KorAP: Find »[drukola/base=cartuș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...341 >

8,515 matches

Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420

urechile ciulite ca și cum ar fi înțeles că era ceva și pentru el, nu numai pentru mine în sacoșa veche și murdară, pe care o ținea grijuliu. -Daca te mușcă? Treaba ta! i-am spus și sub privirea neliniștită a lui Cartuș ,i-am deschis poarta. Imediat i-a întins lui Cartuș o bucată destul de mare de plăcintă cu brânză, după care, grăbit, mi-a cerut să intrăm în magazia de lemne. Am acceptat, fără să-i pun întrebări, de frică să

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
pentru el, nu numai pentru mine în sacoșa veche și murdară, pe care o ținea grijuliu. -Daca te mușcă? Treaba ta! i-am spus și sub privirea neliniștită a lui Cartuș ,i-am deschis poarta. Imediat i-a întins lui Cartuș o bucată destul de mare de plăcintă cu brânză, după care, grăbit, mi-a cerut să intrăm în magazia de lemne. Am acceptat, fără să-i pun întrebări, de frică să nu-i vină în cap lui Cartuș să mai ceară

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
a întins lui Cartuș o bucată destul de mare de plăcintă cu brânză, după care, grăbit, mi-a cerut să intrăm în magazia de lemne. Am acceptat, fără să-i pun întrebări, de frică să nu-i vină în cap lui Cartuș să mai ceară o porție de plăcintă sau să-l muște. Dacă era cineva în curte pe care îl știam de frică, nu era altul decât Cartuș. De data aceasta nu a avut timp să-și lingă mustățile că eram

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
să-i pun întrebări, de frică să nu-i vină în cap lui Cartuș să mai ceară o porție de plăcintă sau să-l muște. Dacă era cineva în curte pe care îl știam de frică, nu era altul decât Cartuș. De data aceasta nu a avut timp să-și lingă mustățile că eram deja amândoi în magazine cu ușa închisă în urma noastră. Matei mi-a cerut să închid ochii și să întind mâinile. Eram o fire curioasă, așa că, fără să

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
de blană. -Nu pot a mă întorc cu el acasă! Le-am spus că l-am pierdut și pic de mincinos. -Nu am unde să-l țin, mami nu o să-l lase în casă, iar în curte o să-l inghită Cartuș cu blană cu tot. Poți să-i spui mamei tale că l-ai găsit în curte și o să te creadă. -Nu, nu pot, este al tău! mi-a spus și până să mă dezmeticesc Matei scoatea din buzunar o altă

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
spui mamei tale că l-ai găsit în curte și o să te creadă. -Nu, nu pot, este al tău! mi-a spus și până să mă dezmeticesc Matei scoatea din buzunar o altă bucată de plăcintă și aruncând-o lui Cartuș, care stătea în fața magaziei mai blând ca niciodată, a ieșit la fel de repede cum a intrat. Mă jucam cu iepurașul cu părere de rău. Gestul lui Matei, în loc să mă bucure, îmi crease alte probleme, mai ales că mi-l doream atât

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
colțul dintre nisip si perete. -Mai bine de atât nici că se poate! mi-a spus mulțumit, după ce a pus iepurașul în adâncitura cuibului făcut. I-am pus cozonacul în față și am fugit repede de am luat strachina lui Cartuș, care era plină cu apă. -Îi pui tu alta lui Cartuș! i-am spus când o lăsam lângă culcușul lui. Tata-mare, mă doare inima de milă să-l las aici singur, în întuneric. Și după ce m-am gândit și l-

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
se poate! mi-a spus mulțumit, după ce a pus iepurașul în adâncitura cuibului făcut. I-am pus cozonacul în față și am fugit repede de am luat strachina lui Cartuș, care era plină cu apă. -Îi pui tu alta lui Cartuș! i-am spus când o lăsam lângă culcușul lui. Tata-mare, mă doare inima de milă să-l las aici singur, în întuneric. Și după ce m-am gândit și l-am privit cu un aer jalnic, am continuat: -Dacă mâine nu

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
stradă și minte să nu o certe Marioara! i-a răspuns cu un aer plictisit, dar cu vocea înceată ca și cum i-ar divulga secretul nostru. -Nu a pierdut-o, am găsit-o lângă puț. Cred că a lăsat-o acolo Cartuș! ne-a spus liniștită în privința motivului care ne coborâse în pivniță. Mă uitam la tata-mare cu un aer mulțumit. Am intrat la ei și până când a venit mami să mă ia, am stat în brațele lui, i-am mângâiat mustața

