821 matches
-
cardiomiopatia uremică Introducere Cardiomiopatia uremică, a cărei principală manifestare este hipertrofia ventriculară stângă, este responsabilă de o parte însemnată a patologiei cardiovasculare la pacientul renal insuficiență cardiacă, aritmii, cardiopatie ischemică. Acest subiect este cu atât mai important cu cât prezența cardiomiopatiei la pacientul dializat cronic este epidemică, iar manifestările clinice în stadiile incipiente, susceptibile de a fi influentațe terapeutic, sunt absente. Mai mult, modificările cardiace asociate cardiomiopatiei uremice pot fi lipsite până în stadiile foarte avansate de expresie clinică [Parfrey et al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cardiacă, aritmii, cardiopatie ischemică. Acest subiect este cu atât mai important cu cât prezența cardiomiopatiei la pacientul dializat cronic este epidemică, iar manifestările clinice în stadiile incipiente, susceptibile de a fi influentațe terapeutic, sunt absente. Mai mult, modificările cardiace asociate cardiomiopatiei uremice pot fi lipsite până în stadiile foarte avansate de expresie clinică [Parfrey et al., 1996; Covic et al., 1996]. Epidemiologia hipertrofiei ventriculare stângi Prevalența hipertrofiei ventriculare stângi (HVS) este deosebit de ridicată în populația renală în comparație cu cea generală și chiar cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mortalitate la 2 ani: cu 440% mai mare decât la pacienții cu ecocardiografie normală. De altfel, dacă analizăm principalele cauze de deces din cel mai larg registru pe plan mondial al pacienților dializați, vom constata nu numai contribuția semnificativă a cardiomiopatiei drept cauză directă de mortalitate cardiovasculară, dar și prevalența deosebită a altor cauze de mortalitate (vezi registrul US Renal Data System) care sunt legate fiziopatologic, cel puțin în parte, de prezența HVS/cardiomiopatiei uremice (moarte subită coronariană, infarctul miocardic acut
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
vom constata nu numai contribuția semnificativă a cardiomiopatiei drept cauză directă de mortalitate cardiovasculară, dar și prevalența deosebită a altor cauze de mortalitate (vezi registrul US Renal Data System) care sunt legate fiziopatologic, cel puțin în parte, de prezența HVS/cardiomiopatiei uremice (moarte subită coronariană, infarctul miocardic acut, aritmiile maligne, edemul pulmonar acut) vezi tabelul II. Dezvoltarea hipertrofiei ventriculare stângi este legată, la pacientul renal, de prezența unor multipli factori de risc, foarte frecvent prezenți la această populație și, în mare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și bolile asociate [Grossman et al., 1980]. în condiții patologice însă, HVS poate deveni un proces maladaptativ complex, antrenând numeroase verigi patogenice la nivel molecular, celular, de organ și sistem, care vor fi discutate mai jos. La pacientul renal, patogenia cardiomiopatiei uremice (a cărei trăsătură proeminentă este hipertrofia ventriculară stângă) este cu atât mai complexă cu cât la geneza ei contribuie numeroși factori, unii dintre ei incomplet elucidați. Factori de risc pentru hipertrofie ventriculară stângă la pacienții cu insuficiență renală cronică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hipertrofie ventriculară stângă la pacienții cu insuficiență renală cronică reprezentate de creșterea masei musculare cardiace, fibroza interstițială, îngroșarea arteriolelor intermiocardice, reducerea densității și lungimii capilarelor, cu reducerea raportului dintre perfuzie și masa musculară [Amann et al., 1992]. în aceste modele, cardiomiopatia uremică este în principal o consecință a dezechilibrelor metabolice, fără sau cu puține legături cu stresurile hemodinamice clasice cum ar fi HTA sau anemia. Parathormonul reprezintă un factor permisiv pentru aceste modificări [Amann et al., 1994], care par a fi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
