1,505 matches
-
aristocrației și, deopotrivă, de frenetică ascensiune a clasei burgheze, apar primele forme ale dandysmului, chiar dacă Încă nenumite astfel. Tinerii viitori dandy - proveniți (Într-o covârșitoare majoritate) din familii fără „pedigri”, ba chiar relativ modeste - aderă, măcar parțial, la valorile de castă ale nobilimii și vor să fie acceptați În cercurile ei Închise. Însă cu un singur scop: acela de a o perturba din interior, de a-i răsturna canoanele, de a o scoate din amorțire și inerție. O vor face cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de francezi și, În spiritul egalității dintre sexe, i se găsește un echivalent feminin, Leoaicele, nume de cod al viitoarelor cocote pariziene. Atributele noilor dandy nu sunt cu totul ieșite din comun În raport cu cei „vechi”: eleganță, ostentație, frivolitate, spirit de castă. Dacă ar fi să dăm câteva exemple, s-ar vedea că persoanele sunt aceleași și În Anglia, și În Franța, purtând când apelativul dandy, când Lion. Să nu existe o cât de mică diferență? Specialiștii spun că „lioneria” ar fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ardoare. Gentlemani și gentilomi tc "Gentlemani și gentilomi " În Anglia și englezii, Edward Bulwer-Lytton face o radiografie a spiritului „noului” dandysm la 1833. Și lui i se pare, precum lui Byron atunci când scria Don Juan, că se află În fața unei caste, a unei „Hoarde de aur”. O Întrupează cel mai bine Russelton, un personaj dintr-un roman al său mai vechi, celebru În epocă, Pelham sau aventurile unui gentleman, pe care, cu forță vizionară, Sir Edward Bulwer Îl surprinde Într-o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se poate vorbi cu Îndreptățire despre apariția unei doctrine a dandysmului, pe care o vom amănunți ceva mai Încolo. Marelui poet i se datorează celebrele formulări: „instituție vagă, la fel de ciudată precum duelul”, „o instituție În afara legilor”, „doctrină”, „cult de sine”, „castă”, „religie”, „eroism Înlăuntrul epocilor de decadență”. Și tot lui Baudelaire Îi aparține primul proiect de „sistematizare” a dandysmului, le Dandysme littéraire (pomenit deja), care vrea să normeze, să clasifice, să includă sau să excludă. Lucrurile nu sunt Însă nici pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Dandy-ul refuză și el canoanele burgheze, Însă o face „cu program”, Într-un mod cât se poate de sofisticat. Numai că, spre deosebire de artistul boem, el este profund antiegalitar. Are oroare de mulțime, de vulg, dintr-un acut sentiment al castei pe care Încearcă să o fondeze, ca pe o nouă aristocrație: o aristocrație a stilului. El nu vrea să fie „de serie”, masificat. În plus, dacă ar fi să reconsiderăm relația dandy-lui cu cohorta de valori burgheze, discuția ar suporta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
doua (frații Goncourt, Prosper Mérimée), declasarea simbolică, voluntară, printr-o ruptură mitică de clasa care i-a generat și recuperarea În consecință a unui elitarism, prin ceea ce Durkheim numește „solidaritatea mecanică”, „familia marilor scriitori” (e cazul lui Flaubert sau Gautier). Castă asemănătoare celei sacerdotale, „comunitate laică a artiștilor”, În care va intra și Baudelaire. Dar și majoritatea scriitorilor dandy din a doua jumătate a secolulului al XIX-lea. Dandysmul țintește Însă mai sus. El s-ar vrea, după spusele aceluiași Sartre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
așa cum Îl imaginează teoreticienii „artei pentru artă”. Principiile sale - enumerate de Sartre - scot dandysmul În afara legilor comune, ca o instituție ciudată și, În același timp, Îi prescriu niște legi noi, implacabile, cărora li se supun toți cei odată acceptați În interiorul castei: gratuitatea, parazitismul, solidaritatea mecanică, de grup, indiferența, fascinația morții. Dar, după cum vom vedea, legile dandysmului sunt mult mai numeroase și mai nuanțate. Iar istoria sa, câtuși de puțin Încremenită. Alături de hoinar (le flâneur) și derbedeu, dandy-ul se opune din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că vengherca e o haină scurtă de postav sau că, de pildă, chiostecurile sunt un fel de șiret elegant. Să fie acesta un dandy? La drept vorbind, nu, pentru că pe atunci un simplu costum elegant nu te putea strecura În casta dandy-lor autentici. Chiar dacă face parte din lumea bună, chiar dacă trece dintr-un salon sau club În altul, Coletti are doar ceva din dichiseala unui dandy. Nu totul. Dacă am cerceta temeinic literatura română dintre 1830 și, să spunem, 1890, citind
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
