767 matches
-
de o mare personalitate a satului: Simion Pântea. Simion Pântea a trăit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea; a locuit în cătunul Păntești - Sălciua de Sus. Sursele bibliografice îl arată că : „țăran mai răsărit”, „cantor de biserică”, „copist de manuscrise”, „jude al satului”. Simion Pântea devine una dintre personalitățile satului o dată cu finanțarea tipăririi la Sibiu a cărții "Alexandria", în anul 1794. A fost primul care a decis să tipărească o carte populară, cum era "Alexandria
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
Găndreștii, familia Nistea (desprinsă din Găndrești și Bârstănești), care obțineau venituri bune din comercializarea fructelor, în principal pe piața din orașul Turda. Acum cele mai multe dintre aceste livezi sunt îmbatrânite, de altfel ca și majoritatea locuitorilor. Pantea Eugen, cântăreț mai apoi cantor la biserică, născut prin 1910, își amintește că prin anii 1920 toate casele erau acoperite cu paie, numai casa popii era acoperită cu țiglă. Tot el vorbește de amintirea bunicii sale care zicea că pe când era ea mică, adică pe la
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
bisreica a fost gata de sfințire. Evenimentul s-a produs in vara acelui an de către episcopul Nicolae Colan al Clujului, preot fiind Nicolae Rotaru Colesnic.. În 1980 s-au făcut importante reparații la biserică. S-a introdus curentul pe cheltuiala cantorului de atunci Macarie Ilie. Din construirea bisericii nu putea lipsi elementul legendar, în principal prin crearea atmosferei de basm care a domnit in timpul sfințirii bisericii, aducerea de la șosea a episcopului Colan cu carul împodobit cu covoare și pernii, tras
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
de vedere religios în documente apare Hideaga care, cu 12 familii de români credincioși, cu preot unitarian, aparțin Arhidiaconatului Coasului. Preotul era "Georgius", numit de Inocențiu Micu Klein. - În 1750 satul Hidegkut apare cu 148 de locuitori și biserică cu cantor. Aparține protopopiatului Coas, districtul Chioar. - În 1900 Hideaga avea 428 de locuitori, din care 363 romani și 65 evrei și unguri. Religia era greco-catolică, filială a parohiei Finteușu Mic din districtul protopopesc al Mireșului Mare, comitatul Szatmar. - Ioan Coza era
Hideaga, Maramureș () [Corola-website/Science/301578_a_302907]
-
65 evrei și unguri. Religia era greco-catolică, filială a parohiei Finteușu Mic din districtul protopopesc al Mireșului Mare, comitatul Szatmar. - Ioan Coza era paroh în Pribilești și inspectorul școalelor din districtul Mireșu Mare. În Finteușu Mic era paroh Alexandru Peter, cantor Iustin Kerekes. - Hideaga avea biserică din zidărie, cu hram la Sfântul Nicolae, construită în 1862, școală din lemn, cu școlari de toate zilele 28, și școlari de repaus 11. Cantor învățător era Paul Mihnea, cu credincioși greco-catolici 340 și evrei
Hideaga, Maramureș () [Corola-website/Science/301578_a_302907]
-
districtul Mireșu Mare. În Finteușu Mic era paroh Alexandru Peter, cantor Iustin Kerekes. - Hideaga avea biserică din zidărie, cu hram la Sfântul Nicolae, construită în 1862, școală din lemn, cu școlari de toate zilele 28, și școlari de repaus 11. Cantor învățător era Paul Mihnea, cu credincioși greco-catolici 340 și evrei 38. - Celelalte parohii au fost: Rămeți, cu filiala Tolgieș, Lăpușel Bozânta Mică cu filiala Colțirea, Nosufalau cu filiala Mogoșești, Lucăcești cu filiala Dănești, Mirseu Mare, Pribilești cu filiala Fersig, Posta
Hideaga, Maramureș () [Corola-website/Science/301578_a_302907]
-
cheltuielile fiind susținute de Zosim Stoica. Tot el a donat gardul de fier, care împrejmuiește biserica. La reforma agrară din 1921, biserica greco-catolică a fost împroprietărită cu 15 iugăre de pământ, din care 10 iugăre pentru preot, 2 iugăre destinate cantorului și 3 iugăre pentru nevoile bisericești. Acestea s-au adăugat la pământul deținut anterior în proprietate, astfel încât biserica a avut, în perioada interbelică, o suprafață totală de 22 iugăre 1328 stânjeni. În declarația Bisericii greco-catolice din Giacăș despre averea mobiliară
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
Vamoș. A activat și ca învățător (docente) la școala confesională a comunității greco-catolice. A trecut în neființă în 15 februarie 1945, soția sa părăsind această lume ceva mai devreme, în 4 septembrie 1943. În timpul păstoririi sale și a antecesorului său cantor a fost George Munteanu, urmat de Alesiu Pop și Octavian Popoviciu . Preotul Victor Vamoș a păstorit comunitatea greco-catolică din Giacăș pentru scurtă vreme, trecând în neființă în 18 septembrie 1941, așa cum reiese din Conscripția nominală a sufletelor din parohia Giacoș
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
partea centrală a Câmpiei Transilvaniei, în partea de NV a județului Mureș, pe DN15 (Târgu Mureș-Turda), la o distanță de 25 km de Târgu Mureș. Localitatea este străbătută de râul Comlod. La mănăstirea de aici era în 1765 preot Gabor, cantor Pop Gavril și clopotar Filip Cadar. În 1793 Gheorghe Șincai ajută sătenii în problema veniturilor mănăstirii. Atunci trăia aici Popa Iosif. O parte a hotarului satului s-a numit în trecut "Pădurea Mănăstirii".