bine cunoscut, al sistemului renină-angiotensină, ar reprezenta, de asemenea, un factor contributoriu la acțiunea preventivă a IECA [Amann et al., 2000]. Studiile imunohistochimice asupra factorilor de transducție a semnalelor intracelulare sugerează că rata apoptozei ar fi accelerată în cursul dezvoltării cardiomiopatiei uremice experimentale [Amann et al., 1998]. Cardiomiopatia uremică mecanisme moleculare și celulare în condiții de suprasarcină patologică, HVS are atât efecte benefice, cât și defavorabile. Inima profită inițial de o fază adaptativă, compensatorie, a hipertrofiei, prin care este menținută funcția
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de asemenea, un factor contributoriu la acțiunea preventivă a IECA [Amann et al., 2000]. Studiile imunohistochimice asupra factorilor de transducție a semnalelor intracelulare sugerează că rata apoptozei ar fi accelerată în cursul dezvoltării cardiomiopatiei uremice experimentale [Amann et al., 1998]. Cardiomiopatia uremică mecanisme moleculare și celulare în condiții de suprasarcină patologică, HVS are atât efecte benefice, cât și defavorabile. Inima profită inițial de o fază adaptativă, compensatorie, a hipertrofiei, prin care este menținută funcția sistolică normală. Numărul crescut de sarcomere și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
îngroșarea peretelui ventricular cresc capacitatea de muncă a VS, menținând în același timp stabil stresul tensional al peretelui, economisind ca urmare energie. Totuși, suprasolicitarea susținută duce progresiv la un răspuns hipertrofic maladaptativ, caracterizat prin dominanța unor efecte defavorabile și dezvoltarea cardiomiopatiei de suprasarcină și apoi a insuficienței cardiace [Katz et al., 1990]. în cursul fazei maladaptative, celulele miocardice suprasolicitate prezintă un consum energetic exagerat. Există un dezechilibru între consumul energetic și producția de energie, rezultând un deficit energetic cronic și, ca
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
este complexă și include afectarea circulației coronariene și reducerea rezervei coronariene [Brilla et al., 1991]. Deși moartea miocitelor poate fi cauzată de depleția energetică, există numeroase date care sugerează că inducția anormală a expresiei protooncogenelor contribuie de asemenea la geneza cardiomiopatiei. Protooncogenele promovează și reglează proliferarea și diferențierea celulară. Activarea factorilor de creștere stimulează proliferarea și activarea fibroblasturilor cardiace, rezultând fibroza miocardică, caracterizată printr-o creștere rapidă a sintezei de colagen și o proliferare disproporționată a matricei celulare [Speiser et al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
2001] vezi subcapitolul Epidemiologia hipertrofiei ventriculare stângi. Într-un studiu cross-sectional inițiat în vederea identificării prevalenței reale a HVS și a determinanților acesteia, au fost analizați ecocardiografic, clinic și biochimic 189 de pacienți cu insuficiență renală cronică terminală, non-diabetici și fără cardiomiopatie dilatativă: pentru întregul lot, cel mai bun predictor al dezvoltării HVS a fost vârsta, urmat de prezența HTA în antecedente și de fosfataza alcalină; atunci când au fost studiați numai pacienții dializați, HTA a fost identificată ca factor de risc independent
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
g/m2 a indexului masei VS (într-o perioadă medie de urmărire de 41 de luni). Se constată astfel menținerea aceluiași risc de dezvoltare a HVS concentrice (28-32%), dar agravarea mediului uremic face ca anemia să contribuie decisiv la apariția cardiomiopatiei dilatative anomalie asociată cu cea mai redusă supraviețuire la pacienții renali (sub 1,5 ani) [Foley et al., 1998]. în fapt, Parfrey et al. [1996], evaluând ecocardiografic, prospectiv, 245 de pacienți, constată la cei 41% dintre subiecții cu HVS inițial
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
într-o investigație prospectivă pe 2,5 ani la 61 de pacienți dializați independența anemiei față de HTA în geneza anomaliilor morfologice cardiace discutate mai sus (acestea sunt prezente și la pacienții normotensivi!). în studiul lui Huting [1988], manifestarea marcantă a cardiomiopatiei uremice a fost dezvoltarea în timp a HVS în special pe seama îngroșării septului interventricular, diametrele ventriculare și funcția sistolică fiind puțin modificate în evoluție. Impactul major, independent al anemiei în geneza anomaliilor ecocardiografice progresive are un corespondent firesc în plan
