539 matches
-
care îl socoteau un sfânt apărut în generația lor, elogiile cercetătorilor din toate timpurile, care îl apreciază drept un învățat și evlavios teolog constituie argumente solide pentru așezarea lui Dionisie Smeritul sau Exiguul în rândul Sfinților români și nu numai. Canonizarea de către Biserica Ortodoxă Română ar reprezenta o recunoaștere oficială a universalității personalității sale ilustre, a contribuției lui incontestabile ca teolog, filosof, estetician, dialectician, jurist, calendarolog, traducător din limba greacă în limba latină, dar mai ales ca misionar desăvârșit.
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
specialiștilor consacrați (din ce în ce mai puțini, de altfel), cât și cea superficială a "moderniștilor" asupra trecutului culturii scrise, atât dezinteresul teoretic, al unora, cât și "relaxarea" științifică, în perspectiva dialogului, a celorlalți, riscă să piardă din discursul critic chiar obiectul în sine. Canonizarea (pe alocuri, auto-canonizarea) unora dintre vocile majore ale istoriei literaturii române vechi a provocat și împietrirea jocului de perspective, dar și regionalizarea, chiar trecerea într-un registru minor, provincial, a valorii unora dintre textele medievale, pe baza cărora s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
întărit caracterul complementar, prin aproprierea și consacrarea anumitor formule de text. O altă posibilă interpretare asupra sistemului "genurilor" în raport cu istoria instituțiilor, prin intermediul istoriei literare (și nu a istoriei literaturii), ar putea să aducă lumea științifică, deținătoarea, în fine, a dreptului canonizării culturale, în punctul în care această "cultură veche" (termen acoperitor, dar neincitant pentru lectorul contemporan) nu ar mai apărea ca o uriașă oglindă a lumii medievale (precum recent rediscutatele "des miroirs des princes"), ci doar ca niște cioburi ("des éclats
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și ocrotirea recoltelor” (F. Lebrun, 1995, p. 115). Zvonurile despre aceste miracole atrag valuri succesive de pelerini, care transmit versiuni legendare despre centrul sacru și despre puterile sale ieșite din comun. Ulterior, centrul sacru este „instituționalizat”, atât prin recunoașterea și canonizarea lui, cât și prin apariția unor specialiști ai sacrului, care gestionează accesul la centrul originar, prin instituirea de norme și reguli, prin construirea de clădiri, În scop religios sau cu substrat practic (pentru cazare, tratament, comerț). În timp, cultul local
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
literar, care se consideră a fi „încorporată” acestuia, având un caracter anistoric, se vorbește și de „valoarea dobândită” de textul literar în cadrul interacțiunii simbolice a actului de lectură. Valoarea operelor presupune astfel un șir de validări diacronice. În cadrul esteticii receptării canonizarea unei opere nu mai este văzută ca o creație încheiată odată pentru totdeauna. Evoluția diacronică a canonului evidențiază două aspecte care vizează însăși misiunea canonului: selecția operelor și modul de gestionare a resurselor simbolice care nu funcționează însă „ca un
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
unei opere în canon echivalează, de aceea, cu o excomunicare.” După cum constată Iulian Costache într-o lucrare dedicată unui autor canonic, problemele nu sunt deplin rezolvate odată ajuns în canon, aici intervin alte neajunsuri. Din acest punct de vedere, prețul canonizării reprezintă pierderea unei interacțiuni nemijlocite și înlocuirea cu o admirare necondiționată pentru că lectura canonică riscă să devină o simplă actualizare a unor presupoziții de lectură sub presiunea stereotipilor interpretativi. III.4. Idei și ideologie Secolul XX poate fi considerat dintr-
