962 matches
-
nesigure. Acufena lui Weber - o simplă hartă auditivă, reorganizată pentru a produce sunete-fantomă într-o ureche nevătămată. Avea să sfârșească la fel ca unul dintre pacienții săi cu atac cerebral, cu un braț stâng în plus, cu trei gâturi, un candelabru plin de degete, fiecare resimțit discret, ascunzându-se sub o pătură de spital. Și totuși stafia era reală. Când li se cerea să-și miște degetele de la picioare, celor cu picioarele tăiate li se aprindea partea din cortexul motor responsabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sus. Traversez o feerie de neliniști și emoții; ce frumoși am fi cu toții de-am trăi în armonie! 1946 La Sfânta Înviere Noapte plină de lumini, noapte plină de mistere pomii-n floare prin grădini vin cu noi la Înviere. Candelabre în eter mii de-aprinse sfeșnice și pământul este-n cer, printre cele veșnice. Doamne, câtă bucurie e în sufletul meu azi! Și câtă statornicie Este-n verdele din brazi! Armonie care lin mă desprinde de o certă mână de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
în rândul sfinților și care, din rânduiala lui Dumnezeu, își are mormântul tot în Mănăstirea Secu, în partea stângă a bisericii mari. Cuvioșii monahi maritirizați de către turci în anul 1821 în curtea Mănăstirii Secu, luminează și ei în ceruri, în candelabrul de sfinți împreună cu Cuvioșii Părinți Vichentie Mălău ( † 1945 ) și Antim Găină ( † 1975 ). Aceștia sunt doar câțiva pe care îi cunoaștem și Dumnezeu dorește să-i proslăvească, însă câți sunt cei ce s-au sfințit pe aceste lespezi de piatră și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
viața în Hristos, în osteneli de post, în ceasuri întregi de rugăciune, în clipe de tăcere, în sute și chiar mii de metanii și închinăciuni pe zi. Începând cu anul 2007 Mănăstirea Secu a devenit o casă a sfinților. Din candelabrul de monahi ce au strălucit prin viețuirea lor plăcută înaintea lui Dumnezeu, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a înscris în rândul sfinților din calendar doi viețuitori din această mănăstire. Astfel, în 29 august 2007 a avut loc proclamarea canonizării Sfântului Ierarh
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pe una din ele, ea se înroșea sau devenea palidă. Se avînta în vise cu aventuri complicate, toate legate obscur de artă, dar culminînd cu o fantezie la care ajungeau toate visele lui diurne. Vedea o sală imensă luminată de candelabre și cu podea de marmură, cu o scară monumentală în capăt, care se ridica spre un cer întunecat și fără stele. Pe una din laturi stăteau toate femeile pe care le iubise și cu care fusese însurat, toate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trotuar, așa că picioarele se loveau de suprafața strălucitoare cu un sunet ascuțit ca un piuit. Traversînd dealul pe lîngă universitate, fu izbit de limpezimea stelelor. Nu arătau ca niște lumini punctînd suprafața interioară a unui dom, ci semănau cu niște candelabre galactice atîrnate la diversele niveluri ale aerului întunecat. Se simțea vag fericit, dar, în același timp, vag încurcat și lipsit de vlagă, pe lîngă faptul că i se făcuse frig. Sărutul nu avea nimic din ceea ce aflase; nimic din cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre metalice neaprinse la capete. Thaw își sprijini coatele pe parapet și zise: — Ascultă. în apropiere, o lună aproape plină era pistruiată de frunzele din vîrful unui ulm. Rîul gîlgîia abia auzit printre malurile de lut, iar arteziana susura în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rugăciune. în apropiere, membrii delegației erau înghesuiți unii în alții. Șambelanul lor îi fotografia. Rima continua să treacă pe lîngă Lanark fără țintă și visătoare, pînă cînd el îi spuse brusc: — Impresionant, desigur, dar nu-i frumos. Uită-te la candelabre! Sute de tone de alamă și sticlă care vor să dea impresia că sînt de aur și diamant, și nici măcar nu luminează spațiul. Lumina reală vine din spatele coloanelor din jurul pereților. Pariez că-s neoane. — Ești gelos pentru că nu faci parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ultimul an patru au fost aduși chiar la cabinetul lui. Ajunse în Teilor. Remarcă niște case splendide, la intersecția cu Sfântul Spiridon, știa că se lucra de mult la ele, dar iată că acum erau gata și străluceau. Înăuntru erau candelabrele aprinse și pe fereastră se vedea agitație. Un tânăr cu mers suplu, unduit, ieși din curte și sări cu grabă în tramvaiul ai cărui cai erau opriți în stație. — Gata, conaș! anunță Evdoșka, iar clientul lui își puse un picior