moarte, ca și În boală, acea privire stranie a omului care trăiește În sfere fantastice și care urmărește pe pământ o viziune”2. Una dintre aceste viziuni este cu siguranță cea a bărbatului superior, inclus - și totuși inconfundabil - Într-o castă, un ordin, un cult, o religie, reunite de Baudelaire sub un singur nume: dandysmul. Rândurile sale despre orgoliul, blazarea, narcisismul, onoarea, demnitatea, eleganța, eroismul, spiritualitatea, stoicismul, frumusețea dandy-ului compun pagini de o splendoare neegalată nici până azi. ...et comp.tc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ridică dandysmul la rang de doctrină, numind-o ca atare, În timp ce se Întreabă patetic: „Ce este așadar pasiunea asta, care, devenită doctrină, și-a făcut adepți atotstăpânitori, instituția asta nestatornică În scripte, ce și-a făcut o atât de trufașă castă?”1. Luând-o pe firul etimologiei, afăm că doctrina era, la origini, Învățătură, artă, știință, teorie. Nici azi Înțelesul cuvântului nu s-a schimbat prea mult: „totalitate a principiilor unui sistem”. Propune dandysmul câteva principii directoare ordonate Într-un sistem
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe La Bruyère și pe La Rochefoucauld, citându-l Însă ca pe un zeu pe Baudelaire: „Ce este așadar pasiunea asta, care, devenită doctrină, și-a făcut adepți atotstăpânitori, instituția asta nestatornică În scripte, ce și-a făcut o atât de trufașă castă? E mai presus de orice o nevoie aprigă de a-și plămădi o originalitate, cuprinsă În limitele exterioare ale uzanțelor zilnice. E un fel de cult de sine Însuși ce poate supraviețui căutării fericirii ce-o poți afla În alții
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iată de ce Moda a ucis dandysmul”2. Nici prin gând nu i-ar fi putut trece lui Brummell În 1822, când compunea primul tratat din lume despre veșmintele dandy-lor, că tocmai moda va fi, peste decenii, principalul dușman al elegantei caste Întemeiate de el. Manuscrisul micului op, de a cărui autenticitate nu se Îndoiește nimeni, a fost cumpărat la New York de către Eleanor Parker și editat de aceasta În 19323. Să nu ne facem iluzii: paginile au simplă valoare de document, pentru că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
triumfă În final, Învingând bleurile sau griurile atât de la modă În zilele bune ale dandysmului, nemaivorbind de culorile excentrice - după 1845 - este negrul. Pentru plăcerea ochiului, să trecem În revistă câteva costume celebre, uitându-l o clipă pe Însuși fondatorul castei, George Brummell. Despre el și eleganța sa am mai avut prilejul să scriem. Să ni-l reamintim Însă pe contele d’Orsay, cu eleganța lui măsurată, plină de tact: haina bleu („nuanță Brummell”), cu mâneci bine marcate și nasturi de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
al celei din urmă Înfruntări dintre viață și moarte. Dacă pe Vaché sau Rigaut, de pildă, i-am mai pomenit, să ne aducem aminte de un bărbat pe care mulți Îl consideră un dandy avant la lettre, un membru al castei eterne a dandy-lor: Petroniu. În timp ce sângele i se scurge picătură cu picătură din venele tăiate, el Își continuă imperturbabil discuția cu prietenii. Sau alte două exemple, În rimă, chiar dacă nici d’Orsay și nici Macedonski nu se sinucid, ci doar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
gust și de politică Înaltă, cealaltă - uluitoarele sale cuceriri din arte și științe; pe urmă, În fruntea poporului, ambele Îl vor purta pe calea civilizației și a luminilor. Însă prinții gândirii, ai puterii și ai spiritului Întreprinzător, care alcătuiesc această castă lărgită, vor continua să simtă o nestăpânită poftă de a-și afișa, asemenea nobililor de odinioară, gradul de putere și astfel, până În zilele noastre, omul social Își va consuma inteligența spre a inventa distincții. Fără Îndoială că acest simțământ este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
distincție, desăvîrșirea toaletei constă În absoluta simplitate, cea mai bună cale, Într-adevăr, de a te distinge. Ce este, prin urmare, patima aceasta care, devenită doctrină, a făcut adepți dominatori, ce este așadar această instituție nescrisă ce a creat o castă atît de trufașă? Înainte de orice e nevoia ardentă de a-și crea o originalitate, nevoie constrînsă să rămînă În limitele exterioare ale conveniențelor. E un fel de cult de sine Însuși ce poate supraviețui căutării fericirii pe care ți-o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dandysmul devine „o instituție În afara legilor, cu legi riguroase cărora li se supun toți supușii ei”. Caracterul colectiv al acestei instituții nu trebuie să ne amăgească. Căci, dacă, pe de o parte, Baudelaire ne-o prezintă ca emanând dintr-o castă, pe de altă parte, el revine de mai multe ori asupra faptului că dandy-ul este un declasat. În realitate, dandysmul baudelairian este o reacție personală față de problema situației sociale a scriitorului. În secolul al XVIII-lea, existența unei aristocrații
