1,092 matches
-
datorită, pesemne, unei anume supra introvertiri și timidități. E o artistă nu arhicunoscută, dar este azi timpul ei de a revine și a fi mai cunoscută, pentru că muzica românească are nevoie de melancolie și liniște de vis! Întocmai transductivitatea melodiei catifelate la inimă făptuiește Viorela Filip cu glasul ei unit cu reveria! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Viorela Filip Artistă ca rotundul de argint al lunii / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1554, Anul
VIORELA FILIP ARTISTĂ CA ROTUNDUL DE ARGINT AL LUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374548_a_375877]
-
un ventilator, fiindcă acel evantai s-a dovedit a fi inutil. Lăsând aceste lucruri la o parte, pot spune că rochia arată magnific - este crem spre gălbui foarte deschis, cu mâneci scurte și cu niște volănașe drăguțe la tiv. Materialul catifelat îmi mângâie pielea, în timp ce fac o piruetă. Mă simt în tocmai ca o prințesă; singurul lucru care îmi lipsește este tiara. O surprind pe Gertrude cum mă urmărește, cu un zâmbet plin de mândrie pe față. Mă mai lasă câteva
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
cum ar fi dracul, cu scopul, desigur, de a spori nota de halucinație a protagoniștilor prinși în jocul confuz al existenței ce se împletește cu legenda, la limita dintre proiecția onirică și percepția reală. Descoperim voluptatea prozatorului pentru stilul senzual, catifelat. Cuvintele au o încărcătură concisă a semnificației, fraza este îmbibată de materialitatea imaginilor, curgerea ei este lentă și vâscoasă, iar efectul e tras cel mai adesea din topică și comparații. Personajele autorului trăiesc, deopotrivă, în trecut și viitor, ele sunt
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
precum și ceea ce trecutul a luat cu sine, colorismul și gustul vinului pe care Cronos l-a băut cu fiicele lui, zilele boemei lui Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, reînviind totodată vibrato-ul cald ca mâna ce mângâie, al vocilor catifelate! Cu fiecare concert al său, Paul Surugiu ne spune mult din ceea ce istoria va dezvălui mai târziu; flacăra muzicii romantice se subțiază lent și odată cu ea, poezia, liniștea, iubirea se șubrezesc. Melodiile pe care le interpretează azi Paul Surugiu sunt
PAUL SURUGIU. MELODII CA STELELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371601_a_372930]
-
noastre de intimitate au fost deosebite, fiind tineri și dornici de nebunii. Dăruirea ei era totală, se lăsa furată de pasiune și se dedica iubirii cu voluptate. O strângeam mereu în brațe, uimit de fragilitatea corpului ei și de pielea catifelată și fină. Suzana era o femeie care punea mare preț pe îngrijirea corpului și a pielii. Avea tot felul de borcane și borcănele cu pomezi și creme, tuburi cu alifii și unguente, unele pentru corp, altele pentru ten și altele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
proaspăt, fie în Șasa, regina satului, sat tot mai bătrân, tot mai gârbovit și ofilit, plin de uitare, ascultând rugăciunea cimitirului rezemat de cruci, plin de mușuroaie cu suflete calde. Luna a sărit de mult pârleazul, își trage perdeaua-i catifelată, buclată, ondulată și primenită-n scoarța norului într-o dungă își așează sânii pentru odihnă. Bruma în pantaloni cu mâneca scurtă a țâștit în spinarea primăverii de la urmă și a dispărut. Sângele căldurii începe să de-an fiert, iar în
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
răbdarea, durerea și gândul. Cum picură roua în zori, dimineața, Așa începi lumea, când naști viața. Femeie, mamă, soție, Numele tău veșnic să fie Scris cu pulbere de stele pe cer. Puterea ta e un mister. MÂINILE MAMEI Calde și catifelate, făptura-ți mângâie cu dor, Iar dragoste-i nemărginită e mai presus de nori. Dulcea fluturare-a degetelor subțiri și ușoare, Preschimbă tristețea din suflet în zi de sărbătoare. Grăbite-mpletesc în valul gingaș al vieții, Firele de mătase-ale sacrificiului
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
în: Ediția nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului TÂNGESC LA DRUMURI PRĂFUITE DE ȚARĂ Tânjesc după drumuri prăfuite de țară, Dar mai mult tânjesc după petalele de trandafir Care șoptesc ușor în adierea vântului, Iar auriul lor catifelat Da camerei mele un aspect de vis. Mă atrag ape rostogolindu-se pe maluri Dar cel mai mult mă atrage Să privesc minunate flori de vară Și să sărut ciucurii parfumați al florilor de liliac. Tânjesc după vârfuri singuratice de
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