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
pe mine în privința iepurașului, în sufletul meu era o adevărată furtună. Îmi era teamă că îl descoperiseră deja, sau era mort de foame sau de frig ori, în alt nefericit caz, să nu-l găsesc mâncat de pisică sau de Cartuș. Până la prânz i-am tot zâmbit lui Matei, dar cu gând rău în sinea mea, pentru că bună lui intenție era un șir de emoții și neplăceri pentru mine. Am ajuns acasă, mai repede decât vecinii mei, care, așa cum aveam și

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
nu se răzgândească și să mă lase singură cu atâtea griji în spate. În primăvară iepurașul devenise mai mare chiar decât motanul Miți, care, imediat ce zărea o crăpătură la ușa magaziei, încerca să se furișeze, ca să nu-l amintesc pe Cartuș, care atunci când spărgeam lemne stătea cu urechile drepte, curios să prindă frânturi din conversația noastră. Toată liniștea mea a dispărut într-o după-amiază când Matei fluiera și bătea în poarta noastră, mai ceva decât oștenii lui “Ștefan cel Mare” -Vreau

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
Ștefan cel Mare” -Vreau iepurele sau dacă nu, prinde-mi un pui! mi-a spus fără nicio jenă. Mă uitam la el și simțeam că revolta și plânsul se izbeau în gâtul meu, neștiind care dintre ele să iasă întâi. Cartuș mârâia pe lângă gard și simțind parcă necazul meu, își arăta colții și își mișca nervos coada. Deodată am deschis poarta și cu aceeași forță cu care el bătuse în poarta noastră, am strigat la Cartuș: -Șu pe el, Cartuș! Nu

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
dintre ele să iasă întâi. Cartuș mârâia pe lângă gard și simțind parcă necazul meu, își arăta colții și își mișca nervos coada. Deodată am deschis poarta și cu aceeași forță cu care el bătuse în poarta noastră, am strigat la Cartuș: -Șu pe el, Cartuș! Nu am avut timp să văd prea mult din scenă, că, într-o secundă, Matei era pe jos, iar Cartuș cu dinții înfipți în pantalonii lui, îl învârtea ca pe un titirez. Matei nu avusese nici

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
întâi. Cartuș mârâia pe lângă gard și simțind parcă necazul meu, își arăta colții și își mișca nervos coada. Deodată am deschis poarta și cu aceeași forță cu care el bătuse în poarta noastră, am strigat la Cartuș: -Șu pe el, Cartuș! Nu am avut timp să văd prea mult din scenă, că, într-o secundă, Matei era pe jos, iar Cartuș cu dinții înfipți în pantalonii lui, îl învârtea ca pe un titirez. Matei nu avusese nici timpul necesar să țipe

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
deschis poarta și cu aceeași forță cu care el bătuse în poarta noastră, am strigat la Cartuș: -Șu pe el, Cartuș! Nu am avut timp să văd prea mult din scenă, că, într-o secundă, Matei era pe jos, iar Cartuș cu dinții înfipți în pantalonii lui, îl învârtea ca pe un titirez. Matei nu avusese nici timpul necesar să țipe și nici să se apere. Saltul lui Cartuș fusese așa de rapid, iar el așa de surprins să se găsească

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
mult din scenă, că, într-o secundă, Matei era pe jos, iar Cartuș cu dinții înfipți în pantalonii lui, îl învârtea ca pe un titirez. Matei nu avusese nici timpul necesar să țipe și nici să se apere. Saltul lui Cartuș fusese așa de rapid, iar el așa de surprins să se găsească pe jos, când stătea așa de bine înfipt în cele două picioare durdulii, că scena semăna mai mult unei exchibiții de circ ambulant. -Cartuș! a strigat tanti Oala

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
picioare durdulii, că scena semăna mai mult unei exchibiții de circ ambulant. -Cartuș! a strigat tanti Oala, care după agitația din stradă își imaginase că avea să găsească în poartă o masă de carne. Cu picioarele pe pieptul lui Matei, Cartuș a rămas drept, cu urechile ciulite să se asigure că își auzise numele în timp ce coadă îi cădea încet între picioare. Era un răgaz pentru Matei să-și reia suflul. La al doilea apel, fără să mă privească, fidelul meu prieten

