1,613 matches
-
Acțiune socială în perspectivă interdisciplinară, Editura Proema, Baia Mare, 1998. Capitolul 9 Teoria sistemelor 9.1 Aspecte conceptuale ale termenului de sistem Un ansamblu de entități reunite prin interacțiune și interdependență formând un întreg se numește sistem. În concepția lui Andreson, Carter și Lowe (1999), un sistem este un "întreg organizat, format din component care interacționează în mod diferit față de interacțiunea lor cu alte entități și care reprezintă o perioadă de timp".36 Sistemul se realizează printr-un ansamblu (asociere) de părți
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
satisfăcute și că trebuie să le acordăm toată atenția noastră", consideră Th. D'Ansembourg (2006, p. 211). Orice s-ar spune, pare că nimeni nu este total scutit de furie; ea este "o caracteristică naturală a fiecărei personalități", susține L. Carter (2007, p. 5). Ca și frica, ea apare adeseori ca reacție la amenințare, durere sau respingere. Când suntem furioși, avem tendința să reacționăm fie prin luptă, fie prin fugă; "sentimentele erup, explodând din noi ca un vulcan, năpădindu-ne, clocotind
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să ne apărăm teritoriul, corpul, ideile, valorile, integritatea. Ea ne dă forța necesară pentru a ne afirma, a spune Nu, a ne simți noi înșine" (Filliozat, 2006a, p. 106). Pe scurt, furia este o emoție a autoconservării. Ea scrie L. Carter (2007) "își are rădăcinile într-o dorință primară de autoconservare" (p. 8). Esența ei o reprezintă o dorință de respect puternic exprimată. "Oamenii furioși consideră psihoterapeutul american doresc să simtă că au o însemnătate și suferă la gândul că alții
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe durata căreia există o mare probabilitate să-i rănim pe ceilalți, devine firesc pentru cei mai mulți dintre noi să ne dorim să ne eliberăm cât mai repede de mânie. "Oamenii care dau dovadă de echilibru în controlul mâniei remarcă L. Carter (2007) cunosc valoarea eliberării de mânie. Ei sunt suficient de direcți pentru a discuta constructiv și la obiect despre problemele care îi deranjează, dar sunt suficient de inteligenți pentru a ști când trebuie să pună capăt eforturilor de autoconservare. Ei
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pentru atingerea unor obiective mai importante. "Oamenii care se eliberează de mânie au decis că nu sunt atât de atașați de emoțiile lor negative încât să nu poată alege să fie cunoscuți ca ființe bune, iertătoare și tolerante", remarcă Les Carter (2007, p. 56). Fără a fi vorba de a elimina în totalitate furia din viața și din relațiile noastre și de a o controla în mod absolut 47, dar cu dorința sinceră de a-i limita prezența, putem reține etapele
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
scamatorie care permite controlul asupra altor persoane", precum ne atenționează R.D. Enright (2008, p. 23); ci, dimpotrivă, ea îi eliberează pe oameni. De regulă, alegem iertarea "nu pentru că celălalt o merită, ci pentru că reprezintă o angajare pe drumul împlinirii interioare" (Carter, 2007, p. 204) și a unei relații cu semenul nostru. Astfel, precum se vede, iertarea este atât un proces legat de echilibrul social, cât și unul legat de liniștirea psihologică: a. pe de o parte, ea determină o îmbunătățire a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de o parte, ea determină o îmbunătățire a relațiilor și este oferită "fără a aștepta o recompensă din partea celui care o primește, iar odată ce s-a depășit acest moment, șansele de instaurare a unei atmosfere de cooperare cresc", scrie L. Carter (2007, pp. 212-213). b. pe de altă parte, iertarea este considerată "ca o unealtă foarte puternică de reglare a echilibrului emoțional", după cum menționează Ch. André (2009, p. 207). În aceste condiții, noi cei care iertăm -, pe măsură ce începem să stăpânim arta
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care greșește; • să acordăm prioritate unor trăsături, precum: bunătatea, calmul, cumpătarea, spiritul analitic; • să renunțăm să ne (mai) întrebăm obsesiv de ce persoana care a greșit a procedat astfel; • să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie judecătorul suprem al păcatelor altora (Carter, 2007). Iertarea și acordarea iertării are ca premisă înțelegerea faptului că, nefiind ființe perfecte, toți greșim. Nu întotdeauna reușim să ne tratăm cu atenție, cu demnitate, cu respect. De aceea, iertarea și scuzele sunt și rămân elemente esențiale pentru angajarea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
