1,669 matches
-
a-nceput să plângă cu hohote:--Cu ce sunt eu de vină, dacă m-a strâns în brațe și m-a sărutat?--V-am spus, mă, că este omu’ meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau de la voi.--Ești caraghioasă, șefa, cu gelozia ta stupidă, o repezi Dana. Înțeleg că-l mai iubești, însă nu-ți dai seama că este o lichea de care-și bate joc Umflatul cu ... XXX. XARTOFUL FIERBINTE, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1777
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
și lucruri bune. A deschis un Teatru, dar tot el l-a închis pentru că Actorul s-a dovedit un denigrator și un ingrat. (E lăsat în continuare să țipe doar pentru a se expune ridicolului: un singur contestatar e ceva caraghios.Ă Cazinoul și Hipodromul, marile ctitorii ale Magistratului, adună mii de vilegiaturiști, indiferent de sezon. Cei mai mulți joacă pe sume ce dau localnicilor frisoane. Vizitatorii mai zgârciți sau dornici de pitoresc evită Hotelul, locuind în gazdă; cei săraci nu sunt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Te-ai gândit la ceva plăcut. Văzuseși undeva o poză, într-o revistă, poate o știa și ea. Te-ai ridicat din așternut ca un adevărat bărbat. Erai un arc. Chiar aveai un tremur ușor. Ai urmat-o despuiat și caraghios, îți era puțin jenă. O ființă deosebită, o femeie care merita să faci destule pentru ea. Deschizând ușa, ți-a strigat din prag. Arăta spre etajeră, spre aparat. „Fără chestii din astea! Nu-ți lași, aici, nici un lucru personal! Încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ostatic cutreierat de trăiri oscilante și contradictorii. Prin comparație cu ceea ce aveam să aflu Însă, toată mecanica mea interioară eșua În insignifiant, În derizoriu. Nu merg cu spiritul autocritic atât de departe Încât să recunosc că era, pur și simplu, caraghioasă, deși cam asta era situația. Trimisul se numea Zoran. Cel puțin așa s-a prezentat, surâzând afabil, de parcă am fi făcut cunoștință Într-un salon monden. Cam extremiști indivizii: fie excesiv de sobri, fie zâmbitori cu sau fără motiv. Mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
greu, dar ai o zi Întreagă la dispoziție și nu e imposibil. Orice voce poate fi imitată, e problemă de perseverență, nu de talent. Te rog, te implor... Trebuie să poți, oricât ți s-ar părea de aberant sau de caraghios ce-ți cer. Putem mult mai multe decât ne imaginăm, crede-mă. Corzile noastre vocale sunt un instrument capabil să scoată orice sunet. Nu te strădui să ajungi să vorbești ca doctorul Wagner, nu, e o prostie. Adu-ți aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
voinicește cu diverse considerații de felul acestora, am realizat Înciudat că totul e pe punctul de a se nărui din cauza unui detaliu ridicol: n-aveam o lanternă și fără ea n-aș fi putut să mă descurc cu nici un chip. Caraghios, dar adevărat. Evelinei nu-i puteam cere să mi-o Împrumute pe-a ei, iar să apelez la altcineva fără să trezesc suspiciuni era destul de improbabil. Și, de fapt, cui ar fi trebuit să mă adresez: lui Roger, unui bodyguard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să se familiarizeze cu ambientul. A coborât mâna atârnândă nefiresc În aer și s-a lăsat obosit pe spătarul fotoliului. Simțeam aproape fizic cum oasele și articulațiile i se desțepenesc lent, iar relaxarea Îi irigă treptat corpul și Îi Încurajam caraghios În gând Întoarcerea la viață: hai, băiețică, hai, copăcel-copăcel... Cu mâini Încă nesigure, Adam a desfăcut capacul tubului verde cu medicamente, a scos două dintre tabletele maronii la care apelase mai devreme și le-a Înghițit cu o grimasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În situația disperată În care ne aflam și care se agrava cu fiecare minut, binele veritabil, unic și indispensabil, trebuia să fie un bine făcut la timp. Sau deloc... M-am ridicat de pe scaun cu mișcări lente. Știu că e caraghios, Însă În clipele acelea eram convins că până și câteva secunde câștigate sunt importante, hotărâtoare, vitale. Am Început să vorbesc oarecum mecanic, fără să am idee ce aveam să spun și unde voi ajunge În final. De ce Dumnezeu Întârzie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fac pe prostul, dar sunt destul de atent la tot ce văd. Așa