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
și nu rata nicio ocazie să nu aibă un cât de mic profit. Dacă era adevărat, merită să-i fur un pui, poate se lipsise de o mâncare bună dându-mi iepurașul, dar dacă mințea, atunci avusese ce merită de la Cartuș. În ziua aceea și multe altele după incidental cu Cartuș, eram preocupată să aflu adevărul. Nu știam dacă era un secret. Într-o seară, așezată pe vine, pe marginea trotuarului, le-am povestit totul prietenelor mele. -Trebuie să descoperim adevărul

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
de mic profit. Dacă era adevărat, merită să-i fur un pui, poate se lipsise de o mâncare bună dându-mi iepurașul, dar dacă mințea, atunci avusese ce merită de la Cartuș. În ziua aceea și multe altele după incidental cu Cartuș, eram preocupată să aflu adevărul. Nu știam dacă era un secret. Într-o seară, așezată pe vine, pe marginea trotuarului, le-am povestit totul prietenelor mele. -Trebuie să descoperim adevărul! le-am spus. -Cum? m-a întrebat Nuța, care niciodată

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
toată firea, îmi frigea sufletul. În noaptea aceea m-am zvârcolit până la ziuă. Matei îmi crease neplăceri din cauza iepurașului și ce mă îngrozea era că nu știam cum avea să se termine toată povestea. La școală Matei, după povestea cu Cartuș, îmi vorbea foarte puțin. Adesea mă simțeam o hoață, cu toate că intențiile lui nu fuseseră prea cinstite, îi dădeam dreptate, gândindu-mă că îi puteam ierta totul, cum nu avea părinți.... Abia sâmbătă seara, Nuța ne-a spus speriată că, în

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
plecau la un botez, iar bunicii ei, cum erau bătrâni, intrau în casa devreme. -Eu îl arunc peste gard, pe urmă treaba voastră e să-l prindeți! ne-a spus tremurând mai rău decât dacă ar fi avut labele lui Cartuș pe piept. Ne-am așezat la pândă la Cameluța, în curte, după gard. Părinții Nuței au ieșit mai târziu decât se așteptase ea. Începuse să se întunece și știam că, în mai puțin de câteva minute, riscăm să fim chemate

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
de vară, mult așteptată atât de elevi, dar și de profesori. În ultimele zile, iepurele fusese descoperit de tanti Oala, care spre surprinderea noastră, a fost supărată că o lipsisem de plăcerea de a se ocupa de el. Din cauza lui, Cartuș era tot timpul legat, iar motanul, era repede amenințat, dacă îndrăznea să se apropie mai mult. Eram fericită, iepurele era iubit de toți, Cartuș nu mai avea ocazia să mă lingă de câte ori avea pofta, iar vacanța bătea la ușă cu

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
a fost supărată că o lipsisem de plăcerea de a se ocupa de el. Din cauza lui, Cartuș era tot timpul legat, iar motanul, era repede amenințat, dacă îndrăznea să se apropie mai mult. Eram fericită, iepurele era iubit de toți, Cartuș nu mai avea ocazia să mă lingă de câte ori avea pofta, iar vacanța bătea la ușă cu zilele de joacă, fără grija lecțiilor și fără obligația ca la ora opt să fiu în pat. Ce mă îngrijora puțin era serbarea de la

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572

Janet Nică , publicat în Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011. RĂZBOI ÎN PACE I-a plăcut MILITĂRIA.A fost OFIȚER în Marele Stat Major al ARMATEI, în cel de-al doilea RĂZBOI mondial. A fost pe FRONT, printre PUȘTI, CARTUȘE, BOMBE, MORȚI, DUȘMANI, în lătratul turbat al MITRALIERELOR și al TUNURILOR.După munți de durere, după râuri de sânge și după fluvii de lacrimi, veni și mult așteptata PACE. Tot un fel de RĂZBOI. Alt fel de RĂZBOI. Lăsat la

CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
devenită ad-hoc Marele Stat Major, coborî MILITĂRIA din pod și începu INSTRUCȚIA. Citește mai mult RĂZBOI ÎN PACEI-a plăcut MILITĂRIA.A fost OFIȚERîn Marele Stat Major al ARMATEI, în celde-al doilea RĂZBOI mondial. A fost pe FRONT,printre PUȘTI, CARTUȘE, BOMBE, MORȚI, DUȘMANI,în lătratul turbat al MITRALIERELOR și alTUNURILOR.După munți de durere, după râuride sânge și după fluvii de lacrimi, veni și mult așteptata PACE.Tot un fel de RĂZBOI. Alt fel de RĂZBOI.Lăsat la vatră, mutilat

CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]