783 matches
-
avut posibilitatea să se administreze într-un mod mai independent, acest lucru fiind tot spre slava lui Dumnezeu. 3.3.4. Evenimentul 1908 Informațiile cu privire la evenimentul din 1908 sunt preluate din manuscrisul lui Ilie Foșlea, manuscris care se bazează pe carnețelul de amintiri al fratelui Petru Cicireanu. Această sursă menționează faptul că Sângeorzan Gheorghe și Bradin Maxa au plecat la muncă în Oltenia și acolo au îmbrățișat învățătura adventistă și au venit să răspândească și în Cuvin această doctrină printre credincioșii
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
2. LUCRĂTORI ORIGINARI DIN BISERICA DIN CUVIN Gheorghe Cicireanu este fratele lui Petru Cicireanu, unul din primele trei suflete care s-au întors la Domnul în Cuvin. Fratele Ilie Foșlea, în istoricul făcut bisericii din Cuvin, din date preluate din carnețelul lui Petru Cicireanu, afirmă că Gheorghe Cicireanu s-a botezat în anul 1913. Arhivele Naționale menționează că Cicireanu Gheorghe a trecut la „sectanții baptiști” în 26 martie 1941. Ioan Ungureanu afirmă în istoricul bisericii baptiste „Speranța” că fratele Gheorghe Cicireanu
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
veneam acasă, de oboseală nu-mi mai trebuia nici mâncare. Am dus-o eu așa o lună parcă sau două, nu mai țin minte. La lună primeam din mâna maistrului, caremi făcea cubajul în fiecare zi și-și nota în carnețel, circa o sută de lei, bani buni la vremea aceea. Într-o seară am aruncat ciocanul cât colo, am venit acasă cu banii ce-i primisem și plângând, i-am spus mamei: - Na-vă banii, eu nu mai vreau nimic
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și albi, ca un cabinet medical. Femeia care ședea, fumând, pe canapeaua acoperită cu o mușama cafenie o aștepta. Nu părea din personalul închisorii. Întrebări : despre familie, anii de liceu, de institut, colegi, prieteni, frați, mătuși, bunică. Nota într-un carnețel mic, cu coperți din piele albă, așezat pe genunchi. Stiloul subțire și scurt, ca o bijuterie, alerga deasupra genunchiului alb, care zvâcnea. Apoi, apăru medicul. Femeia dirija operațiile care trebuiau făcute : cântărire, măsurare, reflexe, teste psihice. Medicul părea mai curând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
plebei animale. Când treci de la putință la act, însă, poate însemna lașitate.“ Domnul Nalbandu corectează, de multe ore, memoriul tehnic, recitește, pedant, ca totdeauna, fiecare frază, ștergându-și chelia înainte de-a relua, încă o dată, pagina parcursă ; Sandu Stoian răsfoiește carnețelul cu schemele tragerilor loto, tabele, diagrame și probabilități, încadrează cu tuș suma la care au ajuns economiile lunare pentru mașină, pliază planșele venite de la heliograf și aruncă un mentosan între dinți ; politicosul Mișu Varlam și-a descheiat elegantul sacou cărămiziu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tare, iar cheflii noștri comandă Încă un vin fiert. Sandu mototolește Libertatea, nu Înainte de a mai privi o dată pagina a cincea cu oarecare tristețe În privire, apoi o aruncă fix În capul lui Gore. Gicu Își face socotelile pe un carnețel și mormăie În barbă ceva din care reiese că o fi viața grea În România, da’ eu fără porc nu stau, votez porcul, așa să știți, iar Gore se ridică și cere ca muzica să fie dată mai tare. Tocmai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
era neschimbat, nici mai tânăr, nici mai bătrân, mătăhălos, rigid și cu voce surprinzător de calmă începu ședința. Mormăi câteva fraze stereotipe. - Ne-am întrunit în ședință pentru a analiza cererea candidatului! Și începu să-i pună întrebări dintr-un carnețel pe care-l tot răsfoia. La prima întrebare avea destule surse pe pereți și a găsit una care i s-a părut mai la obiect. Burlacu părea mulțumit si i-a adresat altă întrebare, probabil din statut. În continuare nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
află, în caz că nu știa candidatul, trebuia să răspundă secretarul care l-a propus! În continuare nu-l mai lăsă Rebegilă... răspunse la toate întrebările parcă îl băgase în priză cineva, iar laudele le primea tot Laur! Când termină de răsfoit carnețelul Burlacu, întrebă curios: - Mai are cineva de întrebat ceva? În murmurele aprobative... de negație, din nou îl auzi pe Burlacu încheind, - Se acceptă cererea candidatului de primire în rândurile partidului comunist și o vom trimite mai departe la județ! Felicitări
