979 matches
-
nici acum nu vedeam sursa ei. Bătrânul era în picioare și stătea înaintea mea. Spre deosebire de mulți oameni de vârsta sa, el nu tremura și era chiar solid, părând în stare să se lupte cu mine și chiar să câștige. Eram captivat de puterea acestui om. Mă uitam în ochii lui și îi simțeam mâna pe umărul meu, la fel cum simțisem mâna Anei. Nu trebuie să te simți vinovat de ceea ce ai făcut, iar ceea ce va fi nu este vina ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lucru. Dar mie nu mi se părea. Merserăm mult timp prin grădină. Am văzut părți ale acesteia care nu m-au interesat niciodată, dar care erau de mii de ori mai frumoase, chiar și în întunericul nopții, decât ceea ce mă captiva pe mine. Am străbătut cărări neumblate de mult timp. Iarba, simțeam când călcam pe ea, creștea nu numai pe lângă drum, dar și prin el, dând un aspect neîngrijit și uitat grădinii. Zi-mi despre teoria timpului, spusei eu admirând culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
apropierea mea fiind incredibil de încântat. Pentru el era o simfonie de o armonie divină. O armonie pe care eu n-o puteam auzi, dar cu care el se desfăta dincolo de orice vise omenești. Pe măsură ce timpul trecea, noi eram mai captivați de acel spectacol al naturii. Lumina căpăta puteri cu fiecare secundă, iar în curând rupturi în nori îngăduiau zilei să-și trimită solii vestitori mai sus, tot mai sus pe bolta cerească. Fâșii de roz și mov, foarte subțiri, crestau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Presează cu blândețe mâna Vipsaniei, îndemnând o din ochi să se liniștească. Calpurnius Piso își ițește și el capul de după nevastă-sa: — Sunt întru totul de acord... Nimeni din jurul lor nu mai dă atenție la ce se întâmplă pe scenă. Captivați de discuție, din ce în ce mai mulți își apropie scaunele și băncile. Labienus adresează o remarcă generală celor prezenți: — Cine urmărește doar câștiguri mari nu rămâne cu cinstea neștirbită. Fără să vrea, Vipsania se gândește din nou la ea și la Gallus. Ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-au cățărat pe partea de jos a țestoasei! — O unitate militară în atac ia forma asta, replică Rufus. Rânjește zeflemitor. — Vezi că nu știi chiar totul, deși te consideri superior pre torienilor prin statutul tău. — Incredibil! strigă Pusio, prea captivat să se simtă jignit că e luat peste picior. Au ajuns deja în vârful țestoasei! Se încruntă: — Or fi vreo 50 de pași de străbătut, tu ce zici? Poate chiar mai mult... Nu primește nici un răspuns, dar nimic nu-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îmi dau seama că Geraldine se plictisește, și ca să se amuze flirtează cu Rob, care pare foarte încântat că o femeie ca Geraldine se sinchisește măcar să se uite la el; Ben este însă aliatul meu aici, pentru că Ben este la fel de captivat ca și mine, și împreună vizităm newsgroup-uri, site-uri și forumuri. Rob ne arată cum să creăm o pagină web și ne explică faptul că de fapt asta este Web-ul: peste tot în lume, oamenii creează pagini pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui strigându-i că urmau să se Întâlnească peste o oră, la doc. Marlena porni În căutare de mici gustări pentru Esmé și Harry. Esmé Își purta cățelul În marsupiul improvizat hrănindu-l cu bucățele de carne friptă. Harry era captivat de un escroc care spărgea o cărămidă pe o bucată de sticlă albastră ordinară; pentru ca apoi să-i Înmâneze bucuros contravaloarea a cincizeci de dolari cu gândul că-i va face o surpriză Marlenei În noaptea aceea, cu așa-zisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să investigheze situația. Pe 2 ianuarie, șefii cei mari din sediul new-yorkez al Global News Network știau deja că puseseră mâna pe o bunătate de știre care merita mai mult timp de emisie. Telespectatorii, concluzionaseră ei pe baza sondajelor, erau captivați de misterul celor dispăruți - doi dintre ei fiind copii inocenți -, de perspectiva romantică evocată de Birmania și un personaj negativ, evident Întruchipat de regimul militar. Mai era și Harry Bailley, pe care femeile de vârsta a doua Îl considerau atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trebuia să suport și boala despre care v-am vorbit mai devreme. Speram că, dacă intram în sectă, o să reușesc să-mi rezolv toate problemele. Devenisem interesat de domnișoara Takahashi. Nu