2,791 matches
-
comandanții au hotărât să facem o haltă și pentru că nu mai era mult până să înceapă furtuna și ploaia, ne-am ridicat corturile, făcând în jurul lor câte un taluz de pământ, ca apa să nu poată intra în cort. Unii camarazi au atacat fântâna scoțând apă și turnând-o în jgheabul de lângă ea, ca să se poată spăla pe față și pe mâini înainte ca ploaia să se dezlănțuie. Am mai apucat să primim hrana rece și o cană de surogat de
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
pânza de la ușa cortului și am constatat că ne aflam pe niște insule cu o mare de bălți în jur. Atunci mi-am amintit că era 21 mai, ziua numelui meu, Sfinții Constantin și Elena. Deși mai eram cu un camarad neamț în cort, m-am simțit singur în imensitatea teritoriului sovietic, ca și cum aș fi fost abandonat pe o insulă pustie. M-am simțit ca un grăunte de nisip pierdut într-un deșert uriaș. La mii de kilometri, familia mea sărbătorea
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
a surorii mele mai mari Elena, Coca Mare cum îi spuneam noi. Mi-am imaginat că sunt în jurul mesei pline de bunătățile pregătite de mama și că închin un pahar de vin cu ei. Nu am îndrăznit să-i mărturisesc camaradului meu că era ziua numelui meu deoarece nu aveam cu ce să-l tratez... NUNTA DE LA MAGLAVIT, ÎN SATUL LUI PETRACHE LUPU Eram tineri ofițeri, arătoși, simpatici, cu uniforme ca la paradă și aveam multă trecere în orașul Craiova, în
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
a dat un ofițer din Baterie care ne-a condus la OBSERVATOR, pe un drum protejat pe unde transporta și mâncarea pe poziție. Am ajuns la OBSERVATOR, m-am prezentat, am arătat Ordinul Diviziei și am început discuția ca între camarazi. Era o zi cu liniște pe FRONT, era cald și bine, iar ostașii se relaxau în adăposturile săpate. Am privit și prin luneta foarfece - poziția inamică se vedea ca în palmă cu nemții care unii se odihneau, alții scriau scrisori
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
la 20 de ani muncă silnică și 10 ani degradare civică pentru „crima de uneltire contra ordinii sociale” (eliberat doar ca urmare a aplicării Decretului nr. 411/1964), este autorul mai multor albume cu lucrări de grafică tematică. Împreună cu un camarad de suferință Între acestea se află și câteva albume inedite în plastica românească prin faptul că reproduc secvențe dramatice, tulburătoare din locurile de detenție și coloniile penitenciare de muncă prin care a trecut Radu Bercea (Luciu-Giurgeni, Cireșu, Grădina, Strâmba, Salcia
„MEMORIA RETINEI GULAGULUI ROMÂNESC” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349042_a_350371]
-
ediție revăzută și adăugită (Editura Eurostampa, Timișoara), o ediție mai consistentă (100 de pagini față de cele 68 ale primei apariții), care reunește un număr mai mare de lucrări. În realizarea acestui album Radu Bercea a avut parte de sprijinul unui camarad de suferință, Nicolae (Ninu) Ianăși, fost deținut politic în perioada 1958 -1964. Cei doi, așa cum scrie într-un “Cuvânt înainte” Nicolae Ianăși (care este autorul textelor explicative ce însoțesc lucrările reproduse în album) s-au întâlnit “în iadul coloniilor de
„MEMORIA RETINEI GULAGULUI ROMÂNESC” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349042_a_350371]
-
amintesc cu plăcere. La tradiționalele melodii se mai adăugau texte noi, specifice mediului carceral, compuse de poeții închisorilor: „Și în lagăr la Cavnic, de Crăciunul din anul 1952, am avut parte de același teatru: alarmă, percheziție, mâncare proastă, izolarea câtorva camarazi. Când am intrat însă în mină, în galeriile întunecate care ne deveniseră prietene, toată mina a început să răsune de colindele pe care le cântam. Mai ales vocile preoților, printre care a lui popa Scai, sau basul extraordinar al unui
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
Mănunchiul de prieteni” și l-a cunoscut personal la Drăgășani pe Corneliu Zelea Codreanu în timp ce construia biserică din localitate. În plin război, pentru un astfel de delict, Anania primește doar o condamnare de șase luni în lagărul de la Caracal, în timp ce camarazi de-ai lui că Nicolae Trifoiu, numai că a dus mâncare la deținuți legionari, a primit șapte ani de pușcărie pe care i-a executat până în 1946, fără „eliberarea” din 23 august 1944. Țânco presupune că Valeriu Anania a semnat
SFINŢII ŞI SECURIŞTII LUI TEODOR TANCO, ARTICOL DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348516_a_349845]
-
