1,594 matches
-
ciupercile după ploaie”, de îndată ce au găsit și cele mai mici nișe de piață liberalizată pe care se puteau manifesta. Cu toate acestea, doar o minoritate extrem de restrânsă va participa cu adevărat la construirea noului capitalism românesc postcomunist. Banii privați sau „capitaliștii pieței” Ideologia cotidiană dominantă, promovată și susținută de intelectualitatea românească de-a lungul întregii tranziții, afirmă și legitimeză o singură cale de formare și succes a capitalistului român: prin valorificarea calităților sale excepționale de personalitate, individuală și socială. De aici
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
va participa cu adevărat la construirea noului capitalism românesc postcomunist. Banii privați sau „capitaliștii pieței” Ideologia cotidiană dominantă, promovată și susținută de intelectualitatea românească de-a lungul întregii tranziții, afirmă și legitimeză o singură cale de formare și succes a capitalistului român: prin valorificarea calităților sale excepționale de personalitate, individuală și socială. De aici, nenumăratele studii și teorii referitoare la sistemele de valori ale întreprinzătorilor, la disponibilitatea lor de a-și asuma riscuri, de a acționa fără sprijinul sau protecția statului
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
riscuri, de a acționa fără sprijinul sau protecția statului, de a adopta atitudini și convingeri liberale, și la capitalul social de care dispune. Conform ideologiei dominante, întreprinzătorul pornește de la nimic și, prin efort, îndemânare, perseverență și relații, reușește să devină capitalistul român, călit în a identifica oportunitățile pieței, ingenios în soluții financiare și tehnologice și activ și eficient în aplicarea lor. Această utopie a fost testată de sute de mii sau chiar milioane de mici întreprinzători ce au apărut ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
9 luni, până în iunie 1992, numărul acestora s-a dublat, ajungând la 147.000. În 1996, numărul lor se dublase din nou, depășind 300.000. Evident, nu toți au avut succes. O parte, dificil de estimat, a noii clase de capitaliști români s-a format pe piață, după modelul „tradițional” sau „de manual” al formării și evoluției burgheziei mici și mijlocii în Europa Occidentală. Pentru că începe pe piață, și anume pe piața bunurilor de consum destinate populației, procesul începe cu comerțul
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
exponențiale la nivelul modificărilor produse în suprastructură. Ca orice stat comunist și societate socialistă, România a desfășurat, începând cu 1948, un experiment social pe scară largă a cărui esență consta în organizarea economiei după model industrial, dar fără capital și capitaliști. Primul a fost înlocuit de proprietatea de stat, iar rolul întreprinzătorilor a fost preluat de administrație. Ca urmare, trecerea la capitalism a parcurs un traseu net diferit de cel „natural”, cunoscut din istoria dezvoltării capitalismului. Cea mai importantă schimbare a
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
rețetă net diferită. De data aceasta, nu populația se ridică împotriva clasei politice, ci clasa politică acționează împotriva populației; de data aceasta, populația nu este expropriată, ci, dimpotrivă, împroprietărită (exproprierea are loc abia într-o etapă ulterioară); de data aceasta, capitaliștii nu trebuie să-și aducă forța politică inferioară la nivelul puterii economice incontestabile pe care o au, ci, dimpotrivă, viitorii capitaliști domină politica statului, dar nu au capital; de data aceasta, industria și proletariatul nu cresc treptat, ajungând să domine
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
aceasta, populația nu este expropriată, ci, dimpotrivă, împroprietărită (exproprierea are loc abia într-o etapă ulterioară); de data aceasta, capitaliștii nu trebuie să-și aducă forța politică inferioară la nivelul puterii economice incontestabile pe care o au, ci, dimpotrivă, viitorii capitaliști domină politica statului, dar nu au capital; de data aceasta, industria și proletariatul nu cresc treptat, ajungând să domine structurile economice și sociale ale societății, ci, dimpotrivă, se restrâng. Iar capitalul care se naște inițial nu este cel industrial, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
asemănătoare. Ceea ce a reușit însă să creeze privatizarea pieței desfacerilor cu amănuntul a fost, în economie, o vastă rețea de întreprinderi mici și mijlocii, care au funcționat ca un amortizor al costurilor reformelor economice și o sursă de profit pentru capitaliștii apăruți pe alte căi, iar în structura socială, o mică burghezie urbană care a reprezentat, în perioada de după 1993, cea mai activă și mai instabilă forță politică și ideologică a societății. Faptul că, după 1993, nici unul dintre partidele politice nu
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