surâd inundându-ne imaginația cu zborul lor atât de gingaș și de fin pe fiecare aripă a timpului e soare dar norii încă nu și-au luat liber ci se mai plimbă în atmosferă și ne surâd cu mersul lor catifelat 14 mai 2017 cluj Referință Bibliografică: Norii nu și-au luat liber / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ioan Daniel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NORII NU ȘI-AU LUAT LIBER de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374061_a_375390]
-
demnitatea Adevărului ce-L adăpostește - conform spuselor Maicii Cristina la momentul întâmpinării distinșilor oaspeți, care a avut loc la ceasul Vecerniei din ajunul marii sărbători, adică în 6 Septembrie - stă biserica cu hramul Nașterea Maicii Domnului, îmbrăcată în haină albă catifelată, realizată în stil românesc prin toate elementele ce o împodobesc.... Privind desfășurarea întregului ansamblu - susține, în cele ce urmează, tot Maica Stareță, (această personalitate însemnată și deosebită a cinului monahal ortodox din aceste vremuri și locuri, ce are o biografie
MUREŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375340_a_376669]
-
un lirism în proză care aduce parfum de proaspăt într-o atmosferă nostalgică, impregnată de dorul de mama și de mâinile ei aspre, muncite, care totuși miroseau a curat. Dar, oricât de aspre ar fi fost, mângâierea lor era totdeauna catifelată. Mâinile mamei sunt asemuite cu două petale de iris. Cuvântul de ordine în această proză este dor. Scrierea e un poem sublim dedicat mâinilor mamei. Dar mai presus de toate, mâinile mamei, ne-au învățat cum să ne împreunăm propriile
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
buze în prag, mă ia de mână și mă invită-n casă...Hai, Mihaly în casă- zice- că ne văd vecinii și punem la cale gurile rele! Și mă servește cu o cafea și vine lângă mine cu glasul ei catifelat ca al lui Piri și-mi zice : Mihaly, de ce ești tu supărat? Este așa de sinceră și de naturală...” “Și crezi că te ia ea pe tine cu doi copii?” “Eu cred că da, pentru că am întrebat-o și mi-
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
să afle lucruri urâte despre bărbat și pleacă în vacanță pe Coasta de Azur ca să-și găsească liniștea.Doar că aici își întâlnește sufletul pereche. Imaginația lui Micky deja o ia înainte, și-l poartă în zbor, direct în brațele catifelate ale superbei blonde. - Tu ești „taximetristul” care o transportă de la aeroport, îl readuce regizorul cu picioarele pe pământul abrupt,umplut de serpentine. Sunt doar două replici ,n-ai cum să nu le ții minte. Hai du-te la machiaj,că
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
de timp.... XI. CÂNDVA, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016. Într-o vară am fost copac. Cu frunzele mele împodobeam pământul, Și tot atunci seva îmi picura prin gene, Trezindu-mă dimineață, în zâmbetul catifelat al soarelui. Într-o altă vară am fost stea. Rătăceam pe bolta cerească, Oferind ofranda mea senina, Ochilor întristați de visare. Și apoi, într-o vară târzie, Am fost rău. Un râu ce își poartă cântecul șoptit, Printre maluri stinghere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Adormeam pe o ramură de cireș, Iar gândul călător, îmi mângâia amintirile uitate. Citește mai mult Într-o vară am fost copac.Cu frunzele mele împodobeam pământul,Și tot atunci seva îmi picura prin gene,Trezindu-mă dimineață, în zâmbetul catifelat al soarelui.Într-o altă vară am fost stea.Rătăceam pe bolta cerească,Oferind ofranda mea senina,Ochilor întristați de visare. Și apoi, într-o vară târzie,Am fost râu.Un rău ce își poartă cântecul șoptit,Printre maluri stinghere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
faci minuni pe care e greu a le-nțelege: Bogatul, fără tine, devine fără lege, Devine rău și zice că-i un sărac ciudat, Pe când săracul simte că-i vesel și bogat ! O, tu Iubire-Mamă, mireasmă-mbătătoare, Divină și lascivă, catifelată floare, Mărire ție, Zână, pe mapamond regină - Pe unde calci, naști ritmuri și cânt de violină ! Adâncă plecăciune, Zeiță cu sfânt nume, Căci datorită ție există-ntreaga lume ! -------------------------------- Cristian Petru BĂLAN Glen Ellyn, Illinois, SUA 14 Februarie 2017b St. Valentine
IMN IUBIRII de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372514_a_373843]
-
înalte, reci, umede și mute. Nu-mi vorbeau fiindcă nu știam nimic despre ele. Dincolo de zidurile cetății erau dealuri blânde, șerpuiri și răsuciri de drumuri. Mă mai opream și priveam de aproape pietrele zidului cetății; descopeream porozități, priveam mușchiul verde catifelat, câte o urmă de pasăre sărită dintr-un copac și proiectată pe zidul cetății sau ivită din zborul spre cer al păsărilor... Despre atât de impresionanta Cetate bastionară Alba Carolina am aflat mult mai târziu. Construită ca un sistem de
