877 matches
-
caduce. F. Guizot (1787-1874), Leopold von Ranke (1795-1886) sau J.G. Droysen (1808-1884) nu mai puteau decât să spere a ghici intenția ascunsăa Providenței prin lectura istoriei umanității. G.W.F. Hegel (1770-1831) era singurul care afirma în mod categoric și categorial această posibilitate; istoria umanității (Weltgeschichte) rămânea pentru el o istorie a mântuirii în măsura în care filozofia dialectică devenea regina științelor. Ruina ideologiilor care sunt responsabile de mobilizarea mesianică a unor întregi societăți europene (redescoperind ura de rasă sau de clasă) ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
analiza conștiinței interne a temporalității (Zur Phänomenologie des inneren Zeitbewußtsein), Husserl este în căutarea originii nediferențiate a unității experienței umane în ego-ul transcendental. Există însă o dificultate majoră datorată metodologiei husserliene: obligația de a investiga câmpul antepredicativ cu instrumentele limbajului categorial. Neomogenitatea a două registre, cel afectiv - indicat în protologia percepției de conceptul „impresionabilității”, evocat, la rându-i, de „impresia originară” (Ur-impression) - și cel discursiv - articulat de limbajul conceptual, construit pe opoziții, al rațiunii -, face din această sondare regresivă o chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
afectiv) în idolatrie. În Sfânta Treime, diferența ipostatică este marcată prin relația de originare (agapică) a Fiului și a Duhului dintru Tatăl. Nici natura Dumnezeirii, nici modul ipostatic de existență al Tatălui, Fiului și Sfântului Duh nu pot fi definite categorial. „Iubirea”, așadar, nu este aici un concept, nici măcar o categorie, ci doar o „icoană” ștearsă care ne transmite lumina Vieții lui Dumnezeu. Numai într-un sens apofatic și iconic putem spune că, atât pentru om, cât și pentru Dumnezeu, iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doar în ambientul iudaico-creștin, ci și în afara acestuia. Înseamnă că acest dialog se înfăptuiește pe diferite căi, care determină culturi distincte, cu crezuri religioase asemănătoare. Aceasta face ca dialogul dintre Dumnezeu și om să aibă un dublu caracter: a) organic, categorial, istorico-cultural, fiind fundamentat pe „revelația biblică”; b) misterios, intim și aparent spontan, adaptat capacității fiecărui om de a primi lumina și harul Duhului Sfânt, fiind înglobat sub numele de „revelație extrabiblică”. Între acestea două nu există nici o opoziție, pentru că nu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
respectiv 0 (zero) ani, valorile atribuite fiind în funcție de vârsta reală. Variabilele din cele patru nivele de măsurare se pot încadra în diferite tipuri de variabile conform tabelului nr.1. Conform literaturii de specialitate americane, variabilele calitative mai sunt denumite și categoriale. "Așadar, variabilele categoriale sunt privite drept caracteristici calitative (de vreme ce nu interesează decât categoriile și nu valorile), iar în anumite cazuri sunt echivalate cu caracteristici nominale, întrucât nu interesează nici ordinea categoriilor" (T. Rotariu, 1999; 29). Variabilele nominale și ordinale formează
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
ani, valorile atribuite fiind în funcție de vârsta reală. Variabilele din cele patru nivele de măsurare se pot încadra în diferite tipuri de variabile conform tabelului nr.1. Conform literaturii de specialitate americane, variabilele calitative mai sunt denumite și categoriale. "Așadar, variabilele categoriale sunt privite drept caracteristici calitative (de vreme ce nu interesează decât categoriile și nu valorile), iar în anumite cazuri sunt echivalate cu caracteristici nominale, întrucât nu interesează nici ordinea categoriilor" (T. Rotariu, 1999; 29). Variabilele nominale și ordinale formează măsurarea non-parametrică, iar
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
se verifică relația: Măsurăm distanța dintre tabelul nostru și cel de independență astfel: se citește hi pătrat și măsoară diferența dintre frecvențele empirice și frecvențele teoretice. Indicii de asociere iau valori între [0, 1] sau [-1, 1]. Pentru variabilele nominale/categoriale nu dăm semn indicatorului de asociere (nu există legătură între variabile, ele se pot așeza în tabel oricum). Semnul are sens pentru variabilele ordinale. 7.1.5.1. Șansa și raportul de șanse O modalitate relativ simplă, dar foarte eficientă
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
reprezentarea relațiilor dintre obiectele analizate și atributele lor pe o hartă perceptuală. Din clasa tehnicilor de dependență fac parte metode precum: analiza path/modele de ecuații structurale, analiză de corelație canonică, MANOVA, regresie logistică, lineară și non-lineară, regresie cu date categoriale, analiză conjoint, analiză discriminativă multiplă și analiză loglineară. În categaria tehnicilor de independență se încadrează metode precum: analiza factorială, analiza cluster, scalare multidimensională și analiza de corespondență. 8.1. Regresia lineară 8.1.1. Regresia și corelația În cazul variabilelor
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