depășim, când descoperim lucruri esențiale noi. Bucuria este expansivă. Ea "ne împinge unii în brațele altora" (ibidem); implică experiența distracției, a frivolității, a relaxării, dar nu numai atât. Ea cuprinde și "sentimentul de mulțumire, de pace și de satisfacție interioară" (Carter, 2007, p. 269). Oamenii bucuroși radiază un sentiment de împăcare; ei sunt capabili să se alăture altora în căutarea mulțumirii. Au senzația unui mare câștig atunci când sunt martorii trăirii unor sentimente de fericire și, în mod caracteristic, sunt capabili să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acceptarea". Ea "acordă prioritate încurajării în detrimentul criticilor și caută să găsească ceea ce este bun, chiar dacă această sarcină pare nenaturală. Dragostea refuză să rămână ancorată de ceea ce provoacă durere; în schimb, ea ne face să căutăm posibilități de "vindecare"", notează L. Carter (2007, p. 205, s.a.). A iubi înseamnă, pentru marea noastră majoritate, să acordăm prioritate bunătății, generozității, răbdării, modestiei, simplității, grijii aproapelui, sacrificiulului (de sine), autocontrolului. Niciuna dintre aceste trăsături un reprezintă un semn de slăbiciune. Toate indică hotărârea interioară, decizia
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acestea par a fi de domeniul trecutului, iar opțiunea celor care nu înțeleg (încă) faptul că perioada romantică a apus de ceva vreme devine inoportună. Relațiile noastre necesită "adaptări continue și foarte multă disponibilitate de a fi flexibili", consideră L. Carter (2007, p. 172). Dorința și aspirația spre stabilitate și durabilitate sunt taxate drept inactuale; ba, conservatoare, tradiționaliste (în sensul peiorativ). Acum, "maleabilitatea reprezintă cheia supraviețuirii unei relații", precizează L. Marinoff (2009, p. 187). În aceeași abordare, egoismul nu este prin
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
EUROSONG & BOOK. Bouillerce, B., Rousseau, Fr. (2000), Cum să ne motivăm, Iași, Editura Polirom. Braud, Ph. (2008), Mic tratat de emoții, sentimente și pasiuni politice, Iași, Editura Polirom. Brillon, M. (2010), Emoțiile pozitive, emoțiile negative și sănătatea, Iași, Editura Polirom. Carter, L. (2007), Învață cum să-ți controlezi furia, București, Editura Teora. Chapman, G., Thomas, J. (2008), Cele cinci limbaje ale scuzelor, București, Editura Curtea Veche. Chelcea, S. (coord.) (2008), Rușinea și vinovăția în spațiul public, București, Editura Humanitas. Chelcea, S.
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
belong to the past, and the option of those who do not understand (yet) that the romantic period has set a long time ago becomes unreasonable. Our relationships require "continuous adaptations and plenty of willingness to be flexible", said L. Carter (2007, p. 172). Desire and aspiration for stability and durability are taxed as irrelevant, nay, conservative and traditionalist (in the pejorative sense). Now, "malleability is key to the survival of a relationship," said L. Marinoff (2009, p. 187). In the
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
naïve. Tout cela semble appartenir au passé, tandis que l'option de ceux qui ne comprennent pas que la période romantique est désuète devient inopportune. Nos relations réclament " une continuelle adaptation et beaucoup de disponibilité pour être flexibles ", considère L. Carter (2007, p. 172). Le désir et l'aspiration vers la stabilité et la durabilité sont regardés comme inactuels, conservateurs, traditionnels (dans le sens péjoratif). À présent, " la maléabilité représente la clé de la survie d'une relation ", précise L. Marinoff (2009
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
grăbită, foarte suspicioasă, foarte superficială, extrem de iscoditoare (în ceea ce privește viața intimă) și cu intenții denigratoare. Amabilitate nu înseamnă așa cum s-ar putea înțeleage la prima vedere doar amabilitatea convențională, complezentă. Amabilitatea include și o stare sufletească, emoțională mai profundă. Pentru L. Carter (2007), de pildă, amabilitatea este "o trăsătură capitală a unei persoane care iubește" (p. 267). În sensul ei autentic și profund, aceasta înseamnă "o angajare spre un caracter prietenos, spre generozitate, cordialitate și blândețe" (ibidem). Ea reprezintă "manifestarea exterioară a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Oricât ar părea de surprinzător, la prima vedere, mânia nu are numai funcții destructive, tensionale, conflictuale, ci și unele funcții pozitive. Fără a se înțelege că pledăm pentru contexte caracterizate prin mânie și pentru multiplicarea acestora, menționăm câteva dintre acestea (Carter, 2007): • adoptarea unei atitudini ferme în sprijinul unor convingeri juste; • exprimarea îngrijorării cu privire la opțiunile greșite ale altora; • specificarea limitelor și a granițelor personale; • formarea respectului de sine; • păstrarea consecventă a convingerilor personale, chiar dacă alții încearcă manevra de control a minții
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
specificarea limitelor și a granițelor personale; • formarea respectului de sine; • păstrarea consecventă a convingerilor personale, chiar dacă alții încearcă manevra de control a minții; • abordarea unor probleme legate de iresponsabilitate și priorități nechibzuite; • precizarea fără echivoc a necesităților personale. 42 Les Carter (2007) a ajuns la concluzia potrivit căreia există trei categorii de comportamente caracteristice oamenilor mânioși: Reprimarea furiei: se referă la acel comportament care ignoră necesitatea de a trata în mod deschis circumstanțele tensionate, frustrante, datorită presupunerii că "sinceritatea se va
