2,183 matches
-
puternică. Se poate înțelege astfel de ce Udriște Năsturel, cărturar cu vădite simpatii pentru Contrareformă (a tălmăcit din latină și slavonă scrierea religioasă de mare faimă De imitatione Christi, discuta cu emisarii Romei posibilitatea unor „aplatizări” ale diferențelor de dogmă între catolicism și ortodoxie, și-a dat copiii să învețe la școli catolice), face ca izvoarele clasice să domine elementele ce proveneau din surse sacre în tratatul (atribuit lui) Despre generozitate, cu care se deschide Triodul Penticostar slavon din 1649. Devine limpede
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
Grumet (1976, 1978); Jerzy Grotowski (1976); Robert Denmoyer (1991); Wanda T. May (1989); Karen A. Hamblen (1983); Daiyo Sawada (1989); Donald Blumenfeld-Jones (1990); Jan van Dyke (1990) ș.a. Pedagogia teologică. Istoria Statelor Unite este una religioasă. Diversele culte protestante, dar și catolicismul și-au pus amprenta asupra mersului educației și al școlilor. Simbiozele biserică-școală și religie-educație au apărut odată cu sosirea primilor coloniști pe teritoriul nord-american și au continuat neîntrerupt până la jumătatea secolului XX. Pedagogia teologică nu studiază admirabila istorie a acestei rodnice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un curs popular”, o sinteză a începuturilor de meșteșug literar, accentul fiind însă pus pe artele plastice, care se dezvoltă în etapa medievală la intersecția Orientului cu Occidentul. Autorul crede că ortodoxia ne-a ținut timp de secole departe de catolicism și de arta vecinilor vestici și nordici. Familiarizat cu literatura universală, îl admira pe Ibsen, căruia i-a consacrat articole ample, și, în tinerețe, pe Strindberg și pe Wedekind, din opera căruia, ca și din cea a lui Heine și
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
Sub cupole de vis, Iași, 1913; Orașele dezamăgite, cu un portret de Iser, Iași, 1914; Neliniști, București, 1927; Cum se dezorganizează învățământul, București, 1933; 32 opere din literatura română, București, 1933; La Lisieux, cu Sfânta Tereza, București, 1934; Eminescu și catolicismul, București, 1935; Vibrări, București, 1935; Eminescu și Alecsandri, București, 1936; Convingeri literare, București, 1937; Alte opere din literatura română, București, 1938; Renunțările luminoase, București, 1939; Setea liniștei eterne, București, 1943; Amintiri și medalioane literare, București, 1967; Poeme, îngr. și pref.
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
1927, 5; Pompiliu Constantinescu, „Neliniști”, SBR, 1927, 11-12; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 291-293; Călinescu, Cronici, II, 287-292; G. Călinescu, „La Lisieux, cu Sfânta Tereza”, ALA, 1934, 722; Nichifor Crainic, I.M. Rașcu, G, 1934, 7; G. Călinescu, „Eminescu și catolicismul”, ALA, 1935, 762; D. Popovici, „Eminescu și catolicismul”, „Atheneum”, 1935, 5; G. Călinescu, „Vibrări”, ALA, 1935, 774; Vladimir Streinu, Despre o modalitate a judecății literare, RFR, 1936, 7; N.I. Popa, „Eminescu și Alecsandri”, IIȘ, 1937, 2; N.I. Popa, „Convingeri literare
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 291-293; Călinescu, Cronici, II, 287-292; G. Călinescu, „La Lisieux, cu Sfânta Tereza”, ALA, 1934, 722; Nichifor Crainic, I.M. Rașcu, G, 1934, 7; G. Călinescu, „Eminescu și catolicismul”, ALA, 1935, 762; D. Popovici, „Eminescu și catolicismul”, „Atheneum”, 1935, 5; G. Călinescu, „Vibrări”, ALA, 1935, 774; Vladimir Streinu, Despre o modalitate a judecății literare, RFR, 1936, 7; N.I. Popa, „Eminescu și Alecsandri”, IIȘ, 1937, 2; N.I. Popa, „Convingeri literare”, IIȘ, 1937, 13-14; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