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să ajungă este un reflex al imoralității pe care o conferă unei familii regale ereditatea titlului. Când clasa nobilă se prăbușește, scriitorul este năucit de căderea protectorilor săi; trebuie să-și caute noi justificări. Legăturile pe care le Întreținea cu casta sacră a preoților și a nobililor Îl declasau În mod real, adică era smuls din clasa burgheză din care provenea, eliberat de originea lui, hrănit de aristocrație, fără a putea totuși să intre În sânul ei. Depinzând prin munca și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
influențarea naturii, reprezintă un sistem cultural de sine stătător, chiar un fel de religie primordială. Aceste aserțiuni pornesc de la faptul că șamanismul este atestat mai ales la societățile de vânători-culegători și se estompează (este Înlocuit de magia vindecătorilor sau de casta preoților) la civilizațiile de agricultori. În plus, elemente arheologice provenind din paleolitic par să dovedească existența cultelor șamanice În perioadele de Început ale umanității. Alți antropologi privesc cu scepticism această generalizare, arătând că probele arheologice nu sunt concludente și că
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în secolul al IV-lea, un bastion al păgânismului. Patrimoniul religios al populației getice nu se deosebea esențial de acela din secolele II-III. Este vorba, în aceste teritorii, despre o societate în care absența oricărui locaș de cult, inexistența unei caste sacerdotale și a unei literaturi religioase, lipsa simulacrelor, a sacrificiilor și ofrandelor denotă faptul că ideea de religie nu presupunea neapărat conceptul de divinitate. Universul religios se reducea la credințe, practici și rituri a căror semnificație sacră decurgea din ele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
are efecte din cele mai ilare asupra acestor indivizi turmentați de o frazeologie sforăitoare despre popor, libertate, progres. Cap de familie, negustorul Jupân Dumitrache, zis și Titircă Inimă-rea, e un stăpân aspru, impulsiv, brutal, înfoindu-se în vanitatea lui de castă - altminteri un soț iubitor în felul lui și, pe cât de zuliar, pe atât de naiv și ușor de dus cu vorba. Jupânul ține grozav la „onoarea de familist”, încredințată candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
și prin urmare descendent direct al Isabelei de Castilia și al lui Ferdinand de Aragon. Ludovic al XIV-lea mai era descendentul fondatorului primei dinaștii rusești Rurik Viking-ul, și al lui Giovanni de Medici, ultimul mare membru al celebrei caste Condottieri <footnote http://www.dictio.ro: Condotter, condotieri, s.m. (Înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia. [Pr.: -ti-er] Din it. condottiere. (site accesat la data de 2 apr
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
capitale și ucis la Paris) despre cei doi îndrăgostiți care petrecuseră o noapte lungă într-un tren aproape gol, fugind prin imperiul muribund al țarilor. A doua zi, se despărțeau pentru totdeauna... Auditorii mei aparțineau de data aceasta celor trei caste - fii de proletari, viitori ingineri, intelighenția. Evocam îmbrățișările pătimașe în adâncul unui compartiment, noaptea, în trenul care zbura pe lângă sate moarte și poduri incendiate. Mă ascultau cu nesaț. Cu siguranță, le era mai ușor să-și imagineze perechea aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mult îi păsa inimei lui... dar nu-i minune... după atâta amar de ani! SCENA III (în timpul monologului FELICE intră CU mantaua, pălăria și sacul de voiagiu) FELICE (în sine ) Doamne sfinte! El mă crede departe, și-o fi zidind castele în Spania, și acum trebuie deodată să-i risipesc toată speranța. Of! de-abia am inimă pentru asta!... (tare) Tată! {EminescuOpVIII 428} HISTR[IO] Felice! Tu ești, copilul meu? FELICE Cum mă vezi! HISTRIO Și cum ți-a mers? Spune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
distribuit se privește ca proprietatea ca drept câștigată a aceluia căruia nu i s-a distribuit parte din început decât prin o întîmplătoare favoare, de la a cărui reprezentare este esclus oricare alt membru, asemenea ca și de la esersarea drepturilor unei caste, o stare de lucruri în care cel esclus se răzbună asemenea prin exclusivitate față cu alții, o dezdăunare în genere fără multă mângâiere. Monopolul rolelor e pentru cei favorizați un drept de braman, pentru cei puțin favorizați o condamnare la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]