1,368 matches
-
Trebuia să remarc în pauze micuța coapsă și coama înfoiată ce-i luneca pe umeri luminoasă. M-am convins că această hieroglifă nu-mi poate fi indiferentă, dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității. Din cînd în cînd trupul îi era străbătut de un fior. Își agăță rochița în calorifer și-o clipă i se dezveli genunchiul. Am simțit o arsură. Patricia stîrnea în mine obscurități asemenea acelora care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri În gât, soldatul Cătănuță că acel inginer, pe care el nu-l cunoscuse, dar despre care auzise povestindu-se cu spaimă, fusese Împușcat. Comandantul Îi strânsese În careu și le citise nota telefonică primită În urmă cu doar câteva minute și care se termina cu „sentința a fost executată”. Urma data. Soldații tăceau cu un fel de Îndârjire. Știau foarte bine că acea notă le fusese citită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu plocoane de-ale stomacului puteau să-și cumpere câteva zile de libertate, ci cu bani. În scurt timp aveau să afle, de la unii mai vechi, cum să procedeze ca să nu fie acuzați de mituire. Comandantul strânsese tot detașamentul În careu. Soldații se străduiseră să se curețe cât de cât, salopetele umede miroseau a săpun de casă târguit de prin gospodăriile satului, stemele de la paftale luceau, bocancii fuseseră văcsuiți și cusuți pe la spărturi cu ață cauciucată. Inimile băteau anapoda În piepturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Coloșenco un univers fascinant încă din copilărie. El se străduiește să readucă în atenția contemporanil or personalități literare și istorice ale trecutului. Dar nu oricum, ci î ntr‐o manieră mai puțin obișnuită și nu chiar la îndemâna oricui, aceea a careurilor rebusistice. Dând frâu liber pasiunii sale și încercând s‐o concretizeze, Serghei Coloșenco lansa, în 1999, o serie specială, Bib lioteca Rebus a Editurii Sfera, debutată printr‐ o apariție inspirată din viața și opera lui Mih ail Sadoveanu. I‐au
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
distantă, dar mie nu-mi reușea niciodată. îîntrebând „Cum e? Sunt destul de distantă?“ nu ajungi, fără îndoială, prea departe.) întreaga colecție de bărbați din jurul meu uitase să mai respire. O priveau fascinați în timp ce își scotea ziarul și începea să rezolve careul de cuvinte încrucișate. — Se crede grozavă, a zis Mike în bătaie de joc. Și asta pentru că a scris o carte când avea doar șaptesprezece ani. Chiar a scris-o? Eram extrem de intrigată, dar mă străduiam să n-o arăt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ziar și s-a uitat către noi dezgustată, după care a ridicat două degete. Eram sfâșiată de sentimente contradictorii, o profundă admirație și o gelozie cumplită. —în fiecare zi rezolvă cuvintele încrucișate din The Irish Times, mi-a șoptit Clarence. Careul ăla, cel mai dificil. Și nu mănâncă niciodată nimic, a adăugat Eamonn cel cu fața ca o lună plină și un fund pe măsură. —O cheamă Misty O’Malley? am întrebat eu cu voce scăzută. —Ai auzit de ea? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
straniu, iar chipurile pe care le întâlnește sunt ostile. Închide ochii din nou și zace în tăcere. Are trupul strâns înfășurat într-o pătură din bumbac. Vântul din nord șuieră noaptea prin curte. Doi copaci bătrâni, înalți dar desfrunziți, din careul mărginit de clădiri, stau ca doi nebuni care se ceartă. Ce e în mintea lui Liu? Soția lui a fost condamnată la moarte. Fiul lui cel mare, Liu Yong-bing, a fost omorât în bătaie la un miting. Cele trei fiice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
el dăruia lumina forței. După el, fu rândul omului cu capul pleșuv să declare că el dăruia lumina frumuseții. ― Așa să fie! murmurară toți ceilalți nouă masoni care asistau în picioare, câte trei pentru trei din cele patru laturi ale careului din jurul altarului. Și ceremonia continuă în acest fel. Venerabilul enunța o formulă repetată de Supraveghetori și întărită de ceilalți masoni prin monotonul așa să fie. Prințul începea să regrete că acceptase invitația de a asista la ceremonia aceea deosebit de plictisitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