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
prevalența foarte ridicată a anomaliilor morfofuncționale cardiace și, cel puțin în parte, morbi-mortalitatea cardiovasculară foarte ridicată la această categorie de pacienți. Ca urmare, hemodializa convențională (3 x 4 ore/ săptămână) este rareori adecvată ca procedură terapeutică în ceea ce privește prevenția/stoparea/regresia cardiomiopatiei uremice. În consecință, s-au imaginat modalități neconvenționale de hemodializă: HD prelungită, HD zilnică (frecventă) și combinația celor două, HD nocturnă. Efectul hemodializei prelungite (18 ore pe săptămână), practicată la centrul de la Tassin (Franța), asupra controlului adecvat al volumului extracelular
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
urmare printr-un control mai bun al volemiei (determinant major al HVS), ci aparent printr-o rezistență periferică mai redusă. HD prelungită nu pare a avea o influență asupra masei VS, mortalitatea redusă a acestor pacienți neputând fi atribuită ameliorării cardiomiopatiei uremice [Huting et al., 1989; Luik et al., 1998; Covic et al., 2000; Goldsmith [i Covic, 2000]. Această constatare este confirmată de un studiu propriu [Covic et al., 1999], în care am arătat că, la pacienții cu vechime mare în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
determine ameliorări semnificative ale parametrilor ecocardiografici. în schimb, hemodializa zilnică (2 × 6 ore/săptămână) este asociată cu un impact net favorabil asupra masei ventriculului stâng. De asemenea, dializa prelungită nocturnă la domiciliu (8-10 ore/noapte, 7 nopți/săptămână) ameliorează semnificativ cardiomiopatia uremică, normalizând masa ventriculului stâng. Similar cu transplantul renal, ameliorarea geometriei cardiace se constată la un an de la debutul tratamentului. Deși dificil de implementat (din motive logistice și de acceptanță a pacientului), dializa prelungită nocturnă pare o soluție de viitor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de viitor, fiind net superioară oricărei alte forme de hemodializă sub aspect clinic și paraclinic (vezi un excelent review la Kooistra, Nephrol. Dial. Transplant, 2003). în plus, costul este egal sau mai redus față de HD convențională în centrele de dializă. Cardiomiopatia uremică la pacienții tratați prin dializă peritoneală Introducere Pacienții tratați prin dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA) au fost mult mai puțin studiați în comparație cu pacienții hemodializați cronic în ceea ce privește modificările ecocardiografice asociate cardiomiopatiei uremice. Orice comparație între hemodializă (HD) și dializa peritoneală
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mai redus față de HD convențională în centrele de dializă. Cardiomiopatia uremică la pacienții tratați prin dializă peritoneală Introducere Pacienții tratați prin dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA) au fost mult mai puțin studiați în comparație cu pacienții hemodializați cronic în ceea ce privește modificările ecocardiografice asociate cardiomiopatiei uremice. Orice comparație între hemodializă (HD) și dializa peritoneală trebuie să țină cont de diferențele de selecție, în momentul alegerii uneia sau a alteia dintre metode la ințierea terapiei de substituție a funcției renale [Covic et al., 2004]. în general
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
stresul hemodinamic să fie teoretic mai redus și deci probabilitatea de apariție a dilatării și a hipertrofiei compensatorii să fie mai mică. Aceste avantaje teoretice ar trebui să confere DPCA o superioritate netă asupra hemodializei cronice în prevenirea/limitarea manifestărilor cardiomiopatiei uremice. Studiile mai vechi evidențiau superioritatea DPCA asupra dializei în managementul hipertensiunii arteriale și al hiperhidratării extracelulare. Majoritatea acestor studii [Popovich et al., 1978; Young et al., 1984; Cannata et al., 1986] s-au efectuat la pacienți aflați în primii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