am descoperit un grup de cămile în fundul unei văgăuni, acolo unde nimeni n-ar putea să le vadă decât dacă vine pe sus, ca mine - făcu un gest caraghios cu mâinile, dând de înțeles că spusese tot ce avea de zis. Și care-i concluzia? Fratele tău și ostaticii se ascund pe o rază de mai puțin de trei kilometri în jurul acestor cămile... Greșesc cumva? — Ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bătându-i drept în față și făcându-l să transpire, deschise ochii, mârâi nemulțumit, întinse mâna spre micul frigider și scoase o bere. — Mă inviți? Deschise ochii, clipind des din cauza luminii, și privi necunoscutul ce stătea pe un scaun pliant caraghios, apărându-se de soare cu o umbrelă multicoloră, și mai caraghioasă. Îi întinse cutia cu bere, căută alta și, după o sorbitură lungă, întrebă: Cine ești și ce faci aici? Semeni cu unul din personajele absurde ale lui Fellini. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ochii, mârâi nemulțumit, întinse mâna spre micul frigider și scoase o bere. — Mă inviți? Deschise ochii, clipind des din cauza luminii, și privi necunoscutul ce stătea pe un scaun pliant caraghios, apărându-se de soare cu o umbrelă multicoloră, și mai caraghioasă. Îi întinse cutia cu bere, căută alta și, după o sorbitură lungă, întrebă: Cine ești și ce faci aici? Semeni cu unul din personajele absurde ale lui Fellini. — Mă numesc Hans Scholt, lucrez pentru o agenție de știri germană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
doar să se știe cum am trăit. CÎnd scriu aceste rînduri, o femeie bătrână, umflată cît un boloboc, doarme pe canapeaua extensibilă din salon și sforăie. Deschide și Închide ritmic gura și dinții i se ciocnesc cu zgomot. E și caraghioasă, și Înfricoșătoare În același timp. Cum se Înfrățește imaginea clovnului cu imaginea mortului. Nu o pot vedea frumoasă deși e ființa cea mai devotată pe care am Întîlnit-o. CÎnd Îi servești o viață Întreagă pe alții nu poți să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Fundațiile Regale par astăzi relicvele unei ridicole aristocrații. Umbrele acelor tante Marie, Sofie, Didy, cu jderii lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea ușor jenată a manechinelor goale. Altă lume Împărătește acum peste aceste locuri. La recepții se pot citi pe tăvița de argint cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prins În brațe și eu m-am zbătut să scap dar jos era prăpastia și m-am prins mai tare de gîtul dorobanțului m-am trezit tremurînd toată de frică și de rușine e prea Îngrozitor prea Îngrozitor frumoasa mea caraghioasa mea fetiță... oricum trebuie să recunosc că animismul vecinei mele e mai inofensiv și mai creștinesc) — ... da nu-mi mai spuseși nimic de băiatu dumitale, că nu-l mai văz nici la televizor, nici p-acasă. — Muncește mult. De dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dus ca pe-o captură la căpetenia lor bravo ești curajos nimeni să nu se mai atingă de el e prietenul meu Paul Mormînt spaima Cărămidarilor și a Cociocului singurul om care mi-a răsplătit sincer și dezinteresat onoarea sînt caraghios cu fantomele astea cu eroii ăștia de filme proaste Nuți l-a pălmuit pe scenă după lăsarea cortinei juca la Ateneul Popular Într-o piesă despre naționalizare și el a Început să strănute ca un apucat la replica ei cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mică, din vremea cînd abia Învățasem să vorbesc, simțind nevoia de a Înțelege sensurile cuvintelor, mi le tălmăceam cît mai personal, le raportam la trupul meu sau la ceea ce era legat organic de mine. Astfel ajungeam firește la interpretări copilărești, caraghioase inițial, dar terifiante În concluziile lor semantice, Îmi amintesc și acum acel „Doamne, Doamne cere-ți tată“, țDoamne, Doamne, ceresc Tată), repetat În fiecare noapte Înainte de a adormi, Înfricoșată ca de un păcat pe care eram obligată să-l săvîrșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu venituri modeste. Chiar dacă tatăl lui era profesor de muzică, probabil că era sever și el a Învățat de mic să nu fie cheltuitor și să stea mai mult retras. La școală copiii rîdeau de el că era fricos și caraghios. S-ar putea ca și bănuiala că e evreu, ungur sau țigan să-i fi adus multe necazuri. Îmi