707 matches
-
pe retină și ne permite să vedem bine. Pe măsură ce Înaintăm În vârstă, cristalinul crește și Începe să acumuleze țesuturi cicatrizate, numite cataracte. Această acumulare de cataracte atrage apa și duce la o umflare a cristalinului. Ca urmare, cristalinul devine opac, cețos, iar În mijlocul câmpului vizual apar puncte negre. În consecință, lumina nu mai poate pătrunde prin el așa cum ar trebui, chiar dacă purtăm lentile corectoare. Întâi vine diminuarea vederii, mai ales noaptea. În cele din urmă, se poate instala orbirea. Procesul se
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Cornea, Gh. Fischer și Al. Întorsureanu. După ani în șir în care planul mediu a fost stăpânul filmelor românești, unghiurile și luminile au fost cuminți, convenționale, Viața nu iartă e ticsit cu prim-planuri, gros-planuri și filmări speciale. Filmul e cețos, beznicios, frizând „onirismul”, fondul „muzical” e ca de castel cu fantome, din când în când auzim replici repetate și ecoizate, hohote burgheze diabolice, personajele par niște cartoane căzute din cer, care se plimbă prin cadru ca să fie filmate cât mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu panoramă” observăm cât de bine speculează artistul artificiile materiale ale tehnicii, reușind cu ajutorul câtorva semne să ne figureze coroana copacilor, trunchiul, iarba, pământul. Prin inciziile mai adânci sau mai înalte, „bărbile” rezultate adună cerneala în jurul lor formând o linie „cețoasă” (Fig. 30). Acest efect îl regăsim în semnele gravate care delimitează forma trunchiului copacilor și în desișul coroanelor copacilor care se suprapun. Detaliile materiale sunt de data aceasta sugerate, și nu redate (frunzele, scoarța, iarba) (Fig. 31). Dacă în aquaforte
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
că nu au oferit un aspect de thriller pentru pictura Leonorei Fini. Fantasmele sale au fost întotdeauna molatece, catifelate chiar, chipuri angelizate straniu de moarte și neant, trupuri delicat-subțiratice, înconjurate de un halou tainic, emacieri animaliere, hieratizări personalizate prin contururi cețoase și aburi misterioși. Probabil misterul este categoria cea mai adecvată de analiză cathartică a picturii Leonorei Fini, cu siguranță misterul inefabil este cel care atrage magnetic privirea asupra picturilor sale încărcate suav de un thanatos picurat cu pipeta sau lovind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
expunerea amănunțită și bine structurată a părții speciale, marcată de personalitatea autorilor și experiența de netăgăduit a colectivului de chirurgie toracică de la Târgu-Mureș. Trebuie remarcat de la început curajul autorilor de a aborda un subiect puțin drag chirurgiei toracice contemporane, relativ cețos ca definiție, incert ca descriere și din acest motiv multiplu și variat clasificat de diverși autori și, nu în ultimul rând, foarte dificil ca atitudine terapeutică. După ce ne introduce fără menajamente în starea actuală a diverselor forme ale afecțiunii generate
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
se desprind din frunză (fig. 114). În condiții favorabile (vreme umedă) petele ce la început au 2-7 mm, pot uni și sunt distruse suprafețe mari din frunză. Pe fața inferioară a frunzei, după irigarea culturii, după ploi sau pe timp cețos, se constată prezența unui exudat (lichid) bacterian mucilaginos, sub formă de picături. Pe vreme secetoasă, însorită, exudatul bacterian se usucă și dă naștere unei pelicule fine, cu aspect de celofan. Prin desprinderea zonelor atacate frunzele rămân perforate și se pot
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Toate se bazează pe pasiunea și competența cu care autorii încearcă să elucideze zonele incerte ori într-adins ocultate încă din timpul vieții poetului, iar cu trecerea timpului axiomatic, fie din comoditate, fie cu bună știința, slujind interese vădite ori cețoase. Dintre analiștii de mai sus, primele și cele mai neașteptate dovezi despre acest subiect controversat, structurate într-o manieră originală, de studiu psihologic, cu reale valențe detectiviste, le descoperă și le face publice după cincisprezece ani de cercetări arhivistice, N.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pământești, să-și afle locul cuvenit în ființa neamului său. Știutorii de Eminescu, cei obișnuiți, covârșitori numeric în fișele de bibliotecă, poartă (fără vinovăție) percepția mulțumitoare, pe care și-au format-o din două prioritare proiecții: Eminescu-poetul și, o mai cețoasă imagine, Eminescu-jurnalistul. Poetul, aproximativ același pentru majoritatea cititorilor care, fără a avea îndoieli, își trăiesc o nobilă admirație (chiar dacă l-au citit destul de puțin!) și jurnalistul (omul politic) citit mult mai puțin (și pe care partea de sus a societății