Râciu, Mureș () [Corola-website/Science/300592_a_301921]
-
de plutărit între Lunca Bradului și Arad, începând din 1780, în zonă trecând câte trei plute pe zi. Din monografia localității Petelea reținem interesante date consemnate sub aspect climatologic. Menționăm printre acestea puternica grindină din 20 iulie 1853, consemnată de cantorul bisericii din localitate pe una din cele 15 cărți de cult păstrate de biserică numită "Predici și învățături" de P. Maior, precum și alte mari căderi de grindină, ca cele din 1912 sau 1956. Sunt menționate de asemenea puternice secete din
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
fiind amplasată în zona cimitirului actual. Datele despre parohie apar într-o carte publicată de Dr. Dimitrie Radu episcop greco-catolic de Lugoj, editată în 1903 sub numele „Semitism". Aceste date au fost copiate de Turcu Petru (Ponoran) în timpul formării de cantor, la școala de cântăreți bisericești de pe lângă episcopia greco-catolică a Lugojului, prin deceniul III al secolului XX. Din această lucrare rezultă că averea bisericii, în acele timpuri, constă în: - un iugăr de pământ , - 500 litri de porumb , - 50 de zile de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
deces) a servit preotul Emil Vladislav, acesta a rămas văduv imediat după căsătorie până la sfârșitul vieții, în conformitate cu regulile religiei greco-catolice care nu permiteau recăsătorirea. A fost un om foarte inteligent, cu concepții liberale, moderne și sociabil. Preotul Emil Vladislav și cantorul Turcu Petru Ponoran au slujit și condus parohia din Livadia cca. patru decenii, în secolul XX. Parohia Livadia, de rit greco-catolic,a aparținut de protopopiatul Hațeg și de episcopia Lugojului până în octombrie 1948, când regimul comunist prin decret a desfințat
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Parohia Livadia, de rit greco-catolic,a aparținut de protopopiatul Hațeg și de episcopia Lugojului până în octombrie 1948, când regimul comunist prin decret a desfințat acest cult religios, parohiile și credincioșii fiind trecuți “ din oficiu” la ortodoxie. Preotul Emil Vladislav împreună cu cantorii Turcu Petru Ponoran si Ungur Ianăși, de comun acord cu locuitorii satului au trecut la ortodoxie,continuându-și activitatea în noul rit . De altfel încă din anii 1940, credincioșii din Livadia sub conducerea cantorului Turcu Petru Ponoran, au aderat la
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
la ortodoxie. Preotul Emil Vladislav împreună cu cantorii Turcu Petru Ponoran si Ungur Ianăși, de comun acord cu locuitorii satului au trecut la ortodoxie,continuându-și activitatea în noul rit . De altfel încă din anii 1940, credincioșii din Livadia sub conducerea cantorului Turcu Petru Ponoran, au aderat la Asociația Oastea Domnului (de sorginte ortodoxă) înființată de preotul Trifa de la Sibiu, având în anii 1940 o susținută activitate în sat și a fost desfințată tot în anul 1948 de comuniști, sub comuniști ne
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
1940 o susținută activitate în sat și a fost desfințată tot în anul 1948 de comuniști, sub comuniști ne fiind permise întrunirile oamenilor nici în scop religios, de teamă de a nu se face propagandă anticomunistă. De altfel în 1949 cantorul Turcu Petru Ponoran și săteanul credincios Unguraș Ștefan (Fănucu), au fost reținuți la securitatea din Hațeg două zile, pentru „explicații", dar cu scopul de intimidare. După preotul Emil Vladislav au urmat preoții: - Manta Ioan 1 oct. 1968 -1 aug. 1974
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
la securitatea din Hațeg două zile, pentru „explicații", dar cu scopul de intimidare. După preotul Emil Vladislav au urmat preoții: - Manta Ioan 1 oct. 1968 -1 aug. 1974 - Nălboc Eugen 1975 - 1990 - Lădar Nicolae, din 04.02.1990 până în prezent. Cantorii cunoscuți ai bisericii sunt: - Barabaș din Livadia de Coastă - Ungur Ion Diaconu Moț - Turcu Ioan (Ponoran) din 1900-1928. Turcu Petru Ponoran, fiul lui Turcu Ioan, a fost cantor din anul 1928 până cu o lună înainte de deces, mai 1977. Concomitent
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Nălboc Eugen 1975 - 1990 - Lădar Nicolae, din 04.02.1990 până în prezent. Cantorii cunoscuți ai bisericii sunt: - Barabaș din Livadia de Coastă - Ungur Ion Diaconu Moț - Turcu Ioan (Ponoran) din 1900-1928. Turcu Petru Ponoran, fiul lui Turcu Ioan, a fost cantor din anul 1928 până cu o lună înainte de deces, mai 1977. Concomitent, din anii 1920 (data debutului neprecizată), a funcționat un alt cantor Ungur Ianăș Trosc (mai vârstnic), iar după decesul acestuia, s-a asociat ,un alt cantor Revitea Ioan