complicație sentimentală. Se cunoșteau din anul întâi, de pe timpul când fiecare își făcuse câte un prieten. Cum relațiile nu au mers la niciunul, s-au mulțumit ca ei doi să fie nu numai buni colegi, ci și buni prieteni, buni camarazi, cu toate că poate amândoi și-ar fi dorit mai mult. Robert era gălățean ca și ea și se trăgea dintr-o familie de medici. Ca să nu se piardă tradiția în familie (el devenind peste patru ani a treia generație de medici
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
amintesc cu plăcere. La tradiționalele melodii se mai adăugau texte noi, specifice mediului carceral, compuse de poeții închisorilor: „Și în lagăr la Cavnic, de Crăciunul din anul 1952, am avut parte de același teatru: alarmă, percheziție, mâncare proastă, izolarea câtorva camarazi. Când am intrat însă în mină, în galeriile întunecate care ne deveniseră prietene, toată mina a început să răsune de colindele pe care le cântam. Mai ales vocile preoților, printre care a lui popa Scai, sau basul extraordinar al unui
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
dă mă-ta, cu care am fost apropiat, că era și ea preoteasă, da’ fată deșteaptă, nu ca tine, care nici nu știu cu cine semeni! Du-te, focului și adă-l în casă că moare de frig că este camaradul meu din facultate, Huni, egipteanul, fiindcă numai noi știam să zburăm pe vremea aia! Marș, că te ia gura iadului, boule! Destul de indiferent față de viitorul preconizat, ucenicul se târî spre ușă și, tot după vreo două clepsidre, reveni aducând pe
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
și centurionilor să se așeze pe jilțurile lor. Trupa rămase în picioare în spatele lor iar procuratorul vorbi apoi fără nici o altă introducere. -Zeii fie cu voi prieteni, spuse el ridicând mâna cu palma deschisă. V-am adunat aici, demnitari, legionari, camarazi și amici pentru a vă comunica intenția mea de a întări straja la mormântul celui numit de iudei - Iisus din Nazaret. Nu v-aș fi chemat aici dacă evenimentele tragice petrecute înaintea Pesahului evreilor nu ar fi generat această stare
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
aceeași acuzație pentru care fusese achitat în 1946. Este trimis fără judecată în colonia Poarta Albă, până în 1955, când salvarea eliberării îi vine din partea mareșalului Malinovski, care fiind oaspetele (sau „gazda”) lui Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a întrebat de fostul său camarad de front cu care a făcut campania în Cehoslovacia. S-a pus pe rol procesul și a fost achitat, dar ajungând la Căciulești a găsit casa naționalizată, deposedat de pământ și acuzat de tribunalul local ca sabotor agricol, pentru că timp
TEMNIŢA COMUNISTĂ, ULTIMUL DOMICILIU AL MULTOR EROI ROMÂNI AI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344328_a_345657]
-
amintesc cu plăcere. La tradiționalele melodii se mai adăugau texte noi, specifice mediului carceral, compuse de poeții închisorilor: „Și în lagăr la Cavnic, de Crăciunul din anul 1952, am avut parte de același teatru: alarmă, percheziție, mâncare proastă, izolarea câtorva camarazi. Când am intrat însă în mină, în galeriile întunecate care ne deveniseră prietene, toată mina a început să răsune de colindele pe care le cântam. Mai ales vocile preoților, printre care a lui popa Scai, sau basul extraordinar al unui
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
aceste repere devin fără îndoială, determinante atunci când este luată în discuție creația lirică. În închisori se învățau versuri cu sete și înfrigurare. Dacă veneai din libertate cu poezii memorate, acestea constituiau un capital prețios care îți asigura simpatia și respectul camarazilor de suferință. S-au creat versuri în închisorile comuniste cu cele mai variate teme, de la cea care exprima revolta și setea de libertate, cu implicite accente mesianice, trecând la lirica patriotică, erotică, religioasă, la specia epigramei și pamfletului; lumea literară
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
el nu s-a mai întors. Soția i-a fost anunțată de un vecin, că soțul ei și alt vecin de-al lor, s-au dus la Niculaie. Niculaie era mort. Așa că și-au dat seama că și cei doi camarazi muriseră. După o vreme, le-a dat și armata trista veste. Au venit și le-au ridicat cruce în curtea bisericii. Dedic această poezie bunicului meu Cristea Ironim și camaradului lui ,bunicului soțului meu, Tomoni Toader din Clopotiva, care a
VETERANI DE RĂZBOI de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348010_a_349339]
-
mort. Așa că și-au dat seama că și cei doi camarazi muriseră. După o vreme, le-a dat și armata trista veste. Au venit și le-au ridicat cruce în curtea bisericii. Dedic această poezie bunicului meu Cristea Ironim și camaradului lui ,bunicului soțului meu, Tomoni Toader din Clopotiva, care a fost dat dispărut. Și după el, au rămas două fete mici: Mărioara și Cornelia și soția Dalida, care nu s-a mai măritat niciodată. O dedic și bunicului Ciuciu Adam