permis noului capitalism din România să se dezvolte, relativ la adăpost de dezbaterea publică și de influența populației, pe celelalte două căi majore de formare a capitalismului românesc: accesul la banul public și privatizarea. Incapacitatea micilor întreprinzători de a deveni marii capitaliști ai României postcomuniste are cel puțin trei cauze importante: socialismul economiei postcomuniste, prezența marelui capital și caracteristicilor noilor întreprinzători. Toate trei, împreună, explică un singur lucru: chiar și în cazurile în care noii întreprinzători au avut parte de un succes
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
eficient al ascensiunii economice și sociale a noilor întreprinzători români. Este adevărat, doar cei mai de succes întreprinzători ai tranziției au avut acces la acesta, însă rezultatul succesului lor a fost de fiecare dată abandonarea pieței și a rolului de capitalist în favoarea forței superioare a capitalului străin. Au existat domenii și sectoare de piață pe care noii întreprinzători români au avut parte de un succes remarcabil. Piața mass-media este un bun exemplu în acest sens. Revoluția a creat o enormă „foame
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și capitalul străin, în plină ascensiune. În același timp, chiar dacă unii dintre cei care s-au lansat încă din primii ani ai tranziției ca întreprinzători pe piața mass-media au devenit cu adevărat bogați, nici unul dintre ei nu a devenit un capitalist autohton important, prin capitalul pe care îl controlează și prin mărimea pieței pe care o domină. Iar bogățiile acumulate pe această piață nu s-au transformat în capital semnificativ nici în alte domenii. Insuccesul întreprinzătorilor români care ținteau capitalul deținut
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
spre economia reală a economiilor populației. De fapt, toate aceste instituții - și vom vedea că ele se diversifică în mod continuu - urmăresc un singur lucru: să concentreze banii populației și apoi să-i redistribuie în favoarea unui număr mic de potențiali capitaliști. Cei mai mulți dintre ei se vor îmbogăți, dar nu vor reuși să rămână capitaliști. O mică parte, însă, vor avea succes. Primul mecanism de acest fel utilizat de „întreprinzători” este jocul piramidal, care piramidal presupune creșterea în progresie geometrică a numărului
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
vedea că ele se diversifică în mod continuu - urmăresc un singur lucru: să concentreze banii populației și apoi să-i redistribuie în favoarea unui număr mic de potențiali capitaliști. Cei mai mulți dintre ei se vor îmbogăți, dar nu vor reuși să rămână capitaliști. O mică parte, însă, vor avea succes. Primul mecanism de acest fel utilizat de „întreprinzători” este jocul piramidal, care piramidal presupune creșterea în progresie geometrică a numărului celor care depun bani într-o instituție, în schimbul promisiunii că vor primi înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
valoarea la bursă a unui SIF să fie substanțial mai mică decât valoarea, pe aceeași piață, a acțiunilor deținute. Ultima mișcare necesară (dar care nu s-a mai produs) în acest proces pentru a transforma managementul SIF-urilor în marii capitaliști ai României ar fi trebuit să constea în dreptul legal al SIF-urilor de a-și achiziționa de pe piață propriile acțiuni. A existat o perioadă în care ar fi fost singurii cumpărători semnificativi, dar sistemul politic românesc a rezistat acestei ultime
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
-și achiziționa de pe piață propriile acțiuni. A existat o perioadă în care ar fi fost singurii cumpărători semnificativi, dar sistemul politic românesc a rezistat acestei ultime tentative. În schimb, SIF-urile au devenit ținta încercărilor de preluare atât din partea unor capitaliști autohtoni, cât și a unor fonduri de investiții străine. Managementul SIF-urilor a rezistat o vreme cu ajutorul sprijinului politic, dar după 2000, presiunea externă a devenit suficient de mare pentru ca factorul politic să cedeze și procesul de achiziționare a SIF
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cu ajutorul sprijinului politic, dar după 2000, presiunea externă a devenit suficient de mare pentru ca factorul politic să cedeze și procesul de achiziționare a SIF-urilor să devină o realitate din ce în ce mai legală. SIF-urile au dat naștere dacă nu primilor mari capitaliști români, cel puțin primilor manageri de mare capital românesc și au influențat masiv redistribuirile de capital și privatizarea în România. Cel puțin teoretic, ele funcționau cu bani privați - drepturile financiare ale milioanelor de acționari asupra economiei românești -, dar, dacă ținem
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
-i considerăm (cel puțin parțial) ca fiind, de fapt, bani publici alocați populației, dar menținuți în gestiunea managerilor SIF-urilor. Indiferent de speculațiile asupra naturii banilor din SIF-uri, funcționarea lor a fost în mare măsură orientată spre finanțarea unor capitaliști români în plină afirmare. Căci SIF-urile dețineau ceea ce viitori mari capitaliști români nu aveau, adică bani gheață, însoțiți de avantajosul statut de bani privați, astfel încât utilizarea lor ieșea de sub controlul și supravegherea pe care autoritățile o exercitau asupra utilizării