ca arhimandrit al influentei mănăstiri kieviene. Mare prelat și din 1633 mitropolit al Kievului, M. va trasa un vast program cultural-religios de emancipare a clerului ortodox, prin intermediul școlilor și al tipăriturilor, și de consolidare a ortodoxiei răsăritene, periclitată de ofensiva catolicismului (prin „unația” de la Brest-Litovsk) și a protestantismului. Contribuie la deschiderea, în 1631, a colegiului de la Lavra Pecerska, ce se va uni în 1632 cu școala Frăției Ortodoxe din Kiev, extinzându-și, în decursul anilor, programul de studii după model apusean
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
religioase dintre catolici și luterani, O. se află pe câmpul de luptă de la Mühlberg (1547) și mai târziu la asediul cetății Ovár (1566). Ofensiva religioasă pe care o susține de O. împotriva Reformei s-a orientat spre o renaștere a catolicismului prin dezbateri doctrinare în sinoadele diecezane pe care le-a organizat. A lansat el însuși cărți de ritual catolic și pastorale pentru preoți. În același timp are merite incontestabile în restructurarea învățământului de toate gradele, până la cel universitar, la Tyrnavia
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
o parte, că nu are talent, iar pe de alta, că nu va putea suporta tutela realismului socialist și a diverșilor ideologi de serviciu, tutelă deosebit de apăsătoare și în lumea teatrului. Prin 1948-1949, în urma unei crize sufletești, se convertește la catolicism, pentru ca prin 1950-1951 să se îndepărteze de noua sa confesiune și să se întoarcă la aceea în care a fost botezat („Eu sunt ortodox practicant fără prea multă asiduitate...”). În 1950 biografia sa, oricum și până în acest moment foarte agitată
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
XVIII-XIX) ne arată că miracolul transformării omului este mereu posibil. Pilde impresionante se găsesc, de asemenea, și în jurnalul misionarilor greci din Africa ultimului veac. În general, convertirea populațiilor băștinașe la ortodoxie a fost lipsită de agresivitatea „imperialistă” cu care catolicismul sau anglicanismul s-au impus în Extremul Orient sau America de Sud, printr-o extensie violentă a proiectului colonialist. Păstorii ortodocși - mulți dintre ei monahi, precum Sf. Herman din Alaska (1756-1837) - au știut să adopte un limbaj dezinteresat, punând accentul pe bunătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unul Domn Iisus Hristos. În lumina Revelației, până și cel mai inaparent „joc secund” al ființei capătă relevanță. Drumul spre rădăcinitc " Drumul spre rădăcini" Miezul cărții lui Teodor Baconsky este orchestrat responsorial: capitolul despre ortodoxie e secondat de unul despre catolicism și adună laolaltă eseuri și conferințe redactate mai ales pentru un public internațional (cel mai adesea italian). Cu excepția a două subtile „încercări” portretistice, dedicate memoriei părintelui Dumitru Stăniloae (1903-1993) și pictorului Horia Bernea (1938-2000), ambele capitole se concentrează asupra acelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
publicului românesc, măcar în parte, misterul acestei legi de atracție universală pe care o sucită, încă, opera sa. Deși scrisă la jumătatea secolului al XVII-lea, înainte ca autorul ei să împlinească treizeci de ani, și precedând convertirea lui la catolicism, cartea despre „Vorbe în duh” a silezianului (tipărită în 1657 la Viena și stând la baza primelor cinci cărți din cele șase ale ediției finale din Călătorul heruvimic) vădește de la început o uimitoare aderență la fondul spiritual și exigențele dogmatice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vizitator celebru din epocă al localității, Marx. Dar organicismul s-a relansat și după Revoluția de la 1789, mai întâi în rândurile adversarilor și victimelor acesteia, alimentând o întreagă serie de antimodernisme iliberale romantice, unele saturate de diverse forme de utopism (catolicismul social francez, „socialismul utopic” etc.), altele de diverse forme de reacționarism (de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul lui Burke, de la viziunea istoriozofică a astăzi uitatului Buckle, la organicismul lui Spencer, anumite aspecte din Comte, darwinismul social