am dus târâș În camerele unchiului, eu mă Încăpățânam să stau În picioare pe coridor. Fereastra era În fund, eram la primul etaj, nimeni nu mă poate lovi, ziceam eu. Și mă simțeam ca un căpitan care stă drept În mijlocul careului când gloanțele șuieră În jurul lui. Apoi unchiul Carlo s-a Înfuriat, m-a tras Înăuntru cu brutalitate, eram gata să izbucnesc În plâns fiindcă distracția se Încheiase, și În clipa aceea am auzit trei Împușcături, geamuri sparte și un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atât de plăcută. — Îți place rebusul? — Din lipsă de altceva. — Completăm împreună sau separat?scoate Alexandru o revistă cu asemenea jocuri. — Cum vrei. Hai, împreună, că ne antrenăm mai bine. Fii atentă! — Teoremă din opt litere, se oprește asupra unui careu. — Pitagora. Teorema lui Pitagora. — Exact. — Corp geometric din trei litere. — Cub. — Buun! — Expresie algebrică în care intervin numai semnele înmulțirii și ale împărțirii. — Adică numai înmulțire și împărțire, se gândește Teofana. — Da! — ?! Te-am prins. Spune tu! — Monom. După ce au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie, dinspre ea, un fâs de parpangică! Vin problemele! vorba lui Dănuț. Coco (Cău-Cău, Prințesa Danemarcei, precum o alintă, gingaș, Poetul) zâmbește provocator, obscen și, totodată, în zeflemea, către careul de juveți din cameră, neocolindu-l, pentru orice eventualitate, nici pe acela prăbușit în nesimțire, pe divan. Surâsul ei vast, spumos, descoperă o pauză întunecată, opacă, chiar în mijlocul maxilarului, ca o strungăreață supradimensionată, incisivii centrali superiori fiind demult pierduți, într-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
câțiva struguri în gălețică, dar nu mai mult de 1 kilogram, ca răsplată a muncii lor de șase ore, fiindcă nu li se plătea în bani pentru munca depusă. Într-o zi, la terminarea programului, când elevii erau adunați în careu, vine primarul, pe nume Băluță, un individ care avea doar șapte clase, dar era înscris la un liceu care avea cursuri fără frecvență la Babadag, un incult și un hoț din averea ceapeului, căci tot satul știa lucrul acesta, trece
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Băluță, un individ care avea doar șapte clase, dar era înscris la un liceu care avea cursuri fără frecvență la Babadag, un incult și un hoț din averea ceapeului, căci tot satul știa lucrul acesta, trece printre elevii adunați în careu și vede că fiecare avea câțiva struguri, așa cum ți-am spus, în gălețică, cum stabilisem. După ce a trecut în revistă ca un comandant militar printre elevi, mă întreabă câți elevi sunt la recoltatul strugurilor. Îi răspund că sunt aproape 300
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
erau cuvinte încrucișate. Cînd ieșeam, pe la prînz, nu mai era acolo. Dispărea. Mă întrebam totdeauna unde putea fi, de unde venea și unde se ducea. Desigur, unul dintre vagabonzii orașului, dar mă intriga. Mai ales umbra de zîmbet cu care completa careurile sale de cuvinte încrucișate, fără să acorde vreo atenție trecătorilor. — De ce o luați mereu pe aici, și nu pe la stop ? m-am pomenit într-o zi că mă întreabă, așa, din senin, omul din parc. — îmi aduce aminte de copilărie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
așa că n-am răspuns, dar m-am oprit din drum și am intrat în vorbă cu el. L-am întrebat, așa, ca să îmi găsesc un pretext, dacă face cuvinte încrucișate. Mi-a spus că nu completează, ci construiește el însuși careuri de cuvinte încrucișate. — E mult mai sănătos ! mi-a explicat el. — Mda... am fost eu de acord și am plecat, nemaiștiind ce să spun. Aceasta a fost prima noastră discuție. Au urmat mai multe zile în care treceam pe lîngă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am plecat, nemaiștiind ce să spun. Aceasta a fost prima noastră discuție. Au urmat mai multe zile în care treceam pe lîngă el în drum spre slujbă, făceam un mic semn din cap, iar el rămînea cu ochii cufundați în careurile sale de cuvinte. Într-o zi m-a interpelat el : — Am SIDA ! m-a anunțat calm, fără să ridice ochii din hîrtiile sale. M-am simțit dator să mă opresc, să-l compătimesc măcar puțin și să mă interesez de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