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reamintim că fiul agăi Elie îndemna la moderație. Voia reforme "blânde și graduale" și o "bună orânduială", nicidecum înnoirea "prichită" (vorba basarabeanului Stihescu, personajul său din Tainele inimei). Adică acele "sărituri fără orânduială", cum scria îngrijorat Eminescu. Față de spiritele exaltate, cețoase, proclamând sentimentul adamic, confiscate de felurite manii (romanomania, de pildă, în vremea aceluiași Kogălniceanu), temperanța ar fi soluția de urmat, refuzând jetul ditirambic ori oglinzile mincinoase. Doar rămânând "în hotarele moderației" putem câștiga respectul Europei; schimbând realitățile, nu vorbele, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe lîngă tren, patru frați eram, cerșetori cu toții, în lungul vagoanelor locomotiva dezdoaie în rectiliniu evaziunea călătorie, Valea Mureșului scăpată de accidente de om lansezi alt program, analiza directă a pustiei rai natural, chinul deprinderi la treceri fără urmă, Gligorești cețos, halta Lunca Mureș mustesc scăzute șesurile, complexul CFR Războieni pregătit cît a stat fără om. Ora 9,05, în stația Războieni arheologul pe semnele lor, de cum le lasă, la dos întîrzie în indicii arheologice, la căldura caloriferului au lipit abțibildul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lucrurile merg într-o direcție greșită (procentul a coborât după noiembrie 2014 la undeva la sub 70%) și aproape 80% dintre absolvenții de liceu își văd viitorul în emigrație, undeva departe de locul în care sunt acum, într-un viitor cețos, fără determinări concrete. Sunt doar o parte din reperele unei stări de anomie sau crize de identitate pe care le resimțim în multe dintre judecățile pe care le facem. Mai multe memorii ale trecutului Maurice Halbwachs scrie că memoria colectivă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
îi spun ceilalți membri ai familiei. „Nu, nu mă uit!“ răspunde preopinentul și rămâne în picioare sau pleacă bosumflat (pentru a reveni, de altfel, foarte curând). Mâncatul la televizor poate fi copios și atunci spec tacolul văzut devine un pretext cețos pentru digestie, sau poate fi frugal, un soi de reflex anex, pe bază de alune, bomboane, biscuiți, sărățele, fursecuri. A privi înseamnă, în acest caz, a opta între obezitate și ulcer. Fumătorul va avea în preajmă scrumiere, țigări și brichete
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mei îi făceau morfină, dozele fiind tot mai mari. A fost lucidă până a plecat cuminte și demnă. Doar ochii se mai mișcau, ne căutau insistent, iar spre sfârșit i s-au umezit puternic. A plecat într-o dimineață rece, cețoasă și mohorâtă de ianuarie, 3 ianuarie 1974. Și acum, după ani și ani aud ecoul timbrului său vocal: „Mariană, să nu uiți nimic, nimic din toate frământările noastre. Când vei uita, îți vei pierde rădăcinile și atunci ne vom pierde
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
emoții aveau ai mei când trebuia să se prezinte la comisia de evaluare a sănătății în cadrul Regionalei de Căi ferate Brăila-Galați, tata având antecedente de hipertensiune arterială. Eram studentă în anul I când tata ne-a părăsit, pe un ianuarie cețos, pâclos și deprimant, imediat după sărbătorile anului nou. Accidentul vascular cerebral l-a făcut seara pe 3 ianuarie, pe 7 ianuarie a intrat în comă, iar pe 8 ianuarie a murit. Am tot sperat cu toții ca lucrurile să meargă bine
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o cunună de spini. Aceasta se strecoară, aidoma zânelor, Printre stâncele de cremeni,/ Lângă lacul de smarald,/ Ca să-și scalde sânii gemeni/ Unde zânele se scald !186 În nuditatea ei abisală, ea nu apare decât în ipostaze cu totul fantomatice, cețoase, lunare și, desigur, numai în deplină singurătate: El din trestii o privește,/ Nici se mișcă,... -ncremenește/ L-arătarea ei cea crudă./ Și când lacul părăsește/ Pe-al ei corp ea tot nu-i udă187. Poetul îi povestea iubitei câte-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Brotea a dat comanda să se meargă la dormitoare și pe sectoare. Deodată, Pascu strigă: "Băi, mergem, da?". Brotea a auzit: "Cine a vorbit în formație?". În acel moment s-au rupt rândurile. Vă puteți imaginea? Era noaptea, vreme cam cețoasă. M. M.: Da, deja era o scânteie. S. B.: Și ca să vedeți prezența de spirit a lui Brotea, un ofițer pe care mulți nu dădeau doi bani. "Divizion, ascultă comanda la mine! Divizion, drepți! Divizion, alinierea!" Dar, formația deja se
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