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
direct; polonezii și cei familiarizați cu istoria poloneză recunosc ușor personajele reale care l-au inspirat pe Mißosz, de la Koßakowski (acest mare „sceptic fascinat de credință” - formula e a lui Kenneth Minogue -, convertit succesiv la stalinism, revizionism marxist, conservatorism și catolicismul pe care-l combătuse în tinerețe pe terenul unei opoziții tomiste între rațiune și credință) la Zbigniew Herbert (inițial cu totul de partea lui Julien Benda, apoi tot mai apropiat de disidența anticomunistă). Acțiunile și motivațiile protagoniștilor lui Mißosz, dintre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
greu de spus cine Îi reprezintă. Partidul Național Țărănesc avea doar denumirea asta, fiind În realitate un partid creștin-democrat, ceea ce reprezintă de acum o problemă În România, unde nu există o tradiție a creștin-democrației. Ea este În general legată de catolicism, dacă nu mă Înșel. Din punctul de vedere al lui Corneliu Coposu era perfect logic, pentru că mulți dintre fondatorii Partidului Țărănesc Român din Transilvania făceau parte din familii greco-catolice, și el Însuși era greco-catolic. Mircea Mihăieș: Este vorba de un
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
lui Georgios Gemistos Plethon, precum și a lui Leon Evreul (precursorul lui Spinoza) relevă dialogul cultural european în care se întrepătrund luminile filosofiei elene (al cărei avanpost era Constantinopolul) cu acelea ale Italiei quattrocentești, așa cum converg luminile ortodoxismului cu cele ale catolicismului ca simboluri ale uneia și aceleiași creștinătăți. Prin căutările lui Johan Huizinga se realizează un veritabil progres al cunoașterii, „o completă anatomie” a secolelor al XIV-lea și al XV-lea, „privită până și în vasele ei capilare”, cum spunea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și prelungite crize. Cazul Spaniei lui Filip al II-lea este unul dintre cele mai elocvente pentru Vestul Europei, el dovedind cât se poate de limpede, dincolo de contrastele economice existente în aceste regiuni, puternicul conflict de dogmă dintre protestantism și catolicism, mai apoi dintre două concepții, dintre două conștiințe. Această monarhie autocratică-centralizatoare, dublată de monstruoasa Inchiziție, a creat cel mai întins teren de neînțelegeri nu doar în Peninsula Iberică, ci și în Franța și în Țările de Jos, în sudul Germaniei
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
-l pune în serviciul credinței), provocând totodată o adevărată revoluție în istoria gândirii occidentale, revoluție care în Europa de Sud-Est avea să fie declanșată de nu mai puțin celebrul Georgios Gemistos Plethon, promotorul filosofiei neoplatoniciene. Socotit „al doilea Augustin” al catolicismului, Toma d’Aquino a fost o personalitate covârșitoare a scolasticii medievale, în scrisul lui prevalând raționalismul care avea să deschidă nesfârșitul câmp de manifestare al umanismului renascentist. Opera sa capitală, Summa Theologiae, a fost comparată, pe bună dreptate, cu „glorioasa
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sa evoluție. Au existat o sumedenie de opinii care au generat adevărate curente culturale și ideologice, astfel încât în cursul veacurilor XVI - XVIII vom mai descoperi: handicapul creat de reforma religioasă, anume luteranismul și calvinismul aflate într-o dispută continuă cu catolicismul; ofensiva Contrareformei declanșată de Conciliul de la Trento (1545-1563), precum și de o încercare de purificare a Bisericii prin iezuiți, însoțită de o a doua cascadă de nedreptăți; tribunalul Inchiziției și persecutarea evreilor, în primul rând a sefardiților iberici; războaiele regilor dornici