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
populației, dar menținuți în gestiunea managerilor SIF-urilor. Indiferent de speculațiile asupra naturii banilor din SIF-uri, funcționarea lor a fost în mare măsură orientată spre finanțarea unor capitaliști români în plină afirmare. Căci SIF-urile dețineau ceea ce viitori mari capitaliști români nu aveau, adică bani gheață, însoțiți de avantajosul statut de bani privați, astfel încât utilizarea lor ieșea de sub controlul și supravegherea pe care autoritățile o exercitau asupra utilizării banilor publici. Ca urmare, SIF-urile au putut asigura credite private, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
însoțiți de avantajosul statut de bani privați, astfel încât utilizarea lor ieșea de sub controlul și supravegherea pe care autoritățile o exercitau asupra utilizării banilor publici. Ca urmare, SIF-urile au putut asigura credite private, fie nemijlocit, fie oferind garanții, cu ajutorul cărora capitaliști locali special aleși au putut interveni atât în procesul de privatizare, cât și în procesul de concentrare a capitalului. Toate SIF-urile au procedat astfel, dar cea mai evidentă acțiune de acest tip aparține SIF-Moldova, care a finanțat ascensiunea grupului
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
special aleși au putut interveni atât în procesul de privatizare, cât și în procesul de concentrare a capitalului. Toate SIF-urile au procedat astfel, dar cea mai evidentă acțiune de acest tip aparține SIF-Moldova, care a finanțat ascensiunea grupului de capitaliști români de la Bacău. Acesta a devenit în mai puțin de zece ani suficient de puternic pentru a domina economia regională și pentru a pătrunde semnificativ pe cea mai mare piață a României, piața produselor petroliere, luând în proprietate practic întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
În 1996 trece la metodologia legală și dă faliment, spulberând prin prăbușirea lui economiile câtova sute de mii de mici investitori. Între timp, însă, reușise să finanțeze, inclusiv prin încălcarea propriilor regulamente interne, o altă aripă a noii clase a capitaliștilor români, cea legată de PNL, dar nu numai pe aceștia. Ca și SIF-urile, fondurile de investiții înființate în primii ani au finanțat nu formarea unor adevărate instituții financiare, ci trecerea în alte domenii ale întemeietorilor lor - Pe scurt, au
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
putut constitui bazele unei corporații naționale de dimensiuni semnificative pe piața națională și internațională. A ilustrat, în mai mare măsură decât oricare altă tentativă de afirmare a capitalului autohton, rețeaua indispensabilă de relații instituționale și informale de care se slujeau capitaliștii români pentru a face față presiunilor pieței, precum și presiunilor capitalului străin. Iar în anul 2000, când s-a prăbușit, a tras după el un întreg sistem de organizare a capitalismului și a ideologiei care îl însoțea. FNI nu a diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
care era la curent cu ce se întâmplă la FNI, că acesta a devenit repede un simplu joc piramidal - a tolerat fenomenul și nu s-a grăbit câtuși de puțin să dezvăluie ceea ce știa opiniei publice și investitorilor. În schimb, capitaliștii români și străini, instituționalizați sau nu, s-au ferit să investească în FNI sau să se asocieze într-un fel cu acesta. Nici prin modul în care a fost construit, nici prin modul în care a fost gestionat, nici prin
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
economia românească și, mai ales, pentru sectorul privat al acesteia. Dar, ea nu este în nici un caz cea mai mare sumă de bani sustrasă din concentrarea banilor privați în timpul tranziției românești. Sume sensibil mai mari au fost redistribuite în favoarea unor capitaliști selecționați prin intermediul unor alte instituții capabile să concentreze bani, și anume prin intermediul băncilor private. Liberalizarea pieței bancare, prin acordarea permisiunii legale de înființare a unor bănci private, s-a realizat relativ repede după revoluție și a fost răspunsul la presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
parte dintre băncile private nu au funcționat altfel decât tot asemenea unor jocuri piramidale: au colectat bani din toate sursele posibile - de la populație, de la micii întreprinzători și, de câte ori au putut, din surse publice -, canalizându-i apoi spre un număr de capitaliști, de regulă autohtoni, dar și străini, pe care i-au finanțat în condiții deopotrivă preferențiale și ilegale. Primul faliment bancar care a avut loc în România a fost cel al Credit Bank, o bancă mică, înființată cu capital străin provenit
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]