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
manifestare a mâniei care îi privează pe ceilalți de (sau le afectează celorlalți) demnitatea personală. "Oamenii furioși agresivi sunt atât de absorbiți de autoconservare, încât nu pot sau nu vor să ia în considerare nevoile celorlalte persoane implicate", menționează L. Carter (2007, p. 31). Când oamenii folosesc această formă de exprimare a mâniei, ei dovedesc "un pesimism profund în ceea ce privește posibilitatea de a fi acceptați dacă interacționează cu respect și obiectivitate. Zădărnicia reprezintă o caracteristică definitorie a personalității lor" (idem, p. 33
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să explodăm în cele mai nepotrivite situații. Încătușată, mult timp, de insecuritate, de egoism fragil, rușine sau neîncredere, mânia își poate face simțită prezența "într-o manieră care sabotează orice posibilitate de dezvoltare sau de însănătoșire a relațiilor", scrie Les Carter (2007, p. 9). 44 După unii specialiști, întâlnim două modalități de manifestare a furiei: furia sănătoasă, non-violentă, constructivă și furia deplasată, exagerată, violentă, destructivă. 45 Potrivit criteriului gradului prezenței actului voluntar, Fr. Lelord și Ch. André (2003) au identificat următoarele
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
efort de a ne controla în permanență și foarte strict emoțiile (mânia, bunăoară) ne răpește energia, așa încât nu ne mai rămâne decât... moartea. Viața însăși devine un proces amorțit, lipsit de suflu și de atractivitate, fad și plicticos. 48 Les Carter (2007) consideră că mânia este legată de "dorința disperată de dragoste, recunoaștere și importanță. Stârnită de lipsa de apreciere, mânia poate fi înțeleasă ca un strigăt de eliberare de durerea asociată cu sentimentul de insignifianță" (p. 120). Oamenii constant furioși
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
predominant egocentrice; lor le este teamă și vor să controleze cu orice preț relația cu celălalt și reacția acestuia. Ele sunt preocupate exclusiv (și obsesiv) de ele însele. Spre deosebire de acestea, persoanele ponderate/echilibrate sunt persoane modeste. "Oamenii modești precizeză L. Carter (2007) recunosc importanța conservării valorii, a nevoilor și a convingerilor, dar sunt capabili de a plasa necesitatea autoconservării într-o perspectivă mai largă, aceea de a trăi într-o comunitate de nevoi, preferințe și dorințe diferite. Oamenii modești punctează în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cord" decât au făcut pacienții cu panică cu o persoană alături sau subiecții din lotul de control. Aceasta înseamnă că suportul unei persoane reduce tendința pacienților cu panică de a interpreta schimbările corpului pe care le experimentează, ca fiind periculoase (Carter, Hollon, Carson & Shelton, 1995)242. Astfel, teoriile biologice și psihologice asupra panicii și agorafobiei pot sugera următorul model, al vulnerabilității la stres (Barlow, 1988)243: Mulți oameni care dezvoltă aceste tulburări au o vulnerabilitate biologică la o reacție luptă-sau-fugă mai
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Is there empirical justification for the category of self-defeating personality disorder?", Feminism & Psychology, 1, 1991, pp. 263-278. Carstensen, L.L., Rychtarik, R.G. & Prue, D.M., Behavioral treatment of the geriatric alcohol abuser: A long-term follow-up study. Addictive Behavior, 10, 1985, pp. 307-311. Carter, M.M., Hollon, S.D., Carson, R.S. & Shelton, R.C., "Effects of a safe person on induced distress following a biological challenge in panic disorder with agoraphobia", în Journal of Abnormal Psychology, 104, 1995, pp. 156-163. Casey, L., M., Newcombe, P., A., Oei
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
104, 1995, pp. 164-172. 240 M.E.P. Seligman & Y.M. Binik, "The safety signal hypothesis", în H. Davis& H. Hurwitz (eds.), Pavlovian operant interactions, Hillsdale, NJ: Erlbaum, 1977. 241 R.J. McNally, Panic disorder: A critical analysis, Guilford, New York, 1994. 242 M.M. Carter, S.D. Hollon, R.S. Carson & R.C. Shelton, "Effects of a safe person on induced distress following a biological challenge in panic disorder with agoraphobia", în Journal of Abnormal Psychology, 1995, 104, pp. 156-163. 243 D.H. Barlow, Anxiety and its disorders; The
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
reducă puterea prezidențială în afacerile externe (de exemplu, prin War Power Act). Richard Nixon, care își dădea prea bine seama de dificultatea mandatului său în sfera politicii externe încă înainte de Watergate, era pe deplin conștient și de sensibilitățile interne. Administrația Carter nu a fost capabilă să refacă consensul nici măcar în propriile rînduri, printre membrii săi aflîndu-se personalități atît de diferite ca Cyrus Vance (secretar de stat) și "durul" consilier în probleme de securitate națională, Zbignew Brzezinski. Statele Unite erau privite tot mai
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]