532,837 matches
-
pe pânză. Tabloul mustește de viață prin cuvinte. în spatele culorii e o lume captivă eliberată doar de cuvinte. Sau invers: cuvintele existenței de zi cu zi se retrag cuminți într-o singură și suficientă scenă în culoare. Viața eroinei din Casa Verdi atinge inevitabil stări și momente (sur)prinse în culori de Cezanne, Manet sau Monet, orele grele de balet își găsesc corespondentul pictural în Degas (un tablou a lui Degas se intitulează chiar Balerina verde), nebunia de la bistro are dinamismul
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
-și sublimează libidoul în prelucrarea bumbacului, tot spre binele colectiv. Filatura este un stup bine organizat de muncitoare entuziaste, femei angajate în procesul de producție pentru care lucrul are o finalitate, să zicem, estetică. Ele sunt ajutate în problemele personale (casă, copii etc.) de statul atotmilostiv cu supușii, putând astfel să-și dedice energiile unui scop nobil, să-și sublimeze libidoul în activitatea estetică a depănatului bumbacului, așa cum și-ar fi dorit Reich, și pe urmele lui unele feministe americane. Contemplată
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
În fiecare vară se desfășoară la Mangalia, simpozionul Hai acasă, participanții fiind reprezentanți ai diasporei românești, distinși invitați din mai multe țări ale lumii. Ca prin farmec, cei intervievați rostesc la unison că adevărata lor casă rămâne tot România, unde se simt extraordinar de bine. Partea interesantă este aceea că nici unul nu precizează motivele pentru care a părăsit definitiv perimetrul Daciei milenare și de ce pleacă din nou din raiul mioritic, nu rămân pe loc. Repede, repejor
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
dus țara În prag de colaps. Vreau să mă Întorc În eterna și fascinanta Românie, dar Îmi este frică. După ce s-a furat aproape tot, au Început să se dea lovituri și asupra depozitelor de armament. Prin cineva de-al casei, evident. Se trage cu pistolul În plină zi, se fură bancomatele cu totul. Am Înțeles că de la aeroport până la Gara de Nord taximetristul Îmi va cere o sumă aproape cât costă biletul de avion. Ajuns În tren, voi aștepta Îngrozit să nu
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
a medicamentelor subvenționate. Pe de-o parte, mărirea cu trei sute la sută (!) a salariilor echipei guvernamentale. Pe de alta, o sporire anunțată de trei (!) procente pentru restul bugetarilor. Pe de-o parte, vile și mașini de lux. Pe de alta, case fără apă curentă și fără încălzire. Pe de-o parte, cinismul fără limite al clasei politice. Pe de alta, timorarea vecină cu paralizia a opoziției și societății civile. Setul antagonismelor ar putea continua la nesfârșit, dar problemele rămân aceleași. Pentru că
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
univers fantastic destul de special, ce ar putea datora ceva textelor de tinerețe ale lui Preda, D.R. Popescu și Bănulescu sau chiar fantasticul eliadesc, însă fără ingredientele livrescului. Personajele lui Marius Tupan au rareori identitate și nume, trăiesc în colțuri de case bătrânești, sunt copii ce râd fără noimă, șerpi blânzi și negustorese de șerpi de toate felurile. Ciudățeniile acestea au o rezolvare epică specială, aproape absurdă, întâmplarea e transgresată mai totdeauna în fantastic, lăsând excipitul poveștii apoteotic. Miturile exploatate artistic sunt
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
puținele tentative reușite de a introduce rigoarea, dacă nu formalismul, în studiul textului dramatic: La syntaxe narrative des tragédies de Corneille, Paris, Klincksieck, 1976. Se desparte însă curînd de principiile unei analize pur formale prin The Poetics of Plot: the Case of English Renaissance Drama (Minneapolis, 1985) și mai ales prin lucrarea fundamentală Fictional Worlds (Cambridge, Mass., 1986). Tradusă în franceză, italiană, spaniolă și română, Lumile ficționale a devenit o carte de referință în domeniul hermeneuticii literare actuale și una dintre
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
sinonime, dar esențial este aceeași descentralizare și în tezele din Provincia și în discuțiile de la guvern. l CARTEA (nr. 9-10) băcăuană evocă, după obicei, o personalitate: de data asta pe Vasile Pârvan. Inclusiv prin fotografii de familie, cum ar fi casa părintească de la Perchiu-Huruești, emoționantă în simplitatea (și chiar sărăcia) ei ca o construcție de la Muzeul Satului. l Un număr anterior al revistei se ocupa de Tristan Tzara, iarăși cu multe fotografii rare. De pus la colecție. l DILEMA a ajuns
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
