2,847 matches
-
era fața de albă și îi dădea un ușor aer de păpușă orientală. Era evident că nu e din zonă. Haina veche din stofă, lăbărțată la umeri, puloverul albastru deschis, cu gulerul de la cămașa în dungi pe afară, pantalonii de catifea, toate indicau atât de limpede „Kensington“ de parcă îi era tatuat pe frunte. Expresia de pe fața lui mi-a confirmat așteptările. Se uita în jur neliniștit, îngrijorat, ca și când a dat greș în ceva și din cauza asta avea să aibă probleme. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
autoritate absolută conferit de averea moștenită. Prietenii lui erau cam la fel. Purtau cămăși în dungi și jeanși strâmți; aveau fețele roșii și vorbeau tare și siguri pe ei, hohotind ca măgarii când izbucneau în râs. Fetele purtau bentițe de catifea ca să-și țină părul pe spate și bumbi de perle în urechi. Harriet nu-și avea locul printre oamenii ăia. Johnny o făcea să pară insignifiantă, să-și piardă din culoare. Ea era mai drăguță decât oricare din fete, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spus în timp ce se uita la mine de sus până jos, admirativ. Purtam o rochie mulată din lână, de culoarea ciocolatei, cu un decolteu adânc, dresuri plasă și noile mele cizme lustruite din piele neagră. în jurul gâtului aveam o bucată de catifea neagră, părul mi-l strânsesem sus, cu câteva bucle pe afară, iar rujul era o nuanță caldă de purpuriu închis, aproape sângeriu. Vampiroaica cu cizme de scandal. Eram mulțumită de efect. Deși am vrut să-l dau pe spate așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în orice minut. Nu mai rămăsese nimic din ceea ce fusesem decât dorința. Mâinile lui se mișcau în sus pe corpul meu, cu degetele lungi și sigure, atingându-mi gâtul, cu mișcări circulare. Și-a trecut un deget sub bucata de catifea. Apoi și-a aplecat capul și i-a urmărit conturul cu limba. Asta poate să rămână pe tine. * * * M-am trezit imediat, cu capul greu. Pe moment, dezorientată, am crezut că sunt mahmură. Apoi mi-am adus aminte ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lipsită de maniere. Se lăsase deja întunericul când am plecat de la sală, înfrigurată și singură, lăsând în urmă vestiarul călduros cu pereții galbeni, scorojiți, plin de femei pe jumătate goale care vorbeau aproape toate în același timp. Purtam colanți de catifea, un pulover cu guler și haina mea de blană artificială și căutam orice mijloc de a mă încălzi. Am pescuit din geantă căciula mea de blană cu urechi, pe care mi-am îndesat-o pe cap. Abia mă spălasem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu. Are legătură cu galeria pentru care lucrezi? Și dacă da, sunt surprinsă că nu poate aștepta până mâine. Purta un halat bleumarin din mătase peste pijamalele din același material. Piciorul ei delicat și lung se termina în papuci de catifea. Probabil se schimbase în grabă; aș fi fost convinsă că a stat acasă toată seara dacă nu aș fi văzut-o intrând în casă cu ochii mei. —în legătură cu Walter Quincy, am spus. Secretarul-confident. Acum retras permanent din funcție. A căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și holul cu o remarcabilă opulență represivă: mocheta albă ca laptele și groasă ca o cremă, mese de mahon netezite până la strălucire, o mulțime de canapele și fotolii din brocart, aranjate cu gust, așezate pe picioare curbate aurii. Perdele din catifea atârnau în mănunchiuri grele la fiecare fereastră. Singurele lucruri care nu se potriveau erau tablourile de pe pereți. Erau tranșant de moderne. Catherine Hammond s-a așezat în mijlocul unei canapele de brocart. Materialul abundent fusese prins într-un model regulat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un sparanghel și capul ei blond semăna cu un nod. Oleg își neteza barba și-și sugea buzele roșii. Uneori mâna fină de evreu rus ce exersa muzica de generații cobora pe caftanul negru și apoi pe borurile pălăriei de catifea. Erau gesturi de om îngrijorat de faptul că Blanca, îmbrăcată în roșu, cu o blană de vizon pe umeri, băuse, ca să se încălzească, nepermis de mult și uneori tușea, înroșindu-se cu un roșu diferit de cel al fustei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un miliard de suflete, se călcară în picioare și năvăliră într-o isterie generală, făcând-o să trepideze. Numai că, evident, se întâmplă ceva ce nu era bine. Naybet călcă pedala tobei mari, formată din multă piele de porc și catifea, ce acoperea cala unui vapor. Începu astfel să cadă tot, nori, castele din cărți de joc, personaje mitice, munți, creste, valuri, drept care gagiul fu implorat să înceteze. Lucru care poate s-ar fi și întâmplat dacă Naybet n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