neagră, verde și mov: ȘI TRAIAN. Seara, după ce am mâncat, am mers în spatele cantinei, unde era marginea pădurii, și am bătut în cuie, de șase copaci, cartoanele de bomboane. Rezultatul a fost îngrozitor, instructorii taberei s-au scandalizat, au făcut careu, au scos câțiva copii în mijloc, dar fără să nimerească pe cei din grupul meu, ci, la întîmplare, pe capii răutăților care se petreceau în tabără. Livia era să fie trimisă acasă, iar Traian devenise complet năuc, gata să se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de oră. Școala lâncezea, era sfârșit de an; și elevii, și profesorii erau mai mult decât epuizați, plictisiți. Sindili, grecoteiul, aducea magnetofonul și, în fundul clasei, ne strângeam la povești. A doua zi după serbarea de sfârșit de an, cu veșnicul careu, cu împărțirea premiilor și toată ceremonia aceea absurdă, avea loc adevărata serbare, pentru care școala noastră închiria în fiecare an tot Circul de Stat. Sala aceea mare, cu bănci abrupte, cu arena circulară, deasupra căreia se balansau tot felul de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și în nări simte mirosul de regina-nopții și de trandafiri, se apropie noaptea, dacă regina nopții începe să se deschidă, dar Papa tot nu s-a întors. Gâfâind, Yvonne se oprește în hall și fața i se fărâmițează în micile careuri de oglinzi ale ușii. O fundă nesuferită de tafta, un genunchi julit, o jumătate de obrăjor palid, gulerul strâmb al rochiței marinar, iat-o pe Yvonne fărâmițată între muchiile aurite ale oglinzii. Yvonne îl așteaptă pe Papa și se uită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe aceeași corabie blestemată, care era deosebirea dintre mine, teoreticianul non-intervenției, și practicanții empirici și convinși ai intervenției ? Ședeam toți pe aceleași canapele cu plușul bine întreținut, pândind aceeași ușă cu oglinzi de sus până jos și, în nenumăratele ei careuri, împărțite de muchiile aurite, ne zăream unii la alții fețele neliniștite. Având această viziune, mi-am replicat că eu nu pretind călcarea legii pentru mine, ci pentru altul : pentru un copil din flori, făcut la o vârstă crudă, și așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar amenința copilul, decât generozitatea discutabilă a unui altruist ca mine ? Sau nu e mai de înțeles spaima de moarte a unui tânăr, chiar dacă are un obraz dizgrațios, hainele mototolite și îi miroase gura ? Ținteam acum cu disperare ușa cu careuri de oglinzi care se încăpățâna să nu se deschidă, încercând să ignor dorința mea, aproape permanentă, de a mă vedea într-o lumină favorabilă. Pur și simplu, nu mai voiam să mă văd deloc, și nici pe restul oame nilor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din Hațeg, după ce ne-am afumat Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În spate muntele cu piscul Înzăpezit. Se adună baterii de la toate unitățile din jurul orașului. Cu toții veți forma o unitate nouă, ne spune ceremonios un maior, după ce sîntem aliniați În careu. N-avem de ce să fim mîndri, sîntem cu toții convinși că e vorba de o strategie agricolă, bănuim cam ce ne așteaptă În CÎmpia Bărăganului. Cei aproape 200 de soldați vor pleca cu trenuri civile, pe rînd, În grupe de cîte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gîfÎieli. Congresul al XIV-lea flacăra mistuitoare a televizorului Politica, dincolo de obișnuitele ore de pregătire ideologică sau de ședințele de partid, nu are cum să fie prilej de evenimente. Însă azi e o zi specială. La raportul de dimineață din careul unității ni se spune că trebuie să vină secretarul de partid să ne vorbească. Există o nervozitate ușor depistabilă - cadrele se foiesc, li se Învîrt ochii ca niște mărgele, rîd, dar rîsul lor are ceva fals. Apare Într-un tîrziu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Mereu uiți câte ceva! ripostă Brian iritat. Jeremy Blackett era profesor la Școala Generală. El și soția sa Sylvia se numărau printre pasionații jucători de bridge. Gabriel nu juca bridge, dar sora lui Jeremy, Sarah, și fratele lui, Andrew, completau întotdeauna careul când Brian și Gabriel se duceau în vizită la Blackett. (Gabriel răsfoia de fiecare dată un roman.) May Blackett, energica văduvă, mamă a celor trei frați, cumpărase Maryville, casa de la mare, pe care Alex o vânduse în chip atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șleampătă și dezgustător de îngălată cum se statornicise obiceiul în ultimii ani. BULEVARDUL REGINA ELISABETA În fiecare an au schimbat sala de clasă. 1945, 1946, 1947... Toate clasele dădeau în holul central, cu pardoseala lui lucioasă de mozaic, toată numai careuri albe și negre, ca o tablă de șah. Holul era mare poate cât toate cele cinci săli de clasă la un loc. Uneori, în recreația mare, în rarele zile când nu ieșeau în curte din cauza ploii, aruncau la țintă cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]