877 matches
-
cu tine. Tu te-ai întâlnit cu Maria. Corespunzător planului semantic, unde opoziția de număr se desfășoară în solidaritate cu opoziția de persoană (persoana I, de exemplu, este persoana I singular sau persoana I plural), în planul expresiei, marcarea opozițiilor categoriale de persoană și număr se face, de regulă, concomitent, prin aceleași dezinențe: dezinența -i, de exemplu, marchează în structura imperfectului, persoana a II-a singular: visa-i, iubea-i etc., în opoziție cu dezinența -ți: visa-ți, iubea-ți - marcă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în structura perfectului compus sau a mai mult ca perfectului unor verbe intranzitive, construite cu auxiliarul a fi: Când am ajuns eu, ea era deja plecată. Când am ajuns eu, el era deja plecat. DEZVOLTAREA OPOZIȚIILOR CATEGORIALETC "DEZVOLTAREA OPOZI}IILOR CATEGORIALE" Sensurile categoriale se actualizează în componenta gramaticală a planului semantic al verbului, în procesul de comunicare lingvistică, concomitent și în complementaritate, prin structuri sintetice și analitice ale flectivului. Stratificarea sensurilor specifice (sau direcția de înglobare) este descrisă de organizarea flectivului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfectului compus sau a mai mult ca perfectului unor verbe intranzitive, construite cu auxiliarul a fi: Când am ajuns eu, ea era deja plecată. Când am ajuns eu, el era deja plecat. DEZVOLTAREA OPOZIȚIILOR CATEGORIALETC "DEZVOLTAREA OPOZI}IILOR CATEGORIALE" Sensurile categoriale se actualizează în componenta gramaticală a planului semantic al verbului, în procesul de comunicare lingvistică, concomitent și în complementaritate, prin structuri sintetice și analitice ale flectivului. Stratificarea sensurilor specifice (sau direcția de înglobare) este descrisă de organizarea flectivului; astfel, chiar dacă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
va fi cântat/să fi cântat/ar fi cântat/ a fi cântat Primul tip de descriere - curent în gramatici - care nu reflectă întrutotul modul de desfășurare a relației interne între sensurile gramaticale, dar nici nu-l contrazice, tocmai pentru că sensurile categoriale sunt complementare, rămâne cel mai potrivit, cu atât mai mult cu cât opoziția de bază de la primul nivel al planului semantic gramatical descris de diateză, corelația activ-pasiv, se întemeiază pe opoziția temelor. La diateza pasivă, flectivul, totdeauna cu structură analitică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se întemeiază pe opoziția temelor. La diateza pasivă, flectivul, totdeauna cu structură analitică, dacă morfemul specific este auxiliarul a fi, cuprinde o temă de participiu derivată, purtătoare a sensului de „pasivitate”, • fie tema de participiu a verbului intrat în opoziții categoriale: El laudă. - El este lăudat. Trebuia să laude. - Trebuia să fie lăudat. El l-ar lăuda. - El ar fi lăudat. • fie tema de participiu a verbului auxiliar a fi, dacă verbul intrat în opoziția de diateză se află la un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi lăudat. - Trebuia să fi fost lăudat. L-ar fi lăudat. - Ar fi fost lăudat. Direcția înglobării sensurilor în plan semantic gramatical trece de la primul nivel, diateza, cu caracter prin excelență sintactic, la celelalte, nivele, sintactic-morfologice: mod-timp-aspect; persoană-număr-gen. Sensurile gramaticale categoriale se actualizează, în text, prin desfășurarea flexiunii verbale, care le generează și le exprimă, la nivel morfologic, la nivel sintactic sau în interdependență morfologie-sintaxă. Prin complementaritatea sistem lexical - sistem gramatical, unitățile lexicale primesc, în actul lingvistic concret, o componentă gramaticală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în text, prin desfășurarea flexiunii verbale, care le generează și le exprimă, la nivel morfologic, la nivel sintactic sau în interdependență morfologie-sintaxă. Prin complementaritatea sistem lexical - sistem gramatical, unitățile lexicale primesc, în actul lingvistic concret, o componentă gramaticală în interiorul opozițiilor