făcu semn să urcăm. După ce am urcat-o pe Zinocika, am trecut de partea cealaltă cât am putut de încet, deși eram foarte nerăbdător. M-am urcat pe banca înaltă și îngustă, am închis cupa saniei cu un șnur de catifea petrecut pe după un deget de metal și, strângând-o pe Zinocika, m-am trse vitejește cozorocul peste ochi și am strigat plin de mândrie: - Mână! S-a auzit un țocăit ca o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu ferestrele care dădeau spre răsărit începea să se lase întunericul. Prin ușa deschisă de la balcon, se vedeau coloanele curbate ale grilajului conturate în reflexe de culoarea piersicii. Nu, spuse Sonia, când Iag, trecând rapid spatele unui fotoliu îmbrăcat în catifea purpurie, cu rosături negre la încheieturi, îl apucă de spătar cu hotărâre, vrând să i-l ofere. Nu, spuse ea, să mergem acolo, e minunat. Și arătă în direcția balconului. Se poate, nu-i așa? întrebă ea, iar Iag, înșfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
menuet, pregătindu-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran alb fără sticlă, cu un orificiu negru pentru întors și o singură limbă, și aceea strâmbă. Mijlocul camerei era ocupat de niște fotolii joase, îmbrăcate într-un fel de catifea care, netezită în direcția firului, avea o nuanță galbenă și pe care, dacă mișcai mâna în direcția opusă, obțineai o culoare neagră, de un negru atât de intens, încât puteai scrie pe el cu creta. Între fotolii se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lăcuită cu negru, cu picioarele curbate unite printr-o tăblie pe care se odihnea albumul familiei, lucru de care m-am convins imediat ce l-am scos de acolo. Acest album avea o închizătoare metalică cu arc și era îmbrăcat în catifea liliachie. Partea pe care stătea albumul era ghintuită la colțuri cu niște flori de cuie de aramă rotunde, puțin tocite, flori pe care albumul se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care vibra dement în capul meu. 5 O încăpere luxoasă, scaune solemne cu speteaza foarte înaltă, bolți joase și, peste toate acestea, un întuneric apăsător. Îmbrăcați de sărbătoare, oaspeții s-au adunat și stau cu toții în jurul unei mese acoperite cu catifea roșie pe care se află un platou de aur cu o lebădă nejumulită pe el. Alături de mine s-a așezat Sonia; știu că sărbătorim nunta noastră. Deși femeia care stă lângă mine nu seamănă deloc cu Sonia, știu sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gîndul că indivizi fără chip ar putea să-ți răsfoiască scrisorile“, Îmi zicea el. Scrisorile erau legate cu o panglică pe care o aveam de la el Încă de la Începutul relației noastre; panglica neagră de catifea apăruse Într-o poezie precum o enjambemenet ce trecea de la un vers la altul, precum cordeluța care-mi trecea de la o tîmpă la alta peste pletele aurii. Am tăiat panglica cu foarfecele, care nu știu ce căutau În mîinile mele, poate voisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Învelit meticulos, În penumbra zorilor. Pachetul conținea o cutie din lemn lucrat, strălucitoare, garnisită cu nituri aurite. ZÎmbetul mi se lumină Înainte de a o deschide. Sunetul Încuietoarei la deschidere era excelent, de mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în salon. Pe atunci nu eram atât de grasă și întotdeauna m-am dat în vânt după dans. Salonul de la Hôtel de la Fleur era o încăpere nu prea mare, cu o pianină și mobilă de mahon acoperită cu huse de catifea cu imprimeuri, aranjate frumos în jurul pereților. Pe masa rotundă erau albume cu fotografii și pe pereți poze mărite ale lui Tiaré