7,454 matches
-
Mai ai treabă cu mine? Să știi că nu mă jenez să sap o groapă, ha! Ha! Uite, am să sap o groapă pentru valiza ta chiar aici, pe malul pârâului, lângă nuferi, apoi am să plec. Bătrânul sări de pe capră cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul și ne-am îndreptat amândoi spre un trunchi de copac ce se afla pe malul unui pârâu secat. Spuse: - E bine aici? Fără să aștepte răspunsul, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru în întregime într-un nor de ceață. Deîndată ce am rămas singur, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ridică. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Am luat obiectul și am urmat silueta aplecată a bătrânului. La cotul drumului staționa un car funebru rablagit, cu doi cai negri costelivi. Cu o agilitate deosebită, bătrânul se cățără pe capră. Am urcat și eu în drișcă și m-am întins pe locul în care se amplasează sicriul, cu capul sprijinit pe pervaz, în așa fel încât să văd în jurul meu. Am pus vasul pe piept, ținându-l cu mâna. Biciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că eu nu știam! Și, totuși, de ce îmi arăta femeia asta atâta afecțiune? De ce se simțea obligată să participe la suferințele mele? Odată, pentru bani, îmi băgase în gură sânii ei negri și flaști, asemănători cu burduful din piele de capră. Ah! De i-ar fi ros un șancru! Acum înfățișarea lor, lăsând la o parte ideea că odată am supt cu lăcomie sucul vieții acestei femele și trupurile noastre și-au transmis unul altuia căldura, simpla lor înfățișare îmi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
meu cu drama lui D. Solomon Erasmus. În el, Îl puneam pe celebrul olandez să-și construiască o cazemată din cărți! Ce comparații ciudate-i mai trec ludicului, prin minte! Într-o seară, m-am gîndit că eroina titulară a Caprei cu trei iezi este surată de caracter & maladie cu Anca din Năpasta și Nastasia din drama lui G.M.Zamfirescu! Ce-nseamnă să nu te documentezi! Într-o revistă (supliment tv) se afirmă că Andrei Șerban a regizat, În timpul facultății, o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și cu trei absolvenți din România - cu două dintre actrițe am avut și eu plăcerea să lucrez, În teatru, cu ani În urmă : revederea mi-a produs o imensă bucurie. Am mai avut ocazia să văd și spectacolul teatrului Țăndărică (Capra cu trei iezi), bun, dar vitregit ca audiență , cred eu, de o programare ghinionistă ( a fost primul din concurs, la ora 10 dimineața, cînd Încă lumea nu știa unde să se adune, ori Încă nu sosise la festival). Am asistat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
micului spectator opera reală a povestitorului și nicidecum improvizații literare”. Ce ne facem Însă cu titluri care ajută privitorul să-și dea drumul la fantezie? Știu o seamă de lucrări care au fost apreciate de critici, deși parafrazau text celebre - Capra cu trei nurori, Făt Frumos cel urît, Pescărușul din livada de vișini, Ha-ha-Hamlet!, Scufița cu trei iezi, Albă ca zăbava, Regina Lear ș.a.m.d. Cred că un tînăr spectator care știe povestea reală, are dreptul să cunoască (& judece) și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În schimb scripturile sunt mai numeroase. Se prospectează teritorii mereu... nedesțelenite (Commedia..., teatrul de animație), se umplu goluri repertoriale pentru adulți, studenți și copii ( Șiretlicurile pasiunii, după Scaliggeri Camillo, Bruni Domenico, Verucci Virgilio ; Bubico, Dl.Goe, Dea...Caragiale, Prostia omenească, Capra cu trei iezi, Micul prinț - aici nu mai e cazul, desigur, să citez autorii de la care s-a pornit). Ruxandra Bucescu se ocupă, cu seriozitatea și alonja intelectuală care o caracterizează, de specificul genului abordat, dar și de concepte ancilare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Iuliu Cezar Îl bătea la mimă). Chiar și așa Însă, nu era o tragedie. Ar fi putut ajunge În timp util la bătălie, dacă n-ar fi trebuit să aștepte douăzeci de minute, Într-un defileu, trecerea unei turme de capre. Armata franceză călătorea incognito (Napoleon era deghizat În institutoare, iar soldații, În copii aflați În excursie), Întrucât, În acele vremuri, zona era plină de pictori