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cu structuri specifice și tradiționale venind din Evul Mediu rusesc...”. Să insistăm măcar asupra unui aspect din cele mai sus amintite. În Europa de mijloc și Est-Centrală se petrece o influență directă, mai mult, construcțiile sunt ridicate sub auspiciile aceluiași catolicism; în Răsărit însă, e vorba de influențe adaptate gândirii și formei proprii de expresie religioasă. Pentru delimitarea fenomenului, mi s-a părut semnificativ cazul catedralei romano-catolice din Alba-Iulia. Exemplul ne face să percepem corect diferențele. Amintitul lăcaș de cult este
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
deslușită apropiindu-ne de regiunile Croației, Sloveniei, Ungariei, Banatului, Transilvaniei, nu mai puțin de orașele porturi ce străjuiesc Marea Adriatică, acolo unde Ragusa era un centru privilegiat, făcând legătura între Islam și Creștinătate. Totul concură la originalitatea acestei „zone” de graniță: Catolicismul său este o religie de luptă, confruntată cu lumea ortodoxă care amenință din înălțimea munților și cu imensul pericol turcesc. Dacă Dalmația, în ciuda atâtor transformări, rămâne credincioasă Veneției, cum a remarcat cu mult timp în urmă Lamansky, explicația este că
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
lor înglobând atât elementele civilizației Mitteleuropei, cât și elementele venind dinspre Balcani, Islam, Orientul ebraic, atât sentimentalismul sud-estic, temperamentul meridional de sorginte mediteraneană, cât și cultura și tradițiile nordului germanic, atât ortodoxismului mai puțin riguros și mai tolerant, cât și catolicismul ori reformismul care în formele răspândite au permis prelungirea gândirii apusene până în această parte a continentului. Banatul, de pildă, l-am văzut deseori ca o placă turnată, așa cum istoria l-a hărăzit, ca o arie de interferențe spirituale între români
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Romei, săvârșită la finele veacului al XVII-lea, prilejuiește o manifestare de proporții a conștiinței naționale românești. Viena, la fel ca și Roma, aprecia că unirea românilor ar putea juca un rol extraordinar la periferia imperiului, acolo unde se interfera catolicismul cu ortodoxismul. Nu întâmplător ea a dat curs unei ample propagande de convertire a maselor de ortodocși. Acțiunea se situa în imediata vecinătate a Contrareformei, iar mijloacele ce stăteau la dispoziția imperialilor pentru acest scop erau aceleași: iezuiții. Diploma Leopoldină
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
amintire. În „durata lungă” a istoriei vom observa că asemenea crize de identitate se repetă constant, conservatorismul catolic polonez, și nu numai el, cu greu dezbărându-se de falsele acuze și deci de neînțelegerea iudaismului. Abia în deceniile din urmă, catolicismul continental, unde, iată, polonezii ar putea fi în prima linie, devine tolerant, cum tolerant tinde să fie întreg creștinismul. Nu e deci întâmplătoare deplasarea evreilor și spre regiunile înconjurătoare în perioada de tranziție spre evul modern. În 1780, G. von
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
poate să confirme mai limpede constatarea de mai sus ca edictul tolerant din 1781, cu toate limitele și intențiile sale ascunse? Numai că racordarea integrală a Europei Est-Centrale la nivelul de dezvoltare al Europei de Vest nu se realizează prin „catolicismul sincer” și deschis al lui Iosif al II-lea. „Conștiințele nu pot fi guvernate. El nu a înțeles valoarea catolicismului baroc, coordonarea sa perfectă cu cunoașterea culturii tradiționale a satelor. Pentru a folosi această bogăție trebuia mai întâi să înțelegi
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]