VETERANI DE RĂZBOI de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348010_a_349339]
-
complicație sentimentală. Se cunoșteau din anul întâi, de pe timpul când fiecare își făcuse câte un prieten. Cum relațiile nu au mers la niciunul s-au mulțumit ca ei doi să fie nu numai buni colegi, ci și buni prieteni, buni camarazi, cu toate că poate amândoi și-ar fi dorit mai mult. Robert era gălățean ca și ea și se trăgea dintr-o familie de medici. Ca să nu se piardă tradiția în familie (el devenind peste patru ani a treia generație de medici
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
pentru Dragoste de Dumnezeu și de Neam, încă de pe vremea dictatorului Antonescu, a îndurat cu stoicism toate mizeriile, defăimările și torturile regimurilor totalitar-atee. Prin dăruirea dragostei sale creștine a salvat de la moarte cu 10 grame de streptomicină (primite de la un camarad de suferință pentru a-și salva propria-i viață) viața pastorului evreu Richard Wurmbrand. I-a dăruit bucuros propria sa viață cu sufletul său plin de lumină. Apoi, cu starea sa împodobită de har, Valeriu a mai putut adăuga: „În
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
al armatei. Reconstituirea unei încercări de trecere frauduloasă a frontierei de vest. Călăuza grupului de infractori este un fost grănicer care și-a făcut serviciul militar în acest sector de pază. Se simt cu toții trădați. Ar fi ca și cum unul din camarazii de arme, de acum, i-ar trăda fără să-i pese de ceea ce ar avea ei de suferit. În luptă, în orice împrejurare, viața ți-o dai nu pentru patrie ci pentru camaradul de lângă tine. El este patria. Acesta este
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
cu toții trădați. Ar fi ca și cum unul din camarazii de arme, de acum, i-ar trăda fără să-i pese de ceea ce ar avea ei de suferit. În luptă, în orice împrejurare, viața ți-o dai nu pentru patrie ci pentru camaradul de lângă tine. El este patria. Acesta este adevărul. Orice altceva nu este decât născocire a istoricilor, a politicienilor care transformă jertfa ta în propria lor glorie, cu doar prețul de nimic al vorbelor bine meșteșugite. Nemernicul fost camarad cunoaște prea
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
ci pentru camaradul de lângă tine. El este patria. Acesta este adevărul. Orice altceva nu este decât născocire a istoricilor, a politicienilor care transformă jertfa ta în propria lor glorie, cu doar prețul de nimic al vorbelor bine meșteșugite. Nemernicul fost camarad cunoaște prea bine perimetrul de pază, știe locul de pândă al grănicerului de serviciu. Își lasă grupul de civili în așteptare, face un mic ocol și surprinzându-l pe grănicer îl dezarmează silindu-l să-i urmeze până aproape de fâșia
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
ciocârliei care, dacă ar fi ascultat de un încarcerat într-o închisoare, l-ar face să se simtă mai liber decât în afara zidurilor închisorii. Bert, pe lângă responsabilitatea însușirii cunoștințelor despre carburanți și lubrefianți, o avea și pe aceea a supravegherii camarazilor. Prima responsabilitate era o bagatelă, avea cunoștințe într-ale chimiei mai mult decât necesar. În privința celei de-a doua responsabilități avea probleme începând cu el îsuși. Destinderea, la care nici că ar fi putut visa, lipsa unui program riguros își
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
ales, trebuie să-și continue drumul dar este de neconceput să o facă fără cel de-al treilea. Bădilă întârzie de la întâlnirea din capătul peronului Gării de Nord. Spre totala lor surprindere sunt interpelați de un civil : - Așteptați cumva un grănicer, un camarad de-al vostru ? Oricine și-ar fi putut da seama că sunt în așteptarea cuiva. Tensiunea așteptării de până atunci și șocul surprizei le-a creat o reacție nefirească ; puțin a lipsit să tabere amândoi asupra civilului să-l silească
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
civile. Ascultase justificările acestuia, înclina să-l creadă dar avea nevoie de o certitudine și-l trimisese pe cel care reclamase să-i cheme. Soldatul Bert îi spune totul pe șleau, că sunt în întârziere deoarece au trecut pe acasă. Camaradul lor, sosit la gară îmbrăcat în civil, a trebuit să se schimbe de haine. Îi arată ordinul de serviciu susținând că totul este clar, nu a există nicio intenție contra bunelor moravuri. - Nici măcar reclamația nu mai există ; vedeți-vă sănătoși
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]