flamanzi care-ar fi putut da de gol iscusitele manevre ale oștii imperiale. Își amintea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zona era plină de pictori flamanzi care-ar fi putut da de gol iscusitele manevre ale oștii imperiale. Își amintea cum Îndurase așteptarea chinuitoare sub soarele puternic, răstimp În care un porumbel Îi lăsase În decolteu câțiva stropi, iar păstorul caprelor Îl ciupise de fund, cum trebuise să-l certe pe generalul d’Erlon că transpirase și n-avea schimburi la el, iar pe mareșalii Ney și Grouchy pentru că se Îmbrânceau, spunându-și reciproc „porc de câine“. Când a ajuns pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lanternă. Mergea În urma lui Pablo și numai Îl Împingea Într-o parte sau alta, atunci cînd ajungeau Într-un loc unde trebuia să schimbe direcția. CÎnd Întîlneau cîte un prag Înalt, pe care Pablo nu-l putea urca, se așeza capră Înaintea lui, apoi Îl sălta și Îl Împingea de la spate. Urcară astfel pînă Într-o sală cu bolta Înaltă, În pereții căreia se deschideau gurile Întunecate ale cîtorva galerii, de unde, pătrunzînd pe una dintre ele, ajunseră Într-un găvan ceva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de mîna-ntîia. Dacă v-ar fi auzit cineva cu rea-voință, ați fi ajuns cît ai zice pește la pîrnaie sub acuzație de complot și subminarea puterii de stat. Uite cam pe-aici m a legitimat pe mine într-o noapte Capra cu trei Iezi, și nu făceam altceva decît să mă plimb haihui pe străzi de necaz că mă părăsise iubita, îi dezvăluie. Era să mă bage o noapte la răcoare pentru o nimica toată. Astea-s parfum nenicule, îi răspunde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pus pe gînduri, ce altă cale să mai fie? — Puteam să rămîn un simplu informator și să-mi văd de treaba mea în liniște atît cît o mai ține sistemul, dar ea mă tot pisa că trebuia să împac și capra, și varza, nu-ți dai seama cît de riscant poate să devină tot jocul ăsta, dar ea nu înțelegea, zicea că depinde doar de mine, de abilitățile mele, și avea dreptate, zice Roja, dar nu înțelegea că nu mai făcusem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
profesorul nostru de educație fizică, am continuat, căpătând un pic de curaj. Genul acela de domn cu mâini puternice, nervoase și capul plin de idealuri grecești. Dacă nu reușeam să ne cățărăm pe sfoară sau nu puteam să sărim peste capră destul de repede, ne obliga să rămânem după cursuri. Conform d-lui Maier, un suflet sănătos reușea să stăpânească mereu corpul. Astfel că o ținută atletică era cea mai sigură dovadă de un spirit măreț. Cei care erau slabi sau neîndemânatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că o ținută atletică era cea mai sigură dovadă de un spirit măreț. Cei care erau slabi sau neîndemânatici aveau, de fapt, o minte nesănătoasă. Doar disciplina putea ajuta să Îți depășești tendințele decadente. Și dacă nu reușeai să sari capra nici a treia oară, rămâneai pe dinafară - sau, mai degrabă, Înăuntru, pentru că atunci ți se poruncea să rămâi după ore, În timp ce colegii tăi... Nu, nu. Era o direcție greșită. Acum mi-e clar. — Într-o zi de toamnă, domnul Maier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
permis să ne foim cum vrem. Polster Își scoase haina de satin și cămașa cu volănașe, dar Își păstră bereta neagră, uzată. Executând câteva mișcări spasmodice În maieu, Începu să tușească lung, apoi, cu mâinile În buzunar, se sprijini de capră și rămase așa pentru tot restul orei. La ora următoare ne-a explicat că fizicul nu avea nimic de-a face cu metafizicul. Corpul și sufletul erau două lucruri total diferite, la fel ca muzica și mușchii. Prima Însemna pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gratiile de la geam. Nedumiriți, l-am urmărit cum a desfăcut una dintre draperii și a coborât cu ea sub braț. Ridicându-și prada de război, m-a rugat să mă Înfășor În ea. — Mi s-a spus să stau pe capra din mijlocul sălii. Când Polster a reușit să-i liniștească pe colegii mei, cărora, desigur, toate astea li se părea scandalos de amuzant, le-a ordonat să ia o foaie și să-și pună mintea la contribuție. L-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că am atins centrul