cu primul ei soț, căpitanul Johnson. Și totuși, cu toate că ea era bătrână și grasă, uneori rulam covorul de Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în armurerie, și totuși! Se vedea cât e de plin de el în uniforma călcată impecabil, croită parcă pentru un manechin de la casa de modă Poiret. Războiul îl făcea lângă o sobă de fontă, așezat într-un fotoliu confortabil de catifea, și când se lăsa seara, sub lambriuri aurite și lustre de cristal, le povestea despre război fetelor în rochii de bal, cu un pahar de șampanie în mână, printre acordurile vioaie ale orchestrei de cameră. Cu pălăria Cronstadt și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
noapte bătând de douăsprezece ori. Vântul trânti un oblon. Afară, ploaia se revărsa pe pământ ca un mare fluviu. VII A doua zi, primarul nu mai avea ținuta lui impozantă. Avea o figură lungă, era îmbrăcat în haine groase de catifea și palton de lână și purta o șapcă din blană de vidră și încălțări cu ținte. Lăsase deoparte ținuta de proaspăt însurățel și aerul lui sigur pe sine. Nu mai era cazul să se creadă la teatru și să joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și nu noi sunt cei lungiți, trăgând să moară pe tărgi. Toate astea se întâmplau pe 14 septembrie. Primii răniți au fost răsfățați peste măsură. Vizitele nu se mai terminau, primeau tarte, brioșe, lichioruri, cămăși elegante de batist, pantaloni de catifea, carne de porc și sticle de vin. Și apoi, vremea și-a spus cuvântul. Vremea, și numărul, fiindcă soseau zi de zi, în grupuri mari. Ne-am obișnuit. Ne-am și dezgustat puțin. Ei ne purtau pică fiindcă eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
voise s-audă. „Nu mi-e frig, nășică, mi-e bine cu scufia dumitale pe cap!“. Remarca o flatase pe bătrână, fiindcă scufia cu pricina, galbenă ca aurul și pe care o observai de departe, ea i-o făcuse, din catifea și cu căptușeală din blană de iepure, dăruindu-i-o când împlinise șapte ani. Belle de jour își strânsese cordonul de la haină, își pusese mănușile și apoi dispăruse iute țopăind. Amărăciunea te ucide. Foarte repede. La fel și vinovăția, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
seara și se închid dimineața, de acelea care strălucesc de la răsărit până la asfințit, deschizându-și corolele delicate de rochia-fecioarei rozalie sau violetă și care se închid brusc la căderea nopții, de parcă o mână violentă le-ar fi strâns petalele de catifea, vrând să le sufoce. Preotul vorbise despre aceste din urmă flori cu o voce schimbată. Nu mai era vocea unui preot. Dar nici cea a unui horticultor. Vocea unui om plin de amărăciune, a unui om rănit. L-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
masă. — I-ai citit ultima capodoperă? — Nu scap nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n falduri de neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm...“ — Acuma spune-mi și mie ce naiba Înseamnă? — O scenă de cămară. „Cu degetele țepene, ca barza În plin zbor, Ea zace pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ei ca pe o povară, ori o deformau, transformând-o Într-o convivialitate artificială. Și mai erau, firește, omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory nu-i includea niciodată și pe ei printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri de catifea, Sub părul lins, de briză Împletit, Culoarea rozei Își râdea de ea Și frumusețea-i tristă a-nflorit. Ea aerul ce-i Între ei Îl umple Cu patimă, lumină și suspine... Subtil de tot, că el nimic nu simte Fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În fața micuțului televizor alb-negru (Contesa prețuia numai culorile din natură), Horațiu se gândea la violență. Când Jerry îi mușcă lui Tom coada, Horațiu își zise gata, o să mă duc și o să-i trag o palmă mongoloidului. Cufundat în fotoliul de catifea, Horațiu era cumva conștient de faptul că Popa nu avea nici o vină, că el se amestecase în viața individului, dar pe lângă frustrarea din parc, heruvimul blond avea și o mare cantitate de energie nefolosită. Contesa îi promisese că atunci când proiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]