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
căutat-o pe EA. Atât am căutat-o, până m-am obișnuit mai mult să caut decât să evaluez. Și a și început să-mi placă căutarea. Sânt ca ăla care, după ce i-o trăgea vreunei gagici, fugea repede la carnețelul lui și începea să noteze ceva. Tipa, ofuscată, îi spune: "Ce nesimțit ești, ce, eu sânt din alea să mă treci în carnet?" "Nu te trec, îi răspunde tipul, te șterg." Până acum numai am șters. Poate și ele m-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
articole în gazeta creștină. Apoi mi s-a propus de la Protopopie să scriu tot ce am văzut în acel pelerinaj, ei vor vedea și poate vom tipări, publica, dar mare este Dumnezeu, să vedeți: am început a scrie pe un carnețel(vocabular), nu a fost de ajuns, am scris pe un caiet de 48 de file, nu a fost suficient, apoi am scris pe un caiet studențesc și acela a fost bun și binecuvântat. Apoi a fost verificat și corectat de
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Kriminalinspektor Dietz. Cel pe care-l chema Dietz și care bănuiam că e ofițerul superior stătea pe marginea biroului meu, legănându-și un picior și părând, În general, a fi un tip deloc plăcut. — Scuzați-mă că nu-mi scot carnețelul pentru autografe, am replicat și am mers spre colțul de la fereastră unde stătea Frau Protze. Ea suspină, scoase o batistă din mâneca bluzei și Își suflă nasul. Cu nasul În batistă, Îmi spuse: Îmi pare rău, Herr Gunther, dar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lanternă și am stins-o. M-am așezat la birou și am Început să caut nici eu nu știu ce. Sertarele nu erau Încuiate, dar În ele se aflau puține lucruri care să mă intereseze. M-am entuziasmat când am găsit un carnețel cu adrese legat În piele roșie, dar l-am citit cu atenție pe tot și am recunoscut un singur nume: acela al lui Hermann Goering, numai că de el se ocupa un tip cu numele de Gerhard Von Greis, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
făcut de petrecanie unui bătrân Junker care lucra pentru primul ministru. Ce ziceți de asta? Polițaii nici măcar nu știu Încă de faptul că ăla e mort. Mi-am stors creierii și am dat de numele pe care-l notasem din carnețelul lui Gert Jeschonnek: — Numele acestui Junker nu se Întâmplă să fie Von Greis, nu? — N-am auzit nici un nume. Tot ce știu e că e mort și că polițaii Îl caută Încă. Își scutură neglijent scrumul de la țigară În scrumieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nici urmă de el. El și Funk aveau un cuibușor secret pe Privatstrasse, de care nevasta lui Funk nu știa. Dar nu a mai trecut pe acolo de zile Întregi. Am scos din buzunar hârtiuța pe care notasem adresa din carnețelul găsit În sertarul lui Jeschonnek: era un număr de pe Derfflingerstrasse. — Privatstrasse, hm? Mai era și vreo altă adresă? — Nu, din câte știu eu. — Tu lucrezi la caz? — Nu mai lucrez la el. L-a preluat Dietz. — Dar el parcă lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În oraș de vreo două ori, dar nu i-a ieșit nimic la afacerea asta. Povestea vieții lui, din păcate pentru el. Totuși, și-a adus aminte adresa ei. Inge și-a deschis poșeta și s-a uitat Într-un carnețel: — Nollendorfstrasse, nr. 23. Probabil că ea știe ce punea Pfarr la cale. — Amicul ăsta al tău, Otto, pare să fie mare crai. Inge a râs: — Asta a spus și el despre Pfarr. Era foarte sigur că Pfarr Își Înșela nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puțin de deget și a simțit o satisfacție vinovată când a văzut cum fața lui roșește ușor de durere. — Ce altceva mai ai? întrebă Calvin Carter curios. Aspirine? Ea dădu din cap cu precauție. —Doriți una? Nu, mulțumesc. Pix și carnețel? Ea dădu din nou din cap. Dar ce zici de - și asta e cam trasă de păr, recunosc - un set cu ac și ață de cusut? Ashling făcu o scurtă pauză, apoi întreaga expresie i se lumină și aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se schimbase. Nu cu multă vreme în urmă era plină de entuziasm și optimism. Ce era diferit, ce se întâmplase? 14tc "14" —Diet Lilt sau Purdeys? medită Ashling. Nu știu. Păi, hotărăște-te, o grăbi Trix, cu pixul ațintit asupra carnețelului său cu spirală. Se închide la magazin dacă nu te grăbești. Deși echipa de la Colleen lucra în această formulă de mai puțin de două săptămâni, aveau deja o rutină. Se mergea la magazin de două ori pe zi, dimineața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Marcus a început o pantomimă elaborată, insinuând căutarea unui pix și a unei bucăți de hârtie. Din fericire, Ashling avea în geantă echivalentul unei mici papetării. Și-a scris numele și numărul de telefon pe o pagină ruptă dintr-un carnețel. Voi prețui asta, spuse el, împăturind hârtia de mai multe ori și băgând-o adânc în buzunarul din față al blugilor. Alături de inima mea, promise el, cu subînțeles profund. Acum plec, dar ținem legătura. Confuză, Ashling îl privi cum pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