labirintului, m-am culcat. — Atât? Se pare că Dora se aștepta să continui. Când a văzut că n-o fac, s-a sprijinit iar pe coate. Cam puțin, nu crezi? I-am explicat că băiatului de pe capră nu i s-a părut așa deloc. La sfârșit, bătând din palme, Polster mi-a cerut să descalec și să mă dezbrac. Ridicând desenele unul câte unul, a explicat clasei care era problema cu fiecare În parte. Pe o schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o examinare mai atentă, casete video, ilustrând tehnicile folosite de vechea școală. Camera era plină până la refuz cu tot felul de tipuri de artă. —Aici! spuse Tinsley. Era tolănită pe o canapea uriașă Învelită cu o carpetă din piele de capră. Purta o rochie din catifea roșie, cu mâneci bufante, care arăta ca și cum ar fi fost destinată unui copil de patru ani. Stătea la taifas cu Prince Angus. Acesta semăna cu o corcitură Între Sid Vicious și David Hockney, așa Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
diamantul cu tentă albăstruie... numele pe care l-a scris în agendă era „Gustave Brennan“. Capitolul 23 Cu secole în urmă, marinarii porniți în călătorii îndelungate lăsau câte o pereche de porci pe fiecare insulă pustie. Sau o pereche de capre. Oricum, la o vizită ulterioară insula avea să fie o sursă de carne. Insulele acelea erau neatinse. Acolo trăiau specii de păsări lipsite de prădători naturali. Specii de păsări care nu mai trăiau nicăieri altundeva pe pământ. În lipsa prădătorilor, plantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nicăieri altundeva pe pământ. În lipsa prădătorilor, plantele evoluaseră fără să dezvolte spini sau otrăvuri. În lipsa prădătorilor și a dușmanilor, insulele acelea erau raiul pe pământ. Data următoare când aveau să ajungă pe insulele acelea, nu mai găseau decât turmele de capre sau de porci. Povestea asta o spune Stridie. Marinarii ziceau că „seamănă carne“. — Nu vă aduce aminte de nimic? De vechea poveste cu Adam și Eva, de exemplu? zice Stridie. Zice, privind pe geamul mașinii: Nu v-ați întrebat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Tăcută și de neoprit. Sfârșitul civilizației derulat cu încetinitorul. Chelnerița zice că, de fiecare dată când autoritățile încep să taie vițele, să le dea foc cu aruncătorul de flăcări sau să le stropească cu ierbicide - chiar și atunci când au adus caprele pitice să le mănânce -, încep să se întindă rădăcinile. Rădăcinile astea au surpat tunelurile, au întrerupt cablurile și conductele subterane. Dom’ sergent formează în continuu numărul din anunțul cu restaurantul, dar linia rămâne moartă. Chelnerița se uită la limbile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
însurat și am s-o țin așa. Trebuie să iau aminte de la matematician ce va să însemne a fi tată. Numai că eu, spre deosebire, am norocul unei soții... Ce femeie și asta! O clipă nu-și slăbește poziția de capră ha-ha!, ce comparație ; rîioasă, coada sus, capul întors într-o parte, țanțoșă, sfidătoare... Dar și ăștia mici, îți scot sufletul. Cred că mi-aș lua cîmpii..." Ce zici de băieți? vine lîngă el studenta, luîndu-l cu brațul pe după umeri, fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dădea pentru biserică sute de lei, să fie pomenit primul duminica la slujbă, înaintea morarului Drăgulin, iar eu, de Paște, nu aveam nici măcar teniși noi. Și, tot din spirit de grandomanie, de Anul Nou făcea risipă: cînd veneau flăcăi cu capra ori cu cerbul din alte sate îi punea și la masă bucăți mari de cîrnat și de carne macră, să se ducă vestea -, iar eu și sor-mea mîncam jumări din slănina de la gîtul porcului. Stăteam flămînzi, dar făceam garduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea. Și ce mai resturi! Pantofi cu talpă ortopedică și rochii din lamé, pene de struț și poze din filme, sticle de parfum și portțigarete, insigne de pus la rever și coperte de albume, chitare și tobe din piele de capră, cercuri și plăci Ouija, CD-uri și postere din concerte, bentițe pentru cap și brațe, bețe de tobă și discuri de frisbee. Toate reziduurile culturale ale ultimilor patruzeci de ani - resturile lui Juniper. În orice caz, așa își imagina Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]