fumurii, urmăresc cortegiul care se oprește în curtea guvernului: "Uite dragă ce mort frumos!" suspină o dactilografă mai simțitoare. "Era băiat bun, cine ar fi crezut." Îi răspunde închizînd termopanul un domn de la Corpul de control. Cu mortul băgat în casă de PNA, demnitarii de partid și de stat s-au înghesuit să facă declarații voioase." După părerea lui Adrian Ursu, peștele capturat de această dată de PNA e unul mare. Editorialistul deține informații că Păvălache era supranumit Crapul sau dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
se vărsa la vest în Neretva și Adriatica, iar din cealaltă la est, din Drina în Sava și în Dunăre pînă la Marea Neagră. De familie se lipsise doar tatăl lui Leandru, care nici nu voise să audă de construirea vreunei case. - Cînd intru în Viena sau Budim printre atîtea clădiri înălțate cu nemiluita oriunde se nimerește, mă pierd pe loc și abia cînd mă izbesc de Dunăre, unde știuca stă de proastă din februarie, știu unde sunt și cine sunt. Însă
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
cină, bunicul Cihoric - doar că nu ne e dată o marmură neobișnuită pentru zidire: ore, zile și ani, iar visul și vinul sunt mortarul. Toți suntem zidarii timpului, alungăm umbrele și prindem apa în buric; fiecare își zidește din ore casa sa, fiecare își înalță din vreme prisaca sa și-și culege mierea sa, ținem timpul în burduf ca să ne stîrnească focul. Așa cum în pungă sunt amestecați ducații cu creițarii, ca oile albe și negre, așa și în zidirile noastre marmura
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
zvîcnea ca a lui. Asculta păsările și le deosebea pe cele care aveau ritmul lui la cîntat. Într-o dimineață, așteptînd la ulcior ca tată-său să bea apă și numărîndu-i gîlgîiturile, a înțeles că venise vremea să plece din casa părintească. A înțeles dintr-odată că pînă atunci tată-său înmagazinase atîta dragoste și iscusință în el și în frații săi încît lui, lui Leandru, i-ar fi fost îndeajuns pentru o viață ca să-l încălzească și să-l hrănească
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
cu slovele scrise și abia ce-i arătase prima slovă de mînă, litera cu care începe cuvîntul Teotokos (Maica Domnului), au primit o vizită. Leandru nu era în apele lui, dar nici să-ngroape condeiul de prima oară, cînd în casa Cihoricilor intră cel mai vîrstnic chirigiu, luă de pe zid santura lui Leandru și o cîntări în mîini. Greutatea ei, care venea de la bănuții vîrîți, era o recomandare suficientă pentru tînărul interpret. Chirigiul îl rugă pe tatăl Cihoric să-i dea
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
agenții direcți sau indirecți ai Securității au făcut miracole de subminare din interior, acolo unde propaganda exterioară se dovedea neputincioasă. O repede-ochire în direcția liberalismului, social-democrației, creștinismului sau socialismului român ( ca să nu mai vorbesc de naționalism și celelalte derivate ale casei de nebuni) arată pe umerii cui stă democrația în țara noastră cu ieșire la mare și intrare în pământ. În clipa de față, înfloritoarea Securitate nu mai are nevoie nici măcar de brațul său înarmat, de mâna forte întrebuințată la începutul
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
la canibalism: "cu cîtva timp în urmă aș fi rîs dacă diavolul/ mi-ar fi bătut la ușă pe nepusă masă. aș fi continuat/ să mestec poate ușor indispus carnea trandafirie/ a vizitatoarei mele de sus" ( următoarea vizită e la case mai mari). Negația consecventă conține autonegația, devorarea evoluează pînă la autodevorare: "mîinile înghit pîinea. am început cu nu și așa voi sfîrși./ deocamdată rup cu dinții din umăr plictisit de larma de-afară" ( mestec o singură dată). Imboldul asasin, "fenomen
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
contactului scriitoarei, sosită din Köln, cu ținuturile natale ale ilustrului ei prieten. Pornite în zorii zilei din Köln, la orele tîrzii ale nopții am ajuns și la Rășinari la "Pensiunea Cioran", unde eram așteptate cu "masa pusă" de gazde. Stăpînul casei este chiar un nepot al filozofului. Încîntarea supremă avea să se producă a doua zi de dimineață cînd, deschizînd larg ferestrele, peisajul "mioritic" mi-a stors mie lacrimi iar Friedgardei, puternice exclamații admirative. Între împrejurările ceremonioase ale colocviului și convivialitățile
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
foarte scurt la Cisnădioara, sau la Dumbravă, ori mica noastră escapadă "montană", s-au intercalat tot felul de întîmplări anecdotice. Una dintre ele a fost deja pusă pe hîrtie de Friedgard sub titlul "Nasul Sfinxului". Statuia lui Cioran, așezată în fața casei în care s-a născut, a făcut un efect deplorabil asupra aceleia care i-a fost apropiată în ultimii lui ani. Nu numai că bustul, parcă modelat din plastilină roșie, nu aducea deloc cu modelul, dar nasul cum se întîmplă