opt ani. Poate-i vorba despre Maynard sau poate că nu, dar ori pentru ei, ori pentru spargeri, tot i-am putea aranja un sejur frumușel la Q. Fritzie, Bill, voi la ce mai lucrați? Bill Koenig se aplecă peste carnețelul de notițe. Fritz Vogel își drese glasul și răspunse: — Ne-am ocupat de hotelurile din centru. Am arestat câțiva hoți de chei și am dat iama în niște hoți de buzunare. Tierney trase un pumn în pupitru. — Fritzie, hoții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întrebat: — Cine solicită informația? — Polițist Bleichert, legitimația LAPD 1611. Informații legate de cumpărarea unui autovehicul pe numele Maynard Coleman sau Coleman Maynard, cu domiciliul în Saint Andrews South, numărul 643. Probabil o tranzacție recentă. — ’Nțeles. Un minut. Am așteptat cu carnețelul și stiloul în mână, gândindu-mă la animalele de pluș. După mai bine de cinci minute vocea funcționarului mă făcu să tresar: — Domnule polițist, am obținut informația. — Vă ascult. — Sedan De Soto, 1938, verde închis, număr de înmatriculare B, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stație cu secțiile Hollywood și Wilshire și le-am spus ce am aflat. Mașinile de patrulare or să treacă pe la școli și le vor transmite profesorilor pontul legat de Maynard. Ce-ai aflat de la Circulație? I-am făcut semn spre carnețel. Lee puse mâna pe microfonul de la aparatul de emisie-recepție și-l deschise. Se auziră paraziți, apoi aparatul se opri. — Băga-mi-aș! Hai să mergem, zise Lee. • • • Am dat o raită pe la școlile generale din zona Hollywood și Wilshire. Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe strada asta... Millard se opri când văzu niște mașini care virau pe Norton, îndreptându-se direct spre locul crimei. M-am uitat în jos, la cadavru. Fotografii continuau să facă poze din toate unghiurile. Lee continua să scrie în carnețel. Oamenii care se învârteau pe trotuar se uitau din când în când la leș, apoi își fereau privirea. Reporterii și fotografii începuseră să împânzească strada. Harry Sears și un cordon de polițiști erau gata să-i țină la distanță. Cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
titluri cu Foc și Gheață pe prima pagină a ziarelor. — O săptămână, Lee. Atât și nimic mai mult. Lee îmi făcu cu ochiul. — Arhisuficient! În interfon răsună vocea căpitanului Jack: — Domnilor, adunarea în sala de ședințe. Acum! Mi-am luat carnețelul și am traversat biroul detectivilor. Numărul persoanelor care mărturisiseră că au comis crima crescuse. Nou-veniții erau prinși cu cătușe de calorifere și de țevile de încălzire. Bill Koenig îl pocnea pe unul mai puriu, care cerea să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
erau două obiecte acoperite cu cearșafuri. Am luat loc pe banchetă, cu fața spre masa de autopsie, tremurând la gândul că voi vedea din nou zâmbetul fetei moarte. Peste câteva secunde ușile duble se deschiseră. Alături de o călugăriță cu un carnețel de notițe, apăru un bărbat înalt și vârstnic, care fuma un trabuc. Russ Millard, Harry Sears și Lee îi urmară. Millard clătină din cap. — Tu și Blanchard vă băgați peste tot, ca musca-n curul calului. Doctore, putem fuma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pantalonului. — Sigur. N-o s-o deranjeze deloc pe fată. E-n împărăția viselor pentru totdeauna. Soră Margaret, ajută-mă, te rog, să îndepărtez cearșaful. Lee se așeză pe banchetă, alături de mine. Millard și Sears își aprinseră țigările, apoi își scoaseră carnețelele și stilourile. Lee căscă și mă întrebă: — Ai prins vreun fir în dimineața asta? Mi-am dat seama că era încă sub influența benzedrinei. — Mda. A ucis-o un omul lup criminal de pe planeta Marte. Buck Rogers îl urmărește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]