Închipui că nici nu și-a terminat bine facultatea și naiv cum e prima femeie care i-a ieșit În cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe o hartă, de un nume exotic fără nici o semnificație, de lumina ciudată a unui bec fluorescent Într-o gară. Poemele mele, hieroglifele lor anacronice sub ochii voștri - mușchiul acestui picioruș de broască conectat la o sursă electrică, țopăiala lui caraghioasă producîndu-vă brusc o bună dispoziție, o Îngăduință, un fel de iubire. Poate atunci, din acea depărtare, o mînă răsfoind o carte va trece prin părul meu ca adierea unei Îndelungi așteptări. De cîțiva ani Încoace ni se fac daruri. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine, a desfăcut pătura pe care șezuse și m-a acoperit cu ea. — Acum arăți ca fratele meu orb. Care nu vedea nimic, dar credea că simte totul. De fapt n-a fost destul de atent, pentru că-i era teamă. — Ce caraghios. Vrei să-mi explici? — Sunt nevoit s-o fac. Nu e ce gândești dumneata. Dar chiar dacă trezești toți mieii din lac țipând așa la mine, eu tot o să mor. N-am ce să fac. Și n-am discutat nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu-i așa?“ notează el în carnet. Visează prima oară în ziua de Paști. Un înger își scoate etalonul, îl măsoară după el și îl găsește îngrozitor de puțin. Încearcă să spele putina, dar nu-i merge. Tentativele ulterioare sunt la fel de caraghioase. Concluzia: STRĂINULE, INDIFERENT DE CE AI VENIT ȘI ORICINE AI FI, DE ETALONUL UMAN SĂ NU TE ATINGI. Multă vreme mi-a fost greață de Igor Gherasimov. Mi-e rușine, dar ăsta e adevărul. Faptul că cineva își avea partea inferioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe Cruce E Interzis. Dar i-a fost frică sau a uitat și numai el avea dreptul să o facă. Sau cel puțin PPCI, cum se făcea pe vremuri, ca să-l deosebim de celelalte măcar prin acest gest de iubire caraghioasă, de adolescentină. Fiindcă așa, cu un ticălos la dreapta și altul la stânga, a rămas ca celelalte: o cruce de uniformă din atelierul lui Hárász. La ei în curte, în fața atelierului, erau trei modele de mormânt. De fapt, toate la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
putut începe să fiu încântat de felul în care se desfășurau lucrurile. Vecinul meu se retrase în poziția în care stătea înainte să vin lângă el, numai că acum avea o figură atât de comică și se strâmba atât de caraghios la Euripide, încât am pufnit în râs. Râdeam amândoi de nebuni și îmi era din ce în ce mai clar că acest Maro este un tip pe cinste. - Așaa... m-hm, făcu Euripide dregându-și glasul și scotocind printr-un morman de hârtii aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am dat cu ochii de mama. Imediat ce am zărit-o, m-am întrebat iritat de ce n-a putut să mai aștepte și de ce a adus ea banii. Mama stătea stingheră în paltonașul ei mâncat de molii și cu căciulița ei caraghioasă de sub care ieșeau șuvițe de păr cărunt (avea cincizeci și șapte de ani). Privea neajutorată și cu emoție vizibilă (care-i accentua aspectul jalnic) spre pâlcurile de liceeni care treceau în fugă pe lângă ea, râzând când o vedeau și strigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scris, am deschis în grabă o carte și, așezat cu spatele la ușă, am spus „poftim“. Apropiindu-se de mine dintr-o parte - deși mă prefăceam concentrat asupra cărții, am văzut că nu-și scosese încă paltonul și nici căciuliță ei neagră caraghioasă -, mama scoase din sân și puse pe masă două hârtii de cinci ruble, boțite și parcă rușinate. Mângâindu-mi apoi mâna cu mânuța ei zbârcită, ea spuse încet: - Iartă-mă, fiule. Tu ești bun. Știu asta. Și, după ce mă mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rugător mâinile enorme, albe. Stând așa, oblic, și sprijinindu-și toată greutatea trupului pe un picior, în timp ce celălalt atingea podeaua doar cu vârful ghetei (de parcă ar fi fost mai scurt), stând, deci, așa ca o femeie, frânt dizgrațios, dar nicidecum caraghios, exprimând cu glasul lui o grabă care-l purta înainte prin prisosul de cunoștințe și sugerând un neglijent dispreț pentru întrebările ce i se puneau, Stein își răpăia plin de sine răspunsurile excelente. Cu gândul la binecuvântatul „treci la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]