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Ion Diaconu Moț - Turcu Ioan (Ponoran) din 1900-1928. Turcu Petru Ponoran, fiul lui Turcu Ioan, a fost cantor din anul 1928 până cu o lună înainte de deces, mai 1977. Concomitent, din anii 1920 (data debutului neprecizată), a funcționat un alt cantor Ungur Ianăș Trosc (mai vârstnic), iar după decesul acestuia, s-a asociat ,un alt cantor Revitea Ioan Șucă. Referitor la clădirea bisericii din sat, din surse orale am aflat că la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, a ars
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
a fost cantor din anul 1928 până cu o lună înainte de deces, mai 1977. Concomitent, din anii 1920 (data debutului neprecizată), a funcționat un alt cantor Ungur Ianăș Trosc (mai vârstnic), iar după decesul acestuia, s-a asociat ,un alt cantor Revitea Ioan Șucă. Referitor la clădirea bisericii din sat, din surse orale am aflat că la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, a ars de trei ori, chiar pe noul amplasament din mijlocul satului. Biserica a fost acoperită abia
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Preotul Zenove (din anul 1763) era din Livadia de Coastă. În anul 1971 biserica din Livadia de Câmp fost tencuită în exterior, s-a introdus curent electric în ambele biserici în același an și s-au pus covoare pe jos . Cantorul Turcu Petru Ponoran povestea că până în anii 1960-70, în fiecare din cele două biserici, s-a păstrat câte un steag tricolor cu care delegatiile din ambele părți ale Livadiei au fost în grup la Marea Unire din 1918 de la Alba
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Livadia de Câmp a fost cumpărată în anul 1908 de la Dencișor Petru, prin intermediul consilierului Dâlja Petru, cu 1600 de Zloți ungurești. Până în anii 1960-70 cărțile bisericești de cântări - în strană - erau scrise în românește, dar cu litere slavone (cunoscute de cantori). Aceste cărți au existat în biserică până în ultimul deceniu. În prezent noile cărți sunt tipărite cu caractere latine. Despre biserica din Livadia de Coastă, asezată sub deal, la marginea satului, pe un teren mai ridicat ( cu cimitirul în incintă ), nu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
era perioada nunților, a căsătoriilor. În miercurea seara de dinaintea Paștilor, tinerii și copiii urcau la marginea cimitirului („prograde") cu vedere spre sat, făceau un foc mare și strigau: ,Aoș Mare, Aoș !” Nu se cunoaște semnificația acestor cuvinte. Turcu Petru Ponoran, cantor la biserică, povestea că era legat de această seară, dinainte de arestarea Domnului Isus, când acesta înainte de începerea patimilor s-a rugat Tatălui Ceresc. După alții ar fi un obicei păgân al dacilor, persistent și în epoca creștină. După sărbătorile Paștelor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
în ceea ce privește însușirea unor noțiuni și date administrative (administrație comunală, de primărie, de cadastru, despre date topografice ale satului și asupra proprietăților sătenilor). A urmat cursuri pentru agricultori la județ, de agent agricol, agent veterinar și a fost 50 de ani cantor la biserica din sat: greco-catolică până în anul 1948 și ortodoxă în continuare până la deces. Pentru priceperea lui în cele administrative în anul 1961, după colectivizare, a fost numit contabil la C.A.P.-ului, slujbă de care s-a achitat cu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
maghiară scris și vorbit, la cancelaria notarială ungurească în anii dinaintea primului război mondial, când s-a specializat sub îndrumarea unchiului său notarul Cincora Ioan, notar atât în timpul administrației maghiare cât și în acea românească după Marea Unire. Școala de cantor a făcut-o la Lugoj pe lângă episcopia greco-catolică unde a găsit date scrise din istoria satului Livadia. Între anii 1926-1928 a fost primar al comunei Livadia.În deceniile 20-30 ( și chiar până la colectivizare ) la el veneau țăranii ca să le întocmească
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
părăsit satul. Deși așezarea satului nu a permis o comunicare mai strânsă cu satele învecinate totuși alfabetul, școala, instruirea oamenilor a pătruns în sat încă din anul 1835, care se făcea în câte o casă pustie. Învățătorii erau preoții și cantorii celor două biserici - ortodoxă și greco-catolică care predau rugăciunile și cititul cu litere chirilice. Anul școlar era foarte scurt - 2-3 luni, iar învățătorii erau plătiți în natură, cu grâu sau porumb 7.5 kg de elev pe perioada anuală de
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]