Analiza logliniară are drept scop găsirea modelelor explicative și descrierea mărimii și paternurilor de asociere dintre variabile, în condițiile în care influența altor variabile este ținută sub control. Putem spune că analiza loglineară este: o metodă de analiză a datelor categoriale, o metodă multivariată, o metodă "fără" variabilă dependentă. În nici un caz nu este o regresie logistică sau o analiză de varianță. Totuși are o serie de asemănări cu regresia, pentru că face parte din aceeași categorie a modelelor multivariate, explicative, care
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
varianță. Totuși are o serie de asemănări cu regresia, pentru că face parte din aceeași categorie a modelelor multivariate, explicative, care încearcă să descrie relațiile dintre variabile. Cel mai mult seamănă cu regresia logistică, în sensul în care variabila dependentă este categorială (la regresia logistică ea este binomială). Dar, în cazul analizei logliniare variabila dependentă este categorială și nu binomială, distribuția variabilei dependente este Poisson și nu binomială, variabila dependentă este legată de frecvența celulară și nu o funcție logit a unei
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
a modelelor multivariate, explicative, care încearcă să descrie relațiile dintre variabile. Cel mai mult seamănă cu regresia logistică, în sensul în care variabila dependentă este categorială (la regresia logistică ea este binomială). Dar, în cazul analizei logliniare variabila dependentă este categorială și nu binomială, distribuția variabilei dependente este Poisson și nu binomială, variabila dependentă este legată de frecvența celulară și nu o funcție logit a unei variabile Y. De asemenea, seamănă cu analiza de varianță pentru că efectele variabilelor independente asupra celei
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
ordin uni versal, marile "locuri comune" ale gândirii ("totul curge", "nu e nimic nou sub soare"); o invarianții teoretico-literari: vizează "totali tatea, manifestată sub toate formele (expli cite sau latente), a reflecției teoretice A și ASUPRA literaturii, având un caracter categorial, repetitiv, stabil, circular, pseudo-original"; o invarianții literari: "pun în evidență fondul literar comun, marea unitate structurală a literaturii. Ei ilustrează jocul profund al analogiilor sincronismelor, al simulta neităților, coincidențelor, paralelelor și similitudinilor literare, care se apropie de identitatea integrală" (Marino
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a lucrurilor, care nu poate fi văzută cu aparatele receptoare. Pentru descrierea teoriei sale a cunoașterii, Platon s-a folosit de experiența și terminologia mitologică. Acțiunile reproduse sunt efectuate de zei, care se manifestă pe baza experienței lor. În ceea ce privește constantele categoriale, ale formelor și valorilor spirituale, ele sunt așezate dincolo de lumea senzorială, care este o lume trecătoare ce se integrează și se subordonează lumii eterne a Ideilor. Cunoașterea științifică la Platon funcționează asemenea unui proces de reamintire. În această accepție, știința
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
receptori de cei motori. În ceea ce privește fenomenele psihice, acestea erau raportate la substratul neuroanatomic al creierului, dar nu într-atât încât să fie considerată aici și dinamica fenomenală crescută a acestora. Pentru explicarea lor, s-a făcut apel la vechiul instrument categorial al pneumei; în cercurile medicale ale vremii, pneuma era o fenomenalitate susținută de fapte și nu o simplă categorie teoretică. Dar una era pneuma care explica procesele psihice complexe, și altceva erau funcțiile creierului, astfel că această deosebire necesita și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
orientare epistemologică favorabilă științelor despre om. Mai mult, putem vorbi chiar de o schimbare a raportului dintre abordarea reducționistă și cea holistă, consecințele acestui mod de gîndire generînd: nașterea de noi concepte transdisciplinare capabile să unifice cunoștințele la nivelul fundamentelor categoriale; apropierea axiomaticilor științelor, sănătății, comunicării, motricității etc. alcătuirea unor discipline integratoare ca: informatica, teoria deciziei, ecologia, cibernetica, științele cognitive (foarte importante în activitatea de educație fizică și sport, avînd chiar rol determinant). Prin apariția noțiunii de structură, subiectul și obiectul
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
Prin urmare, problema centrală a ontologiei artei constă în coerența dintre înțelegerea comună și practicile care determină tipurile de entitate ale operei de artă. Pentru rezolvarea acestei probleme trebuie să apelăm la metafizica fundamanetală prin care putem oferi un sistem categorial ontologic specific operei de artă. Prin intermediul unui sistem logic de funcționare a categoriilor ontologice putem evita situații în care obiectul artei rămâne nedefinibil. Prin urmare, putem spune provizoriu, că în funcție de modul de existență, de perfomare și de interrelaționare a operelor
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
primul, în care se arată doar cum omul își apare lui însuși (nu și cum este cu adevărat). Actul (ca reprezentant al demersului aplicat al gândirii) subordonează multiplicitatea reprezentărilor unei unități transcendentale, cuprinzând sintetic diversul și strângând laolaltă în determinări categoriale fenomenele. Iar de la acest tip de a deveni conștient de sine însuși se revendică o remarcă actuală a lui S. Shoemaker, care asertează faptul că "în anumite tipuri de conștiință de sine, cineva poate fi conștient de sine însuși fără