prin viteza de scurtare a fibrelor circumferențiale) a fost paralelă cu cantitatea de lichid instilată, fiind prezentă atât în orto-, cât și în clinostatism. Creșterea presiunii intraabdominale a determinat reducerea dimensiunilor cavității VS în diastolă, nu și în sistolă. Caracteristicile cardiomiopatiei uremice la pacientul peritoneal Huting et al. [1990] au examinat măsura în care avantajele hemodinamice ale DPCA asupra HD se concretizează în beneficii structurale și funcționale cardiace. Au fost incluși în studiu 55 de pacienți cu DPCA normotensivi, având vârsta
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
al. [1992] a examinat prospectiv evoluția parametrilor ecocardiografici la pacienții cu DPCA. într-un interval de urmărire de 35 de luni s-a constatat creșterea importantă a masei VS prezente inițial (de la 251 la 342 g). După excluderea pacienților cu cardiomiopatie dilatativă și a celor cu boli valvulare, autorii evidențiază legătura directă dintre progresia HVS și HTA (în ciuda unui tratament antihipertensiv agresiv în medie, două clase de hipotensoare necesare/ pacient) și, respectiv, debitul cardiac (ca măsură a statusului hiperdinamic). Progresia HVS
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
reziduală Care este explicația pentru această disparitate în prevalența și severitatea HVS dintre pacienții peritoneali și cei hemodializați? Factorii etiologici recunoscuți ai HVS la uremici (anemia, hipoalbuminemia, presiunea pulsului) nu pot explica în totalitate profilul favorabil controversat, de altfel al cardiomiopatiei uremice la peritoneali în comparație cu hemodializații cronic. Un studiu recent [Wang et al., 2002] pare să elucideze această dilemă; investigația cross-sectional a cuprins 158 de pacienți non-diabetici la care s-a examinat relația dintre parametrii ecocardiografici și funcția renală reziduală. După cum
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ani de la inițierea terapiei de substituție renală, ulterior avantajul fiind de partea hemodializei. Este posibilă regresia HVS și îmbunătățirea funcției sistolice cardiace, însă doar la un subset de pacienți cu dializă eficientă și control al volumului și presiunii arteriale adecvat. Cardiomiopatia uremică la pacienții transplantați renal Generalități. Parametrii structurali și funcționali cardiaci la pacienții transplantați renal versus subiecți sănătoși Comparând statusul cardiovascular al pacienților transplantați renal (TR) asimptomatici, cu funcție renală stabilă, cvasinormală, cu cel al unor voluntari sănătoși, Suwelack et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
severă și modificări importante ale funcției diastolice, reflectând cel mai probabil persistența îndelungată a sindromului uremic, dar și a diverșilor factori de risc pentru HVS precedând transplantul renal sau fiind consecința acestuia (medicația imunosupresoare, HTA etc.) [Covic et al., 2001]. Cardiomiopatia uremică la pacienții transplantați renal versus dializați Comparând clinic, electrocardiografic și ecografic pacienții hemodializați cronic cu cei transplantați renal, se constată un profil clinic, electric și structural net favorabil pacienților transplantați renali. în ansamblu, pacienții TR prezintă, în evoluție, o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
prin HD, în schimb la cei cu TR și DPCA aceste anomalii ecocardiografice au fost reversibile, probabil ca urmare a reducerii sarcinii cardiace, prin corectarea stării de hiperhidratare cronică (cvasi-ubicuitară la pacienții dializați) și a uremiei. Efectul transplantului renal asupra cardiomiopatiei uremice Constatarea după care transplantul renal ameliorează semnificativ structura și funcția ventriculului stâng are o istorie de două decenii. Lai et al. [1982] au urmărit, prin ecocardiografie și ventriculografie scintigrafică, pre- și post-TR, 16 pacienți fără elemente clinice sau paraclinice
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]