categoriale în care intră, în funcție de structura sintactică a textului, realitatea extralingvistică pe care categoria o interpretează sau de raportul pe care îl stabilește locutorul, între realitatea extralingvistică și interpretarea ei lingvistică. Concomitent cu componenta semantică lexico-gramaticală (genul, la substantive, tranzitivitatea, la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poartă în structura lor (în plan semantic și în planul expresiei deopotrivă), și în interiorul sistemului lexical, anterior actului lingvistic concret, o componentă gramaticală. În alți termeni, realitatea „obiectului” extralingvistic este interpretată lexical de pe o anumită poziție în sistemul opozițiilor gramaticale categoriale; „obiectele” sunt reprezentate în sistemul lexical prin substantive la singular: student; “însușirile”, prin adjective la gradul pozitiv: inteligent etc. Unele sensuri categoriale, cele cu originea în structura sintactică a enunțului, pot interveni numai odată cu intrarea unității lexicale într-o relație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticală. În alți termeni, realitatea „obiectului” extralingvistic este interpretată lexical de pe o anumită poziție în sistemul opozițiilor gramaticale categoriale; „obiectele” sunt reprezentate în sistemul lexical prin substantive la singular: student; “însușirile”, prin adjective la gradul pozitiv: inteligent etc. Unele sensuri categoriale, cele cu originea în structura sintactică a enunțului, pot interveni numai odată cu intrarea unității lexicale într-o relație sintactică; substantivul este la genitiv, dacă determină un alt substantiv, de exemplu: plecarea cocorilor. În organizarea opoziției interne a categoriei caz se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistemul gramatical) inteligent - termen neutru (în sistemul lexical) - masculin, (în sistemul gramatical) - singular În structura textului, apoi, aceste unități lexicale, reprezentate în sistemul lexical prin termenul neutru din punctul de vedere al poziției în sistemul gramatical, actualizat în sistemul opozițiilor categoriale, primesc un fascicol de sensuri gramaticale concrete, generate de aceste opoziții categoriale: „Studentul inteligent găsește soluția optimă.” studentul - nominativ - impus de și expresie a funcției de subiect gramatical - singular - expresie lingvistică a realității extralingvistice - determinare definită - expresie lingvistică a situării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singular În structura textului, apoi, aceste unități lexicale, reprezentate în sistemul lexical prin termenul neutru din punctul de vedere al poziției în sistemul gramatical, actualizat în sistemul opozițiilor categoriale, primesc un fascicol de sensuri gramaticale concrete, generate de aceste opoziții categoriale: „Studentul inteligent găsește soluția optimă.” studentul - nominativ - impus de și expresie a funcției de subiect gramatical - singular - expresie lingvistică a realității extralingvistice - determinare definită - expresie lingvistică a situării realității extralingvistice sub semnul „generalului”; inteligent - nominativ - expresie a acțiunii legii acordului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a situării realității extralingvistice sub semnul „generalului”; inteligent - nominativ - expresie a acțiunii legii acordului adjectivului-atribut cu substantivul regent - masculin - singular La verb, termenul neutru care-l reprezintă în sistemul lexical al limbii și care conține în sine posibilitatea dezvoltării sensurilor categoriale în sistemul gramatical este infinitivul. Înscris în gramaticile curente la categoria gramaticală a modului, infinitivul poate fi considerat, în primul rând, un termen neutru în organizarea acestei categorii, dar cum modul este o categorie gramaticală prin care se modalizează acțiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Înscris în gramaticile curente la categoria gramaticală a modului, infinitivul poate fi considerat, în primul rând, un termen neutru în organizarea acestei categorii, dar cum modul este o categorie gramaticală prin care se modalizează acțiunea verbului înscris în alte opoziții categoriale cu caracter deictic sau preponderent deictic: timpul și aspectul, persoana și numărul, diateza, el se impune ca termen neutru al tuturor opozițiilor categoriale. Sensurile concrete sunt generate prin aceste categorii din momentul trecerii infinitivului din sistemul lexical în sistemul gramatical