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
ridice capul, dar nu poate. Îl iau în căușul pal- melor și mă uit atent în ochii ei. Auzisem că pe retină, când mor, rămâne imaginea ucigașului. Gândeam că cineva n-a țintit bine și doar a rănit-o. Botul catifelat și umed îi tremura ușor. La coada ochilor lacrimile umeziseră genele. În obraz simțeam aerul cald refulat pe nările dilatate Piciorul stâng din față părea un ciocâlteu de lemn uscat frânt și așezat lângă corp. Era fractu- rat.Se ținea
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
căpițele de fân fixate pe retină cândva trece vremea unei lumini pământești cum șterge ploaia parbrizul mecanic și cu nepăsare crizanteme cu gust de amintiri mi-au adus-o pe mama din nou în brațe vocea ei ca și pielea catifelată mă încălzesc în tăcere la rugăciunea lumânărilor ascult iarăși povestea în care eram fiica ei ochii mei caută proiecția unui film în care fetele-mi vor sta alături la mormântul meu Referință Bibliografică: Ziua morților la Târgu Mureș / Suzana Deac
ZIUA MORŢILOR LA TÂRGU MUREŞ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344985_a_346314]
-
-i smulgă resursele haotic așa pentru plăcerea sa, pentru bani, să mulțumim Domnului Dumnezeului Nostru pentru natura care, prin voia Sa ne înconjoară: O, Tu Doamne, care ai făcut pe Eva din coasta lui Adam, îți mulțumesc din inimă pentru catifelata floare albă de colț pe care cu respect am admirat-o sub un strălucitor soare pe semețele creste ale Pietrei Craiului. În drumeții de neuitat am mai admirat creațiile Tale precum lacul Bucura din munții Retezat, splendid în căldarea sa
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347745_a_349074]
-
un sceptru-n mână, sceptrul mării, / Pe fruntea ei coroană pune, mare, / De diamante, umede, topite / În strălucirea lor cea înfocată,/ Căci ea-i regina frumuseții-a lumii”... Veronica-și rezemă capul de umerii lui și cu glasul ei dulce, catifelat, îi șopti la ureche: -Mihai, voi îndulci tot chinul, tot amarul cu care acești zei te-au adăpat, căci te iubesc, sărmanul meu copil! Visul tău anticipează realitatea, împotriva situației mele familiale, eu te iubesc, te iubesc!... Se lăsase noaptea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
o îmbrăcăminte, ci ca fulgerul din conștiință. Este un corifeu. Corifeilor li se zidesc monumente, dar lui Florin Piersic, nu, pentru că piatra ce ar trebui să-l închipuiască, nu ar putea rosti cuvinte înveselitoare cum e mierea vinului cu gustul catifelat, și nu i-ar mai semăna! Lui Florin Piersic, Dumnezeu i-a făcut un cer, să zboare ca albatroșii, deasupra unei mări de cuvinte. Joacă dramă, comedie, tragedie, personaje istorice, haiduci... încât, parcă eroii din filme îl vor fi interpretat
FLORIN PIERSIC. VA RĂMÂNE CONTEMPORAN VEACURILOR DE DUPĂ NOI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347428_a_348757]
-
Voi vorbi cu tata să organizeze un bal în cinstea noastră! Bărbatul o apleacă ușor pe spate și își afundă fața între sânii săi. PALOȘ: Un gust plăcut, ca un fagure de miere și un parfum amețitor degajă pielea ta catifelată! EXT. / CONACUL LUI CIOCOIU / ZI Conacul boierului Ciocoiu reprezintă o casă mare cu curte spațioasă. În apropiere se află hambarele pentru cereale, grajdurile pentru animale dar și grădinile cu flori și livezile cu pomi. INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI În mijlocul
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
intrarea în Parcul Libertății .. care este aproape de casă lui Herscovici. Am ieșit din bar și am condus-o până la intrarea în cămin. I-am luat mâna și i-am sarutat-o. Mi-a luat obrajii între palmele ei micuțe și catifelate și a privit lung în ochi mei. Am văzut cum pe obraz i-se prelingea o lacrima.M-a sărutat scurt și apăsat pe buze și a fugit în cămin.
DESTIN DE FEMEIE.OANA REVEDEREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348851_a_350180]
-
cuvintele erau de negăsit. Și asta, poate, că n-aveam cui le împărtăși și cine să mă asculte sau cine să mă întrebe... Într-o dimineață, parfumul teiului, strecurat în dormitorul meu, m-a trezit învăluindu-mă într-o îmbrățișare catifelată, maternă, pe care n-o mai simțisem până atunci. Sufletul îmi vibra ca o coardă de liră. Zeci de cuvinte doreau să iasă la iveală, pentru că se treziseră din amorțire. Întâlnirea sufletului meu cu sufletul tău a dezlegat cuvintele ca
ELIBERAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347010_a_348339]