600 matches
-
începută în 1989, este un exemplu al congruenței dintre biomedicină și cyberspațiu: o arhivare digitală a trupului uman având drept țel cercetarea biomedicală, mintalul, stabilirea de diagnostice, practicarea telemedicinii (de pildă, efectuarea unei operații de la distanțăă, dar și „însuflețirea” informației. Cartografierea corpului uman se întâlnește cu proiecte similare din spațiul virtual, de la atlasul infogeografic al lumii la hărți sociale, economice și politice ale diviziunii digitale sau hărți ale hipertextului care ajută cititorul să navigheze prin sistemul de noduri textuale și de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
artificial vs natural sau obiect vs subiect (vezi primul capitolă, postumanismul contribuie și la eradicarea distincției dintre unele orientări teoretic-filosofice, precum materialism vs idealism, unificând materia realității fizice cu ideile și cu conceptele minții (vezi Pepperell, 1995, 2000, pentru ilustrareă. Cartografierea corpului ca spațiu virtual este ambivalentă: despațializare și respațializare, sau, în termenii deleuzo-guattarieni deja analizați, deteritorializare și reteritorializare. Orice proces al spațializării implică deopotrivă distrugere și construire: pentru a construi ceva trebuie distrusă o ordine anterioară, trebuie produsă o despațializare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
recunoaște statutul de existență într-un continuum ontologic-cognitiv cu trupul și cu spațiul/lumea, în cadrul unei încorporări și a unei spațializări complexe, astfel că încercarea de plasare a ei dincolo de contextul senzorial și perceptiv nu poate fi sprijinită. Mai mult, cartografierea barierelor fizice sau mintale nu poate fi determinată cu exactitudine, prin urmare extinderea capacităților ființei umane nu este un proces desprins de informațiile mediului corporal și spațial. Astfel, mintea, corpul și mediul înconjurător nu se pot distinge ca entități separate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
notat că în anul 1933 H. H. Stahl organizează în premieră pentru țara noastră o expoziție ce înfățișează publicului larg, dar mai cu seamă celor avizați o nouă metodă de cercetare în domeniul social: aerofotografia, metodă folosită de Gusti în vederea cartografierii arealelor studiate. Acumulările de date și exponate privind realitățile satului românesc au permis parcurgerea ultimelor etape premergătoare înființării unui muzeu social. Următorul pas a fost în mai 1936: inaugurarea Muzeului Satului Românesc. TENDINȚE DE SUSȚINERE ȘI DEZVOLTARE A MUZEULUI ÎN
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
sociale ori instrumente ale schimbării programate statal vor primi girul autorităților oficiale. Centrarea analizei pe conținutul literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în special facilitează nu atât de mult surprinderea inovațiilor interpretative în istoriografie, cât mai ales cartografierea hermeneutică a consensului societal sancționat oficial în privința trecutului colectiv. În locul unei analize de istoria ideilor novatoare (focusată pe depistarea inovației și reperarea interpretărilor heterodoxe), lucrarea de față propune o analiză a ideilor devenite ortodoxie istoriografică în urma promulgării lor de către autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
replicabile de la texte la contextele utilizării acestora" (Krippendorff, 2004, p. 18). În cadrul schemei analizei discursive elaborate de Phillips și Hardy (2002), demersul de față poate fi localizat mai degrabă în zona circumscrisă de abordarea constructivistă, deși se interesează și de cartografierea relațiile de putere care contribuie la structurarea discursivă a realității (în speță, a memoriei naționale românești). Interogațiile de cercetare care au pulsionat demersul pe care l-am întreprins și care ne-au suscitat imaginația sociologică s-au referit la următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
creștere. Pe timp de pace, dușmanii Americii pot declanșa acte de spionaj asupra guvernului, centrelor de cercetare științifică universitară și companiilor private. De asemenea, ei încearcă să pregătească terenul pentru administrarea loviturilor din spațiul cibernetic în cazul unei confruntări, prin cartografierea sistemelor informaționale ale Statelor Unite, identificând principalele ținte și plasând în infrastructura națională porți ascunse de intrare și alte mijloace de acces. Pe timp de război sau criză, adversarii vor încerca să intimideze liderii politici naționali prin atacarea infrastructurilor critice și
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
național împotriva infrastructurii și spațiului cibernetic. În timp de pace, dușmanii Americii pot declanșa acțiuni de spionaj asupra guvernului, centrelor de cercetare științifică universitară și companiilor private. De asemenea, ei pot să pregătească terenul pentru declanșarea unor atacuri cibernetice prin cartografierea sistemelor informaționale americane, identificând principalele ținte, împânzind infrastructura cu căi și cu alte mijloace de acces ascunse. În vreme de război sau de criză, adversarii pot căuta să intimideze liderii politici prin atacuri asupra infrastructurii critice și funcțiilor-cheie ale economiei
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