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
puternice încît vreau din nou, neapărat, să mă întorc, la Sibiu și la Rășinari (sper că am pronunțat bine numele). Vreau să revăd acest sat miraculos, cu rîul care-l străbate și cu punțile mici aruncate peste firul apei, în fața caselor. Am păstrat impresia unui sat intact; apoi, mi-amintesc de bustul lui Cioran, postat în fața casei sale natale, ulterior am încercat să evoc în scris acest episod... Totul mi s-a părut idilic desigur și fiindcă nu am ajuns să
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
am pronunțat bine numele). Vreau să revăd acest sat miraculos, cu rîul care-l străbate și cu punțile mici aruncate peste firul apei, în fața caselor. Am păstrat impresia unui sat intact; apoi, mi-amintesc de bustul lui Cioran, postat în fața casei sale natale, ulterior am încercat să evoc în scris acest episod... Totul mi s-a părut idilic desigur și fiindcă nu am ajuns să cunosc în profunzime locurile... fiindcă lucrurile, privite mai îndeaproape și în timp, nu-și mai păstrează
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
nu va fi la fel de bine. R.B.: S-a întîmplat însă ca realitatea să ia aspecte mai hilare, mai amuzante, contrastînd poate cu gravitatea filozofică a scrierilor lui Cioran... F.T.: Vă referiți desigur la nasul spart al statuii lui Cioran, din fața casei în care el s-a născut. Numai că această latură comică a realității face parte din viață. Or tocmai această întîmplare m-a încîntat. Cred că dacă Cioran ar fi trăit întîmplarea, s-ar fi amuzat copios. Si mai cred
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
spuza pe turta bolnavilor, care au ajuns să ia cu asalt farmaciile în primele zile ale lunii, ca să-și poată cumpăra medicamentele la care au dreptul. Ca plătitor de impozite nu mă interesează că nu merge bine relația cu nu știu ce Casă de Asigurări de Sănătate care n-are destui bani pentru a plăti farmaciilor medicamentele compensate. Guvernul are timp, remarc, să se bage în stadioane, să inaugureze muzee, în funcție de ultimele preocupări ale premierului Năstase. Avem bani și pentru a deschide un
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
americane nu au o factură de obligativitate: Nimeni nu mă va obstrucționa să nu judec critic comportamentul altora, raportîndu-l la valorile culturii mele. Nu pot accepta în nici un caz, de pildă, obiceiul unor americani needucați de a intra într-o casă fără a da binețe gazdei, sau acela de a mînca într-un local public cu șapca pe cap. Pe de altă parte, nici nu le pot interzice să se comporte așa cum aș dori eu, în cultura lor faptul ca atare
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
antipatia viscerală față de lumea arabă, celebrul dirijor Daniel Barenboim dădea glas temerilor că războiul nu va aduce pacea în Orientul Apropiat, în timp ce publicistul american Natan Sznaider preamărea virtuțile imperiului moral în care principiile economiei de piață fac cea mai bună casă cu cele ale democrației... "Suddeutsche Zeitung", la rîndul lui, găzduia în aceleași zile eseurile unor autori destul de cunoscuți publicului cultivat. Richard Swartz, scriitor suedez, fost corespondent al ziarului, "Swenska Dagbladet", autor al cărții Room Service tradusă și în românește, semna
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
valiză plină cu nisip, apărut chiar în aceste zile la Editura Suhrkamp. Este istoria unei călătorii plecarea definitivă din România a unei familii de etnici germani, confruntați cu realitățile occidentale. Tematic, romanul lui Hodjak se înrudește cu Scurtul drum spre casă al lui Cătălin Dorian Florescu, originar din România și stabilit în Elveția. Acest al doilea roman al autorului român, convertit la limba germană, are imprimată pe copertă imaginea unei valize... Cerul pustiu. O călătorie în interiorul Balcanilor, se intitulează volumul de
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
surîzătoare și un devotament incredibile (nu știu ce salarii au, dar bacșișurile sînt respinse politicos iar dacă insiști, se duc și îți cumpără din acei bani cărți de fitoterapie sau cu rețete vegetariene de la standul clinicii). Știam dintr-un sejur precedent regulile casei, dar nu m-am putut opri să nu trișez: am adus cu mine un mic radio cu căști, telefonul mobil și mai multe romane. Căci, dacă eram dispusă să accept înfometarea (o săptămînă doar cu sucuri de legume și fructe
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]