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar cum modul este o categorie gramaticală prin care se modalizează acțiunea verbului înscris în alte opoziții categoriale cu caracter deictic sau preponderent deictic: timpul și aspectul, persoana și numărul, diateza, el se impune ca termen neutru al tuturor opozițiilor categoriale. Sensurile concrete sunt generate prin aceste categorii din momentul trecerii infinitivului din sistemul lexical în sistemul gramatical. Însăși intrarea infinitivului în opoziții categoriale (de timp și de diateză, sau de persoană și număr) este în esență rezultatul intrării verbului - unitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deictic: timpul și aspectul, persoana și numărul, diateza, el se impune ca termen neutru al tuturor opozițiilor categoriale. Sensurile concrete sunt generate prin aceste categorii din momentul trecerii infinitivului din sistemul lexical în sistemul gramatical. Însăși intrarea infinitivului în opoziții categoriale (de timp și de diateză, sau de persoană și număr) este în esență rezultatul intrării verbului - unitate lexicală într-o relație sintactică. Dintre categoriile gramaticale ale verbului, doar diateza poate fi interpretată ca având și un termen neutru, complementar infinitivului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
raportul cu situația de comunicare) și nume (unitate lexicală cu o identitate marcată prin independență față de situația de comunicare). Trăsătura comună a acestor variante lexico-gramaticale ale verbului este condiționarea sintactică a funcționării lor. MODURILE VERBULUI ROMÂNESCTC "MODURILE VERBULUI ROMÂNESC" Conținutul categorial al modului se organizează în cinci termeni corelativi: Indicativ, Conjunctiv, Potențial-Optativ, Imperativ, Prezumtiv, care dezvoltă, în strânsă interdepedență cu variantele temporale pe care le modalizează, opoziții semantice care nu corespund în mod absolut organizării în planul expresiei, marcat prin morfeme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că o va întreprinde. Caracterul de certitudine este relativizat, pe de o parte, de însăși semantica viitorului, privit în ansamblu, pe de alta, de prezența formei de conjunctiv. Prin formele sale temporale, indicativul, pe de o parte, intră în opoziții categoriale cu alte moduri (conjunctivul, optativul etc.) direct sau, mai ales, indirect, pe de altă parte, conține, în interiorul structurii sale semantice și formale, opoziții de timp și de aspect. În plan semantic, se opune celorlalte moduri verbale, considerate în bloc, din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ca timp de relație, imperfectul este, în primul rând, un timp al simultaneității, ca și prezentul. Acțiunea verbului la imperfect se desfășoară - pe toată întinderea sau numai în parte - concomitent cu acțiunea verbului cu care intră în relație sintactică și categorială (de timp): „La geamul tău ce strălucea / Privii atât de des; O lume toată-nțelegea - / Tu nu m-ai înțeles.” (M. Eminescu) În această relație de simultaneitate cu alte timpuri, imperfectul își accentuează mai mult diferitele valori aspectuale, în special
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