permită prognoza crizelor și a evoluției lor. Din punct de vedere al politicilor publice, aceasta Înseamnă o atenție majoră asupra prevenirii conflictelor prin eliminarea elementelor conflictuale atâta timp cât se află Încă În formă incipientă. Până În prezent, cele mai utilizate instrumente sunt cartografierea (mapping), ca metodă de analiză și progonoză a conflictelor, cercetarea participativă (action research), ca metodă de analiză și intervenție În conflicte, și dezvoltarea comunitară, ca metodă de intervenție În special pentru prevenirea situațiilor conflictuale. Cartografierea conflictelor are drept scop identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
cele mai utilizate instrumente sunt cartografierea (mapping), ca metodă de analiză și progonoză a conflictelor, cercetarea participativă (action research), ca metodă de analiză și intervenție În conflicte, și dezvoltarea comunitară, ca metodă de intervenție În special pentru prevenirea situațiilor conflictuale. Cartografierea conflictelor are drept scop identificarea elementelor constitutive și a particularităților acestora. În mediul academic, aceasta se realizează, de regulă, prin analiză de documente. În schimb, În domeniul politicilor publice cartografierea este realizată În primul rând prin interacțiunea directă cu actorii
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ca metodă de intervenție În special pentru prevenirea situațiilor conflictuale. Cartografierea conflictelor are drept scop identificarea elementelor constitutive și a particularităților acestora. În mediul academic, aceasta se realizează, de regulă, prin analiză de documente. În schimb, În domeniul politicilor publice cartografierea este realizată În primul rând prin interacțiunea directă cu actorii implicați În conflict cu scopul de a modifica Însăși natura conflictului (cartografiere participativă). Indiferent de modul de implicare al cercetătorilor În conflictul studiat, cartografierea utilizează, În general, variante ale modelului
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În mediul academic, aceasta se realizează, de regulă, prin analiză de documente. În schimb, În domeniul politicilor publice cartografierea este realizată În primul rând prin interacțiunea directă cu actorii implicați În conflict cu scopul de a modifica Însăși natura conflictului (cartografiere participativă). Indiferent de modul de implicare al cercetătorilor În conflictul studiat, cartografierea utilizează, În general, variante ale modelului propus de Wehr (1979). Potrivit acestuia, pentru a putea soluționa un conflict, este necesară Înțelegerea istoricului, contextului și dinamicii de desfășurare a
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În schimb, În domeniul politicilor publice cartografierea este realizată În primul rând prin interacțiunea directă cu actorii implicați În conflict cu scopul de a modifica Însăși natura conflictului (cartografiere participativă). Indiferent de modul de implicare al cercetătorilor În conflictul studiat, cartografierea utilizează, În general, variante ale modelului propus de Wehr (1979). Potrivit acestuia, pentru a putea soluționa un conflict, este necesară Înțelegerea istoricului, contextului și dinamicii de desfășurare a acestuia, chestiunile disputate, precum și cunoașterea actorilor implicați. Recent, Lederach (1997) a dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
apologetic, mai ales în monografierea locurilor natale sau a persoanelor cu care istoriograful a avut contacte directe, diminuează uneori din științificitatea lucrărilor. Paradoxal, am putea spune că trecutul nu poate exista în timp, ci doar în spațiu, istoria reprezentând o cartografiere a locurilor acțiunii umane dispuse pe axa timpului 2. Este istoria regională sau locală indispensabilă în scrierea marii istorii? Probabil că nu. Totuși, aprofundarea semnificațiilor unor evenimente, procese sau idei depinde destul de mult de cunoașterea contextului periferic. Experiențele trăite la
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
1950, un colectiv din cadrul Facultății de Biologie - București, format din M. Dumitrescu, T. Orghidan și J. Tanasachi, a demarat un program de cercetări chiropterologice, care au continuat după 1956, în cadrul Institutului de Geologie „Emil Racoviță”. Cercetările erau de natură sistematică, cartografiere de colonii, anatomie, biometrie, perilogie și fiziologie.După 1957 au participat și alte cadre universitare și muzeografi (P. Barbu, A. Popescu, Șt. Boldor, C. Sorescu, E. Bazilescu), care au abordat astfel de cercetări la Barbastella barbastellus, Nyctalus leisleri, Nyctalus lasiopterus
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA CAMELIA GRĂDINARU Discursul filosofic postmodern Cazul Baudrillard Cuvânt înainte de Maria CARPOV INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Cuprins Cuvânt înainte / 9 Introducere / 19 Partea I. Cartografieri ale postmodernismului / 25 Capitolul 1. O posibilă "arheologie" a postmodernismului / 27 1.1. Periodizare sau "postperiodizare"? / 27 1.1.1. Pericolele periodizării / 27 1.1.2. Indicii "arheologice" / 39 1.2. Postmodernismul filosofic. Scenariul francez / 45 1.2.1. De la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le putem surprinde printr-o asemenea tehnică. Prin urmare, recuperarea semnificației sale nu poate avea loc decât contextual, în micrologii cât mai evocatoare, în "petites histoires", care, paradoxal, ne și salvează de la a transforma postmodernismul într-o metanarațiune. Partea I Cartografieri ale postmodernismului Capitolul 1 O posibilă "arheologie" a postmodernismului 1.1. Periodizare sau "postperiodizare"? 