740 matches
-
am tresărit a fost cel al lui Aivrain (Avram) Ruba, 1876, New Haven, Connecticut. Parantezele explicative cu „(Avram)“, precum și anul indicat mă conving că e vorba de moșul moșului meu Ștefan Ruba, amintit uneori de bătrîn... Invocat ca un crîmpei cețos de poveste pe care-l auzise, dar nu-l văzuse cu ochii lui niciodată. Neamul acesta cu nume tîlhăresc În italiană ar fi prins rădăcini, nici nu era greu după aria lui de răspîndire, și În Pennsylvania. Am aflat asta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
subtil tactilă sau fals vizuală. Pentru cei fără vedere din naștere, apare senzația de corp compact și atît. Dar pentru cei cu memorie vizuală ca mine, pe pseudoretina formată tot la nivelul ochilor, se Încheagă prompt o imagine schematică și cețoasă a masei materiale ivite În cale. Ochiul pustiu de afară se deschide Înăuntru. Asta-i diferența dintre mine și nevăzătorii congenitali: ei visează iluzia spațiului deschis sau radiația defensivă a pereților din jur. Iar proximitatea zidului, a dulapului, a ușii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acelei lumini pînă În mlaștina zilei de azi unde n-am văzut nici un mort, nici un tiran, singurii oameni pe care i-am auzit murind, și tot la televizor, au fost Ceaușeștii. M-aș Întoarce cu orice preț Înapoi, În smîrcurile cețoase ale prezentului, cu singură memoria mea destul de rău prevestitoare, amintindu-și de acum totul și purtîndu-se pe deasupra apelor.“ Epilog Pe la mijlocul lui 1990, am rezistat cum am putut cîtorva atacuri de nostalgie. Maică-mea suferise și ea comoția unei mari revelații
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
teribil de firav când a pornit cu pași repezi pe aleea În curbă, pe lângă șirul de limuzine negre și strălucitoare, Înainte de-a se face nevăzut În puhoiul circulației. Din pricina luminilor, În partea asta a orașului cerul arată palid și cețos până și noaptea. — Margaret! a auzit ea o voce. Era tot Bill Schneider. Te-am văzut plecând și mi-am zis că nu se poate să ne părăsești așa de devreme. De data asta fata nu-l Însoțea. — Am plecat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
astă dată nepoftit. Îi părea rău că-l născocise și voia să dis pară. Ar fi vrut să-l lase-n pace În seara aceea și-n toate nopțile următoare, pe tot restul vieții. Dar imaginile acelea, totodată sclipitoare și cețoase, Îi umpleau capul. Cu o zi mai Înainte Îi Îmbogățiseră visele cu vraja lor, astăzi Îl făceau să se simtă ca un neghiob. și-a dat seama că n-avea să dea niciodată de mama lui. Nici nu era sigur
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ceva mai puțin, o să-ți povestesc totul despre foarte limitatele mele relații cu Bill. — Grăbește-te, că altfel ai să-l rogi pe el, nu pe mine, să te plimbe prin oraș! Cerul Jakartei era o canava de un galben cețos, o culoare mâloasă, mohorâtă. Dacă Îl fixai o vreme, licărea palid, dar sigur, ca un tub de neon. De după perdeaua de pâclă, soarele Împrăștia o lumină tulbure. În orașul ăsta totul era nesigur, nedeslușit. ...De rămâi și noaptea, o să privești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e tot acolo. Vă rugăm, noi suntem din familie, i-a spus Margaret infirmierei, care Începea să se Îmbuneze. Luase cheia de la sertar, Îl descuiase, dar șovăia să-l deschidă. O fixa pe Margaret din spatele ghișeului cu ochi bulbucați și cețoși din pricina ochelarilor cu len tile groase prinse În niște rame negre. Avea În jur de cincizeci de ani, nu era mai Înaltă decât Margaret, dar ceva mai plină. Cartonașul agățat de piept, zgâriat și cam șters, Îi indica numele și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de făcut decât să alerg după amor, a zis ea surâzând ușor. S-a Întors și a plecat cu pași grăbiți. Când a ajuns la capătul culoarului umbros a luat o la fugă, ridi când În urma ei praful În lumina cețoasă a după-amiezii. 21 Studioul nu era prea spațios, Însă bine luminat și curat, amenajat pe o latură a unei case străjuind albia râului. Un perete fu sese mai mult sau mai puțin Înlăturat, astfel Încât să se vadă coasta prăbușită vertiginos