pot spune că nutream sentimente de dragoste. Însă, mă captivase total. Ea era foarte angrenată în sectă, oare era bine pentru ea să se lase înghițită? Eram sceptic în privința sectei și m-am gândit că ar fi bine să-i spun și ei lucrul ăsta. Cea mai rapidă cale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înainte de atac. La fel cum Hirose (Kenichi) a încercat să fugă din tren. Probabil că m-aș fi tot frământat cum să procedez și în cele din urmă aș fi dat bir cu fugiții. Totuși Inoue avea ceva ce mă captiva. Era foarte serios în cea ce privea datoriile lui religioase. Dacă s-ar fi aflat la ananghie, aș fi făcut orice ca să-l ajut. Sincer să fiu, a avut o influență puternică asupra mea. Dacă m-ar fi presat spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atare. Însă în același loc ni se spune că a descoperi natura ca simplăprezență înseamnă a lăsa ascunse alte moduri ale ei. Rămân ascunse, cum s-a văzut, „natura ca «tot ce mișcă», ceea ce ne ia cu asalt și ne captivează ca peisaj“. Astfel, natura ne captivează ca peisaj atunci când o privim, să spunem, cu o anume dispoziție estetică, lăsându ne atrași pur și simplu de întinderea sa nesfârșită și lumina care se pierde în depărtare. O privim cu o anume
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se spune că a descoperi natura ca simplăprezență înseamnă a lăsa ascunse alte moduri ale ei. Rămân ascunse, cum s-a văzut, „natura ca «tot ce mișcă», ceea ce ne ia cu asalt și ne captivează ca peisaj“. Astfel, natura ne captivează ca peisaj atunci când o privim, să spunem, cu o anume dispoziție estetică, lăsându ne atrași pur și simplu de întinderea sa nesfârșită și lumina care se pierde în depărtare. O privim cu o anume gratuitate, având în față, aproape indeter
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în depărtare. O privim cu o anume gratuitate, având în față, aproape indeter minat, apariția ei ca pentru întâia oară. Iar privirea se lasă în jocul liber și simplu al contemplării, ca și cum ar fi străină oricărei preocupări. Ceea ce se vede captivează și reține la sine, absoarbe privirea care se lasă în voia unei anumite dispoziții. Cât privește natura ca lume a „tot ce mișcă“, ea poate să apară astfel privirii susținute de o atitudine animistă, nu mai puțin celei care vede
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca atare. Însă în același loc ni se spune că a descoperi natura ca simplăprezență înseamnă a lăsa ascunse alte moduri ale ei. Rămân ascunse, cum sa văzut, „natura ca «tot ce mișcă», ceea ce ne ia cu asalt și ne captivează ca peisaj“. Astfel, natura ne captivează ca peisaj atunci când o privim, să spunem, cu o anume dispoziție estetică, lăsându ne atrași pur și simplu de întinderea sa nesfârșită și lumina care se pierde în depărtare. O privim cu o anume
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ni se spune că a descoperi natura ca simplăprezență înseamnă a lăsa ascunse alte moduri ale ei. Rămân ascunse, cum sa văzut, „natura ca «tot ce mișcă», ceea ce ne ia cu asalt și ne captivează ca peisaj“. Astfel, natura ne captivează ca peisaj atunci când o privim, să spunem, cu o anume dispoziție estetică, lăsându ne atrași pur și simplu de întinderea sa nesfârșită și lumina care se pierde în depărtare. O privim cu o anume gratuitate, având în față, aproape indeter
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în depărtare. O privim cu o anume gratuitate, având în față, aproape indeter minat, apariția ei ca pentru întâia oară. Iar privirea se lasă în jocul liber și simplu al contemplării, ca și cum ar fi străină oricărei preocupări. Ceea ce se vede captivează și reține la sine, absoarbe privirea care se lasă în voia unei anumite dispoziții. Cât privește natura ca lume a „tot ce mișcă“, ea poate să apară astfel privirii susținute de o atitudine animistă, nu mai puțin celei care vede