VIEȚII Iată-ne cu iarna în țară! Parcă nesperat de repede! Ea a sosit noaptea, pe furiș, de pe vârful munților în vale, și s-a grăbit să-și scuture cojoacele pe fața pământului pentru ca să se afirme stăpânirea ei... Dimineață posomorâtă, cețoasă, care te îmbie să nu-ți părăsești cearceafurile moi și pledul pufos, plăcut mirositor a levănțică... Limbile vechiului orologiu arată deja ora șapte. Cu mare efort deschid geamul deja brumat de steluțe argintii. Vreau să văd ce se petrece afară
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
m), acoperit de zăpezi veșnice 463, Cape Farewell (extremitatea nord vestică a Insulei Sudice). În ziua de 24 martie 1770, Cook atinge extremitatea nord-vestică a Noii Zeelande, care va primi ulterior denumirea de Cape Farewell. Continuă Înaintarea pe o vreme cețoasă prin strâmtoarea ce-i va purta numele. Dacă la Început atitudinea băștinașilor a fost războinică, aceștia năpustindu-se spre bărcile englezilor, noile descinderi pe țărm, spre sud sud-vest au fost mai prietenoase, maorii dorind să facă troc, mai ales cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
le controla și a le face utile în viața cotidiană. Nimic nu este mai adevărat, după cum zic și vechile aforisme, că omul trebuie eliberat doar de ignoranță. Cu siguranță ați avut ocazia de a vedea un felinar într-o noapte cețoasă, în jurul căruia ați observat o strălucire difuză. Această lumină se numește aură. Ființele vii au, de asemenea, o aură asemănătoare. Totuși, spre deosebire de aura ce înconjoară un felinar, cea care aparține plantelor, animalelor și oamenilor nu este vizibilă cu ochiul liber
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în uitare?). "A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea [...]". Și de fapt iată ce înseamnă să nu mai știi care-i fantasticul, dacă nu cumva prin răsturnare pătrunzi într-alt fantastic, mai dens, mai cețos, sau mai luminos, dar ascuns ca o minciună în spatele pâclei. "A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea.../ Răsărea la loc pădurea,/ Iar corabia-nfrunzea". Nebun e cel ce nu pricepe nebunia! Pădure, verde pădure
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în uitare?). "A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea...". Și de fapt iată ce înseamnă să nu mai știi care-i fantasticul, dacă nu cumva prin răsturnare pătrunzi într-alt fantastic, mai dens, mai cețos, sau mai luminos, dar ascuns ca o minciună în spatele pâclei. "A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea.../ Răsărea la loc pădurea,/ Iar corabia-nfrunzea". Arta egipteană, greacă, babiloniană este arta bazată pe serii de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se îndeseau; o rearestare ar fi dus la pierderea caietului. Tensiunea creștea o dată cu programul de lucru intens, 10-12 ore și schimburi de noapte. Atunci am „înmormântat” caietul într-o diafragmă de beton a unuia din aceste cămine. Într-o dimineață cețoasă am venit mai devreme la serviciu, am împachetat caietul într-o folie de polietilenă și l-am „pozat” în cofrajul în care urma să se toarne betonul. Am scris Misterul brazilor, poem cifrat lăsat printre hârtiile mele, ca să poată fi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la aniversarea lor. Nu bănuia că-și vede tatăl pentru ultima oară. S-a întors la București. A doua zi, 26 noiembrie, s-a scurs în liniște. A urmat ziua de miercuri, 27 noiembrie 1940, care, încă din zori era cețoasă și friguroasă. Se părea că vara tîrzie se sfîrșise. Noaptea de 26 spre 27 noiembrie s-a dovedit a fi o noapte ieșită din comun pentru București. Legiunea a organizat un raid demențial la închisoarea Jilava, unde erau deținute "somitățile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dar, în orice caz, ce căuta în sat? Locuia acolo, sau venise să petreacă o vacanță? Poate că mâine avea să dispară din nou, și n-am s-o mai revăd niciodată. Unde s-o fi ducând, seara, pe drumul cețos de pe țărmul mării? Mi-a trecut prin cap și gândul că s-ar putea să lucreze la hotelul Raven. Dar avea peste șaizeci de ani, Hartley avea peste șaizeci de ani! Niciodată nu mă gândisem că și Hartley îmbătrânise. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puțin aburită și densă, oarecum granulată și maronie, deși afară strălucea soarele, sau poate că era de vină doar mahmureala mea. Galeria era pustie. Și atunci am observat ceva ciudat, un soi de coincidență plină de ecouri. Priveam, cu ochi cețoși, tabloul lui Tizian reprezentându-i pe Perseu și Andromeda și admiram grațiosul trup gol al fetei, a cărei postură aproape dansată, în timp ce se luptă cu lanțurile, o face să pară la fel de aeriană ca și salvatorul ei, când am observat deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]