CONJUNCTIV" Are o situație deosebită în interiorul categoriei morfologice a modului; nu reprezintă totdeauna expresia atitudinii subiective a vorbitorului față de acțiunea verbului. Vorbitorul nu are totdeauna libertate absolută de alegere; conjunctivul i se poate impune, ca unică posibilitate, peste orice condiționare categorială, specifică modului gramatical. Conjunctivul cunoaște nu numai o condiționare morfologică, pe terenul opoziției interne, specifice categoriei mod, ci și una sintactică. Din perspectivă morfologică, modul conjunctiv are semantica sa specifică: situează acțiunea verbală sub semnul incertitudinii; este posibilă realizarea ei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantică, sintactică, morfologică, deictică. Formele absolute infinitiv, gerunziu etc. se caracterizează printr-o reorganizare a interferenței acestor dimensiuni și la primul nivel, al categoriilor lexico-gramaticale (părți de vorbire), prin dezvoltarea unei „polisemii” specifice, și la al doilea nivel, al opozițiiilor categoriale (morfologice sau morfo-sintactice), prin neutralizarea lor (relativă sau absolută). La primul nivel, „polisemia” lexico-gramaticală a formelor absolute este reprezentată de complementaritatea verb-nume (infinitiv, participiu, supin) sau nume-verb-adverb (gerunziu). La cel de-al doilea nivel, neutralizarea opozițiilor categoriale se manifestă ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivel, al opozițiiilor categoriale (morfologice sau morfo-sintactice), prin neutralizarea lor (relativă sau absolută). La primul nivel, „polisemia” lexico-gramaticală a formelor absolute este reprezentată de complementaritatea verb-nume (infinitiv, participiu, supin) sau nume-verb-adverb (gerunziu). La cel de-al doilea nivel, neutralizarea opozițiilor categoriale se manifestă ca potențialitate absolută (infinitivul) sau ca absolutizare a semanticii unui termen al opoziției (gerunziu, participiu, supin). INFINITIVULTC "INFINITIVUL" Principala funcție lingvistică a infinitivului este funcția denominativă. Infinitivul denumește acțiunea (starea etc.) verbului în interiorul sistemului lexical al limbii, așa cum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma negativă o realizează, de asemenea, cu modalități caracteristice verbului: prin adverbul de negație nu (sau nici, mai rar): „Ș-apoi...cine știe de este mai bine. A fi sau a nu fi...dar știe oricine.” (M. Eminescu) Cunoaște opoziții categoriale verbale: • timpul - realizat ca opoziție aspectuală: imperfectiv (prezentul)/perfectiv (perfectul): Înainte de a trece pe la tine, mă opresc pe la bibliotecă./ Înainte de a fi trecut pe la tine, mă opresc pe la bibliotecă.. • diateza: Grija de a spăla mașina o avea Mihai./ Refuza de la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ideea de a se spăla cu apă rece./ Îl amuza ideea de a se spăla unul pe altul./ Un singur lucru îl deranja: ideea de a fi spălat de altcineva. „A se tăcea! A se asculta!” (I.L. Caragiale) Refuză opoziții categoriale substantivale: gen, număr, caz, determinare. În enunțuri specifice, își poate asuma funcția fundamentală a verbului - predicația: „A nu se lipi afișe și orice alte necurățenii.” (I.L. Caragiale) Intră ca regent în relații și construcții sintactice specifice verbului; poate avea, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personal devine manifest în construcții absolute: Fiind eu bolnav, a trebuit să plece el în locul meu. sau când este însoțit de un pronume reflexiv (morfem lexical sau morfem de diateză): Uitându-mă mai atent, am observat o urmă. Cunoaște opoziții categoriale verbale - de diateză: Spălându-l tu în fiecare dimineață, l-ai învățat un leneș. / Spălându-te cu apă rece, ai să vezi că te încălzești. etc. Intră în relații sintactice specifice verbului: cu un „subiect” - complement semantic principal, în construcții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma sub care se prezintă un verb copulativ, gerunziul cere sau este cerut de un nume, împreună cu care realizează diferite funcții sintactice: „Fiind băiet, păduri cutreieram.” (M. Eminescu) șcircumstanțial de timpț A fi om e lucru mare. șsubiectț Refuză opoziții categoriale specifice adverbului (și adjectivului): intensitatea. Structura morfologică Gerunziul este întrebuințarea autonomă, absolută, a temei libere de gerunziu a verbului: cântând, lucrând, coborând, urând, dormind, sosind, părând, făcând. Structura temei verbale a gerunziului diferă, în funcție de tipul de flexiune al verbului (într-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]