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lor? Ochii i se îngustară, în timp ce rămase tăcută, chibzuind. De câteva ori păru pe cale să vorbească, dar de fiecare dată își opri cuvintele printr-o manevră ciudată, parcă-și comprima buzele. Jefferson Dayles privi jocul emoțiilor pe chipul ei frământat, captivat în treacăt de această femeie care trăia totul atât de violent. În final, el clătină din cap; vocea îi era puternică atunci când rosti: - Kay, nu contează! Nu vezi? Jocul lor, așa cum spun, nu înseamnă nimic. Nimeni, nici un individ, nici un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ruși se poate vorbi însă cu certitudine. Ceea ce admiră G. Ibrăileanu la marii clasici ruși este cunoașterea profundă a sufletului feminin, în special. Subtilitatea cu care Turgheniev analizează o apariție plină de feminitate ca Irina din Fum, delicată și misterioasă, captivează pe G. Ibrăileanu încă din prima etapă a creației lui, la Școala nouă. Lev Tolstoi - căruia îi consacră un excepțional studiu critic - îl impresionează puternic și durabil prin arta magistrală cu care în Ana Karenina trece de la psihologie la etică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și blenderul în funcțiune. Întorși în camera de sus, Zach s-a așezat pe canapea, iar Ellis a acoperit fereastra cu o pătură. Zach s-a pregătit pentru un documentar de vacanță plicticos, dar, în numai câteva minute, era deja captivat. Ellis filmase douăzeci de role de film cu râul, în ani diferiți și la niveluri absolut diferite. Ellis se ducea cu barca în josul râului și se-apuca să-i filmeze pe cei care coborau pe apă. Părea că-i alesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și șapte. Chiar voiam să fac ceva diferit, ne-a spus mie, lui Rachel și Luke când a venit acasă după prima zi de lucru. Nu știu cum de s-a întâmplat asta. Ei bine, era evident: în mod limpede, era mai captivată de lumea aceea sclipitoare și fabulo-fițoasă decât crezuse a fi. Dar nu puteai să-i spui și ei asta. Jacqui nu avea timp de introspecții: realitatea era una singură. Ceea ce, ca filosofie de viață, își are avantajele sale - deși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Pentru noi, amintirea poate mai înseamnă ceva, dar pentru ceilalți? Zâmbea cufundată în înțelepciunea spuselor ei. Mai pregătea cine știe ce profunzime. — Prea puțin le pasă celorlalți de amintirile noastre, i-am răspuns. Totul e să povestești cât mai frumos. Să-i captivezi. — Chiar inventând? — Ce importanță mai are? Un trecut încărcat, am luat-o și eu la profunzimi, valorează tot atât, pentru ceilalți, cât și unul inventat. Numai autobiografia se poate controla. Când vrea cu orice preț cineva să ți-o verifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În pămînt, le-a luat comanda. Brandy călduț, cafea și ce se mai găsea de mîncare. Miquel nu a luat nici o Înghițitură. Carax, lihnit pesemne, a mîncat pentru amîndoi. Cei doi prieteni s-au privit În lumina vîscoasă a cafenelei, captivați de vraja timpului. Ultima oară cînd se văzuseră la față aveau jumătate din anii pe care Îi aveau acum. Se despărțiseră copii, iar acum viața Îi Înapoia unuia din ei un fugar, iar celuilalt un muribund. Amîndoi se Întrebau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
demonstra. Dar nu e ciudat deloc acest lucru dacă lărgim contextul și aflăm că și un mai bătrân profesor, un tip care și lui, lui Grințu, i-a predat cândva istoria la Casa de copii școlari din Sinaia-Prahova, este la fel de captivat și chiar și-a schimbat Întrucâtva viața după ce a avut prilejul să-l asculte pe Zare vorbind În ultimii săi ani de școală, adică Între anii de grație 1968 și 1972. Așadar, Zare și Grințu s-au cunoscut În primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el făcu și Viviana aceeași încercare, dezamăgită probabil de interiorul căminului câinesc. Neavând loc să iasă, Ursu se retrase în cușcă și Viviana deodată cu el, după care, amândoi în același timp au repetat încercarea de a ieși. Simțindu-se captivă în cușcă și neputând să iasă, fetița se sperie și începu să plângă, dulăul se sperie la rândul lui de această întâmplare și amândoi repetau mereu încercarea de a ieși din captivitate, din păcate fără reușită. Alarmați de plânsul Vivianei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mai admirat de-a lungul vremii? — Îmi place imens pictura lui Țuculescu de la sfârșitul vieții lui. Apoi pictura japoneză și cea chineză m-au influ ențat mult. Există acolo o transparență a sufletului care abia se ghicește și care te captivează prin misterul ei. Cu cât te apropii de tablourile orientale, cu atât ele îți vorbesc mai mult. Sunt fascinată de Bonnard, Monet, Sisley, Turner, iar dintre moderni de Mannessier, Singier și Zao Wou-Ki, un pictor chinez care astăzi are 90
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]