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
poată gândi în el mai mult decât acesta din urmă însuși oferă. Astfel, dacă gândirea își debordează obiectul prin sinteză supraîncărcată, elementul contemplativ este restituit etapelor mai cuminți ale raportării la sine și apercepția de tip transcendental primește ajutorul sistemului categorial al personalității, coborând în concretul aplicativ al substanței individuale articulate. Prin această nouă abordare cogniția devine, o dată cu gândul, activă și depășește pasivitatea specifică percepției, aducând modificări discrete (conform cu maniera noetică ce-i e caracteristică) lumii fenomenale care alcătuiește obiectivitatea interioară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
veșnica ei raportare la sine. Formal, orice schimbare are nevoie de o cauză și de trecerea înrâuritoare a timpului pe firul evolutiv al unei traiectorii destinale. În complexa realitate omenească, însă, determinările anexe ale oricărui moment de răscruce transcend simplitatea categorială a cauzalității și reclamă o înțelegere mult mai nuanțată a corelațiilor condiționale și raportante. Astfel, schimbarea presupune aproape de fiecare dată o reconsiderare a întregului, menită fiind să se încheie cu depășirea unei globalități care, chiar dacă modificarea nu atinge un nivel
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de personalitate este el însuși particular, are o fizionomie proprie (delimitabilă în peisajul global al tipurilor de personalitate pe care sinteza suprastructurantă îl construiește prin supraîncărcare), chiar dacă predispune în virtutea definiției lui caracteristice către aneantizarea determinărilor de individualitate care-i sunt categorial opozabile. În plus, fiecare personalitate are un rezervor teoretic în ea (o înclinație spre abstracție sau spre contemplație), care, cultivat în maniera cuvenită, conduce la un tip de succes cognitiv în mare parte străin distribuirii aplicative neutre a inteligenței (devenită
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
parcurge progresiv distanța care îl desparte de un portret al umanității ce tentează perfecțiunea. Exprimarea este o apropiere de suprastructura destinală și o înglobare existențială (cu sau fără individuație) a drumului sintetic ce conduce la precipitatele noționale care alcătuiesc tabela categorială a unei transcendențe orientate către rațiune. Sub imperiul unui asemenea impuls ascensional, obiectul reflexiei de sine înalță nivelul conștiinței prin contagiune calitativă, demonstrând că un complex noematic particular cheamă o anumită configurație noetică și, în spatele ei, o adecvată reconstrucție supraveghetoare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
temelor legate de interioritate, a unui umanism accentuat care adună în cerc închis toată încărcătura antropologică a determinațiilor comportamentale. Totul converge în jurul unei stăruitoare centrări pe esența general-umanului, ceea ce oferă o reprezentare corespondentă străină de orice caracteristică legată de teme categoriale teoretice, înclinând către tabela suprastructurală orice încercare de aproximare descriptivă. Dacă în complexitatea fenomenului relațional nu se poate pătrunde decât cu instrumente ale cunoașterii, care îi sunt structural adecvate, atunci această dezvăluire trece prin filtrul conștiinței de sine și străbate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în practica socială nu este un fenomen în mod obligatoriu reciproc, asumarea alterității putându-se împlini în manieră univocă. Chipul cognitiv pe care îl îmbracă această asumare, însă, dă mai departe măsura tipului de relație care se instituie, restituind sistemului categorial suprastructural un model particular de a fi conștient. Vizarea cognitivă nu deține un obligatoriu caracter discursiv, ci poate lua chipul unei instanțieri cumulative (soră cu viziunile concentrate ale imaginației). Astfel, vaste abordări în câmpul cunoașterii de sine pot fi expresia
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și apoi replica ei exterioară). Spiritul regulativ însuși se revendică de la limite prescriptive de tip teoretic-cognitiv. Ideea" kantiană este o "entitate" rațională cu sediul psihologic în conștiința de sine individuală, iar eternitatea sa este o proiecție subiectivă pe ecranul tabloului categorial al obiectivității universaliste. A conduce presupune inițiativa "însuflețită" și fundamentată aptitudinal, în condițiile în care indiferența cadrului spiritual nu poate genera decât creștere mecanică. De la acest tip de guvernare rațională provine rolul pragmatic și formativ al conștiinței. Conștiința de sine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lui Kant din atmosfera universal și pur epistemologică ce definește originalitatea reconsiderării sale, conferind conceptului-prototip puterea realității vii, marca funcțională inconfundabilă care face ca unificarea componentelor atomare ale unui fenomen să nu fie exclusiv o treaptă către o unică tabelă categorială, ci o provocare permanentă adresată incomprehensibilului. Diversitatea chipurilor individuale face sinteza reflexivă liberă, iar amplitudinea câmpului destinal o face neconvergentă. Restituită interiorității, sinteza scapă de imperativul unicității care caracterizează corpul general al obiectivității și poate îmbrăca varietatea de forme corespondentă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]