1.1.1. Pericolele periodizării Un punct ințial al analizei, dar care trebuie luat în considerare într-un discurs despre postmodernism, este acela al periodizării. Deși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernism se spune că există, în fapt, atâtea postmodernisme câți autori au discutat despre el sau au scris în spiritul său, ci ele se vor concentra pe identificarea unor linii de demarcație dintre subiectul cercetat și altele conexe. Prin urmare, cartografierea sub semnul căreia stă această primă secțiune trece din domeniul temporalității periodizatoare către cel al ideilor identificatoare pentru postmodernism. Într-o accepțiune sintetică, postmodernismul poate fi privit fie ca o istorie a unui concept provocator, fie ca o experiență culturală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și procesualitate și pentru care încadrările stabile reprezintă oarecum un nonsens. Cu toate acestea, ca o imagine de final al acestui capitol, consider că o scurtă trecere în revistă a câtorva caracteristici ale fenomenului studiat sunt necesare pentru conturarea unei "cartografieri" discursive pozitive. În acest scop, voi utiliza eforturile sintetizatoare ale lui Ihab Hassan, care găsește 11 definiens-uri ale postmodernismului în general, pe care voi încerca să le explic și în afara contextului lucrărilor sale. De menționat faptul că nu este întâmplător
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
absența unei definiții satisfăcătoare pare a fi o altă trăsătură a postmodernului, acesta poate fi totuși descris sub forma unor practici retorice, critice, strategice, care alcătuiesc un set teoretic ce poate fi apreciat ca fiind specific postmodernismului (chiar dacă în sensul cartografierii și nu al cuprinderii sale totalizatoare). Retorica devine astfel relevantă în structurarea unor asemenea formațiuni discursive, de cele mai multe ori mixte, noțiuni "negative" de tipul celor care se regăsesc în textura discursivității postmoderne necesitând schițarea unei retorici a "deligitimării și destabilizării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
limbii, diferențele de nivel ale limbajului, astfel încât "fuga scriiturii" poate fi asimilată unei transcrieri a vorbirii 283. 3.2.3.4. Scriitura între lizibil și scriptibil Preocupările semiologice au aruncat o lumină nouă asupra conceptului de scriitură prin tentativa de cartografiere a situației limbajului și a rolului lingvisticii; el este reabilitat complet atunci când, în Critică și adevăr, se susține că totul este scriitură, mai ales când sensul unei opere este plural, iar autorul nu face decât să reliefeze posibilele ipostaze ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realitate fiind inexistentă. În ceea ce privește seducția, ea este doar operațională, creând fascinația și transparența imaginilor media. Subiectul, la rândul său, este redus la statutul de terminal într-o rețea de comunicare (această viziune cibernetică i-a fost, de asemenea, aspru criticată). Cartografierea schimbărilor, viteza pe care o imprimă scrierilor sale, critica asociată aforismului fac din discursul pe care îl practică un exemplu de discurs postmodern, cu toate exagerările și performanțele sale cunoscute. După cum interpretează unii exegeți, însuși universul postmodern propus de către scriitorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Astfel, Cornhill stabilește o serie de localizări cu probabilitate mare de apariție a leziunilor sudanofilice, regiuni cu stress de forfecare redus la pacienți tineri, regiuni localizate la nivelul peretelui lateral și posterior al aortei abdominale. Devine astfel o problemă importantă cartografierea arterei pentru studierea geometriei sale. Ö. Smedby și colab. au fost aceia care în 1996 au enunțat ideea “factorului de risc geometric” la nivelul bifurcației aorto-iliace59. Ei au studiat prin angiografie digitală un lot de 84 de pacienți încercând să
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
de vizualizare a fluxului pentru studiul fluxului stabil într-un model de aortă abdominală. Ku a inclus în analiză întreaga lungime a aortei abdominale de la porțiunea supraceliacă la bifurcația aortei, inclusiv curbatura aortei și ramurile majore; Maier - 1989 - tehnică de cartografiere RMN a velocităților din aortă; Pedersen -- 1993 măsurarea cantitativă a fluxului prin anemometrie laser-dopplerLDA). O serie de simplificări au putut fi evitate: de exemplu, în cazul complexității geometrice au fost generate griduri nestructurale, pentru analiza fluxurilor instabile - metode superioare de
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
atitudine disimulată, de "blândețe" autoironică ce pregătește saltul speculativ, critica lui Antonio Patraș își descrie, de fapt, propria poziție intelectuală. Antonio Patraș este un critic care, neaspirând să rămână în istorie prin inventarea de concepte și metodologii, de reevaluări și cartografieri canonice, cumva obosit dinainte de "lupta vieții", pe care alții pot s-o dea la fel de bine, urmărește actul literar în toată amploarea și încearcă să-i deslușească structura recurgând la o analiză complexă, ce trece prin estetică, metafizică, poetică, teoria genurilor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]