldarâm, numărându-și pașii pentru a se calma. Încerca să hotărască ce să-i promită avocatului ca să-i câștige procesul. Ajungând la locul în care acesta se oprise să-l aștepte, evitând să-l privească în ochi, a încercat să-l intimideze: - Domne advocat, eu nu mai dau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
de pornit, încât nici nu a văzut că a trecut pe lângă propria-i mașină, fără s-o observe. Mergea cu privirile țintind îmbrăcămintea trotuarului din care deja se ridica un aer cald, cu miros neplăcut de asfalt încins. S-a calmat abia când a intrat sub umbra deasă a aleii principale din parcul în care fântâna muzicală mângâia urechile puținilor oameni ce se odihneau pe bănci. S-a așezat și el, dar nu a avut parte de prea multă odihnă. Își
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
A lăsat să coboare automat geamurile portierelor și, cu prosopul de sub torpedo s-a șters îndelung pe față și pe ceafă, gânditor și vizibil iritat. A pornit mașina după aproape zece minute, timp în care a considerat că s-a calmat suficient și a hotărât ce urmează a face. Îl obseda un gând anume și nu se putea abține să nu scrâșnească din dinți și să scuipe cu ciudă pe carosabil. Cum a lucrat pe cont propriu, a și dat-o
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
se îmbibă numaidecât în pereții stomacului ei gol și o ameți. Nu-i mai păsa de nimic. O cuprinse o moleșeală și o stare de bine de care aproape că se rușină. Îi plăcea jazzul, paradoxal o răscolea și o calma în același timp. Nici nu apucă să se întrebe cum de pașii o purtaseră într-un loc unde din prima clipă simțise că era așteptată, când zgomotul infernal al exploziei acoperi totul. Căzu la pământ lovită de suflu și, înainte de
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
doi, Adam și Eva, băuți și obosiți de atâtea repetiții și studii conștiincioase ... Făcu eforturi supraomenești să se stăpânească. Simțea cum tot sângele i se urcă în cap, întunecându-i vederea. Trase puternic aer în piept și reuși să se calmeze, nici el nu știa cum. Parcă ar fi fost într-un exerecițiu militar care-i cerea calm și stăpânire. Scoase din geanta de mână niște sfori groase, unse cu unt-de-lemn și sare, și-i legă fedeleș pe fiecare în parte
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
lichid, într-o supremă încleștare de a-și câștiga întâietatea. Dar pentru că apa nu are schelet și nici osicioare împrăștiate, cuvântul o poate primi și disipa în structura lui dură ori în firidele aerului care-l compun, până ce aceasta se calmează și rămâne la același nivel ca în principiul vaselor comunicante. Este interesantă această abordare a materialului (inefabil?!) de construcție a poemului cu elementul vital, care ne naște și ne ucide cu aceeași forță, ori cu măcar aceeași indiferență. Ce rămîne
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
peșterii, a cuvântului, a valului uriaș numit tsunami, merg mână-n mână spre a creea o lume a conștientului și a subconștientului în care adeseori ne scufundăm pentru a ne recunoaște. Să nu uităm că apa, atunci când e limpede și calmă poate să ne servească drept oglindă, refractând lumina. În ea putem vedea limpede lucrurile și fenomenele de deasupra, dar putem privi și în adâncul ei la creaturile care o populează. E o lume a tăcerii miraculoase, zămislitoare de viață. Să
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
metru pe un metru, cu un burdinah imens, de-i sta să pleznească. “Doamna Jeni, eu ... ” s-a bîlbîit omul, care nu știa cum să mai scape de acolo. “Tu, Jeni, ce-i cu tine?!” a încercat Babacu s-o calmeze. “Așe!” i-a amenințat ea și a fugit în bucătărie, de unde s-a întors cu un făcăleț, cu care i-a alergat pe amîndoi pe scara blocului, răgnind de s-au alertat toți locatarii ... dar ea îi liniștea pe toți
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
făcăleț, cu care i-a alergat pe amîndoi pe scara blocului, răgnind de s-au alertat toți locatarii ... dar ea îi liniștea pe toți: “Tu la șe chizda mea ti binoclezi, mă, bolîndule?!” Și cu greu au reușit s-o calmeze și s-o ducă la culcare, iar a doua zi, cînd i s-a povestit cît de vitează a fost, a zis că “tăți îs acoholici, tăți!”. Soacră-mea mai avea vreo două surori și un frate. Fratele ei ne-
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]