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de asemenea, îi surprinsese pe-ai casei, era o încălcare a tradiției, care impunea Capșa sau Fialkowski, ba chiar, de când Fialkowski era bolnav, numai Capșa. Bradul era aproape până-n tavan, iar tavanul era înalt. Ca să-l împodobească, le trebuise scara. Candelabrele erau aprinse toate, iar ciorchinele de lumini din fiecare se înmulțea în oglinzile salonului. Hristea Livezeanu era în toane rele, ca la toate sărbătorile, și-și descărca nervii pe soția lui: — Poate-i spui fiului dumitale că atunci când avem musafiri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
multă scrobeală, se vedea că la colțuri nu se unduiește îndeajuns, stă țeapănă ca femeile care-și strâng prea mult corsetul. Însă alt defect nu mai găsea mesei. Stelele tăiate în cristalul paharelor luceau moale, dar când va fi aprins candelabrul ca un ou plin de lumini, vor lua foc, își vor încrucișa razele. Cupele de șampanie cu clinchet subțire erau pregătite deoparte, pe măsuța de serviciu, lor le venea rândul abia la miezul nopții. Sticlele cu șampanie erau deja în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de sub hijab, ca să se îmbrace cu rochii de călugăriță catolică. Îi stătea bine în negru, fiindcă își făcea gura roșie ca petalele de hibiscus risipite în vasele de pe mese. Se simțea ca un matador lângă ea, când apăreau, noaptea, sub candelabrele fostului cazinou și pierdeau nebunește. Dar atunci o ținea de talie, fără frică, și o săruta sub ureche, acolo unde linia gâtului se-nnoda cu cercelul cu diamant. Le plăcea și altora, o știa, fiindcă le vedea ochii care o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
limpezi ale lacului lângă poartă; și-n aerul cel curat al serei tremurau din palat cântece mândre și senine. Făt-Frumos se sui-n luntre și vâslind, ajunse până la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el văzu în boltele scărilor candelabre cu sute de brațe, și-n fiecare braț ardea câte o stea de foc. Pătrunse în sală. Sala era înaltă, susținută de stâlpi și de arcuri, toate de aur, iar în mijlocul ei stătea o mândră masă, acoperită cu alb, talgerele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o sală cu oglinzi de care nimeni nu se apropia. Sala, toți și-o imaginau la fel. În ea nu existau nici ferestre, nici mobilă; doar o masă așezată în centru și două fotolii de răchită. Sub tavan, spânzura un candelabru uriaș. În rest, oglinzi peste tot. Pe pereți, în tavan și chiar pe jos. Părerile se împărțeau abia când se ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită ori nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită ori nu cu o bucată de pânză. Dincolo de aceste mici divergențe, toți erau de acord că sala era căptușită cu oglinzi mari, venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta orbitoare continuu, și că Bătrânul stătea acolo numai noaptea, trântit într-unul din fotoliile de răchită, celălalt fiind permanent gol, cu o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-și ia rămas bun de la mulțimea aceea în care toți aveau același chip ca și el, după care se retrăgea să se culce într-un cort de tuareg, adus din ultima călătorie și fixat într-o altă încăpere, lăsând candelabrul să lumineze o sală strălucitoare și goală. Mă miram: "De ce nu v-ați dus nici unul s-o vedeți?" Zâmbeau. Intrarea era păzită de un zdrahon mut care, cu siguranță, nu le-ar fi îngăduit să pătrundă; și nu țineau să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și mai puternică. Știam de la bătrâni că pereții erau căptușiți cu oglinzi, că nu existau nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în centru și de cele două fotolii de răchită, că până și tavanul, de care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întîmpina, uluită, figura mea, reflectată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă găseam părea făcută anume ca să nu mai visez cu capul vârât sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă scol în picioare și să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Pe cine? În afară de mine nu era nimeni acolo, iar după plecarea mea rămânea în același loc, cu brațele încrucișate. Intrând în sală, mă miram din ce în ce mai rar de absența Bătrânului. Uneori, în prag, înainte de a mă obișnui cu lumina scânteietoare a candelabrului reverberată în oglinzi, mă așteptam să aud o voce uscată întîmpinîndu-mă: "Ei, domnule sculptor, ce-ai mai născocit pe seama mea?" Dar asta dura numai o clipă. Pe urmă mă așezam în fotoliu și mă priveam în oglinzi; nu se mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât să te duci tu dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă". Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum, faptul că nu se zăpăcise dând cu ochii de atâtea oglinzi incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: "Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?" am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fie curiozitatea Mopsului mai puternică decât teama de un blestem. Despărțindu-mă de Dinu, am pornit spre sala cu oglinzi. Se făcuse seară și n-aveam nici un chef să mai ascult avertismentele bufniței. Preferam să uit, sub lumina scânteietoare a candelabrului, atmosfera de panică din azil. Pe deasupra, trebuia să mă deprind cu noua situație, să-mi capăt curajul de a mă așeza într-o noapte, cu orice risc, pe fotoliul Bătrânului, fiindcă nu mai exista drum înapoi. Francisc m-a invitat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
promițătoare de belșug și mulțumire pentru cel ce s-a obosit sădind pomii respectivi. Am un zarzăr minunat care face fructe mari, aspectuoase, apetisante. Când înflorirea lui a atins apogeul e o plăcere să privești ca la cel mai măreț candelabru din cine știe ce catedrală a lumii, acea frumusețe albă, delicată, cu un miros suav ce-ți îmbată privirea și vrând-nevrând te duce la mirosul specific al fructului ajuns la maturitate, precum și al sâmburelui care-i perpetuează specia. Dacă mai pui alături
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vinul, o nuanță mai aspră, precum cărămida roșiatică, însoțită de negru intens, alb și multe feluri de gri. După cum i se spusese, podeaua era împărțită în trei panouri distincte. Cel mai îndepărtat părea a fi schița unei sinagogi, incluzând două candelabre evreiești tradiționale, menora-ul. La bază, se afla un tablou primitiv, aproape copilăros, cu Avraam sacrificându-l pe fiul său, Isaac. Dar privirea îi sări imediat la panoul cel mare din mijloc. Înfățișa un cerc, împărțit în douăsprezece segmente, câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din New Orleans. — Păi, Ignatius, asta a fost singura dată cân’ ai lucrat de cân’ ai terminat universitatea și-ai stat acolo numa’ două săptămâni. — Este exact ceea ce îți spun, răspunse Ignatius, țintind cu un ghemotoc de hârtie în globul candelabrului de sticlă mată. — Nu făceai decât să lipești niște hârtiuțe în cărți. — Da, dar le lipeam după propriile mele principii estetice. În unele zile nu reușeam să lipesc decât vreo trei, patru, ca să pot fi satisfăcut de calitatea muncii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca un reproș, nici ca un avertisment, Însă, nu se știe cum, a avut ambele aceste efecte asupra tuturor celor din Încăpere. Noaptea luase deja locul amurgului, iar lumina dinăuntru scăzuse Încet. Bunica Shushan s-a ridicat și a aprins candelabrul de cristal. — Trebuie să o salvăm pe Armanoush de toate relele, ăsta e singurul lucru care contează, a spus moale Shushan Tchakhmakhchian, cu ridurile de pe fața ei și vinișoarele subțiri, vineții de pe mâini și mai evidente În lumina albă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]