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Într-adevăr, În alte tipuri de documente se află pe primul loc divinități care În tratate apar pe un locul secund și că de pe liste lipsesc divinități care, În schimb, dețin un loc important În cadrul cultului. xe "Kummanni"Încercarea de canonizare și clasificare ierarhică a divinităților nu este nici unitară și nici completă; ea Își menține coerența doar În interiorul listelor din tratate și răspunde În primul rând dorinței de centralizare a regelui. În aceeași perioadă, un analog fenomen de sistematizare este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au greșit nimic, au dat jertfa din iubire, pentru care sunt veșnic osândiți de adevărații dușmani ai neamului nostru și al lui Hristos. În sufletul autorului se simte o urmă de tristețe. Jertfa martirilor din închisorile comuniste, în loc să ducă la canonizări de Sfinți, spre modele umane care să schimbe destinul României și al acestui popor minunat, nu numai că e trecută sub tăcere, dar e stigmatizată și chiar pusă la zid de acești „comunisto democrați”, fără pic de credință, de moralitate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
reunește în două volume, Vocația spiritualității (1995) și Interferențe spirituale (2002), articolele publicate de-a lungul timpului în presa culturală din țară, diversitatea tematică - de la subiecte de eminescologie, literatură veche, recenzii la cărți aparținând unor autori craioveni până la pledoaria pentru canonizarea lui Mihai Viteazul - fiindu-le caracteristica definitorie. SCRIERI: Publicații periodice din Oltenia, I-II, pref. Dan Simonescu, Craiova, 1976-1979; Manuscrise și cărți vechi, pref. Dan Simonescu, Craiova, 1977; 70 de trepte, pref. Dan Simionescu, Craiova, 1978; „Arhivele Olteniei”. 1922-1946 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
sacrilegă exacțiune în efigie la care este supus ultimativ poetul. Pe mistificarea acestei figuri ultime situate sub pecetea autenticității și distribuită majorității sculptorilor se va construi mistica "poetului nepereche", a geniului național, pentru care există chiar și o cerere de canonizare înaintată Patriarhiei: "E drept că el apare cu trăsăturile modificate de descompunerea incipientă a fibrei, cu falca strâmbată de infecția care i-o umflase în timpul ultimelor sale zile în ospiciu și cu fruntea purtând bandajul septic care o obrintise rana
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stat puternic și respectat care joacă astăzi un rol insemnat în cumpăna politiceĭ europene" (Xenopol, 1890, pp. 174-175). După cum remarcă și L. Boia (1997, p. 240), lunga domnie de 48 de ani a lui Carol a creat premisele temporale pentru canonizarea sa istorică antumă, realizările din timpul său asigurându-i introducerea în panteonul marilor figurile ale neamului încă din timpul vieții. Prin Carol I, memoria națională devine contemporană, iar regalitatea, una din resursele identitare ale românității. Elogiind succesele recente ale politicii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
galerie de personalități pe care le canonizează istoric prin introducerea lor într-un panteon. De cele mai multe ori, în jurul acestor figuri panteonizate este țesută ceea ce am numit a fi o martirologie. Regimul comunist și-a elaborat propriul său panteon proletar-partinic, prin canonizarea eroilor muncitori care s-au sacrificat în numele idealului luptei sociale. Răsturnarea regimului din 1989 a basculat și panteonul său proletar-partinic. Gradual, pe măsură ce manualele au început să abordeze subiectul regimului comunist (prima generația de manuale stopau narațiunea istoriei românilor odată cu sfârșirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice, a fost imaginat ca prolog al unui prezent ce aspira spre aceeași monumentalitate; d) sacralizarea trecutului momentul apoteotic al acestui crescendo al patosului național se împlinește în sanctificarea trecutului și canonizarea protagoniștilor săi umani. În mod tradițional, atitudinea generală a societăților față de propriul lor trecut se înscrie pe linia reverențiozității, a unei raportări pioase, plină de smerenie, față de un trecut memorializat într-un registru sacrosanct. Cazul românesc nu face excepție. Dimpotrivă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a-și atinge climaxul în interbelicul înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea ciclu, culminând cu dubla canonizare a lui Ștefan cel Mare și a lui Constantin Brâncoveanu, s-a încheiat după 1998, când modul de raportare la trecutul românesc s-a transfigurat radical. Invocându-l din nou pe F. Nietzsche cu ale sale foarte oportune concepte din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]