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de steril care stătea licărind alburiu sub cerul mai mult sau mai puțin noros, am consumat multe cuvinte despre filme pe care le văzuserăm recent. Unul se numea Lumină de gaz și umbră și acțiunea lui înspăimântătoare se petrecea în cețoasa Anglie; un altul, în care juca și „die Knef“, se numea Asasinii sunt printre noi. De asemenea, am vorbit despre Dumnezeu, care nu exista. Ne întreceam în desființarea unor articole de credință. Doi discipoli ai existențialismului, ce nu cunoșteau termenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
informală“ și ridicată în slăvi prin cataloage drept modernismul cel mai avântat. Adversarul său în această polemică se numea Will Grohmann, un critic de artă pentru care nu conta decât ceea ce, după verdictul lui Hofer, avea drept urmare „deraierea în depărtările cețoase ale neantului“. În articolele ale protesta împotriva intoleranței care domnea pretutindeni și s-a depășit pe sine până într-acolo încât să avertizeze împotriva apropierilor de „statul nazist al Gauleiterilor“. Nu pe temeiul poziției sale de director al facultății noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o închipuire de om, înalt ca un fir, galben la păr și la față, cu brațe lungi și subțiri ca firul și mâini galbene ca de mort, cu un gât așa de subțire și lung că nu puteam crede ochilor cețoși, cu proeminența mărului lui Adam exagerată și mobilă și cu o privire așa de ștearsă din ochii decolorați că părea orb. Un chip străin și ciudat, un fel de ebauche, sau, dimpotrivă, ultima stampă a unei încercări omenești. O caricatură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Dar el , cel adevărat, încă era aici așteptând ca și ea un tren... Nu unul oarecare, ci un tren al grijilor pe care voia sa le transporte cât mai departe... Trăsăturile lui se conturau obsesiv, apoi se estompau în umbra cețoasă... Aaaa... Da... Acum își amintea de el... Era povestea prințului cu părul bălai care nu îndrăznea să își înfrunte zmeul temnicer... și amândoi erau condamnați la suferință... Dar ce, suferința nu era pentru oameni? Și se priveau ostentativ drept în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
întâmplări, congelarea țipătului, peste ochii somnambulului de sicrie, mai așteptasem o zăpadă de îngeri să-ți așeze diamantele deshidrataților, întunecați de nebunia înecată-n niciunde... Și-n droguri spintecate de negura unui vis, m-ai învitat într-o nebuloasă destindere cețoasă de timpuri. Înlăuntrul sufletului meu, doar ghearele nopții de trupuri grăbeau moartea eului, ce nu va fi îngropată în aceată groază absentă, așezată peste prima ninsoare... Ce nu va fi îngropată până când nu-mi vei spune de iubitele cu flăcări
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
EA, DRAGOSTEA FLĂMÂNDĂ DUPĂ VOCILE INFINITULUI. Da, infinitul albastru al acestui DELIR, ce îmi sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă. Și Eu, ce trebuie să fac, cum să pot să mă mint mai bine, Cum să exist, prin toate aceste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
gerului, poeții sunt triști în blesteme, mi-adun pribegia și lacrimi îmi cad la ușa înghețată unde iubitul meu nu o va putea deschide niciodată. Geamurile au florile dragostei despletite una câte una. Mi s-au lungit ochii în fulgii cețoși. Ei m-au sărutat în ziua din urmă și mi-au spus pe un ton dureros: Ai grijă de sufletul tău, poetă, și nu-l amesteca în foamea de ger, lupii au licărul lunii, te cuprind și te macină-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n carnea de chipuri ce vinde Doar somnul se clatină-n spume, Și-n gânduri se rupe o noapte Tăcerea se sfarmă-n cuvânt E ora târzie, prin infernul de șoapte E chipul de geruri prea sfânt. 13-03-1999, 200h NEMURIREA CEȚOASĂ DE SORI Domnului pictor Dabija Dab E un frig în suflet și norii mă ceartă, Plecată prin timpuri, iubiri regăsesc, Le cânt simfonia de AER, prin șoaptă, Și-n trupuri de nopți, un ochi îngeresc,... Îl privesc cu luare aminte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Mi-e sete de vocea durerii-n ERES, Și-n amiezi flămânde, o viață-mi cuvântă,... Cum să opresc timpul în spații? Și să-l mângâi cu o privire de zori, Și-n ploile anilor, printre generații, Să rămân nemurirea CEȚOASĂ DE SORI.... 28-03-1999 SUFLAREA ALBĂSTRITĂ DE GÂNDURI domnului pictor Dabija Dab Poate a fost de-ajuns o singură noapte, Să te privesc ca un luceafăr prin nori, Depărtările, au rămas o țărână de șoapte, Și-n înnoptările albe, o răsfirare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
erau construite vila-spital nu era, în fapt, o colină, ci unul dintre contraforturile nu prea înalte ale muntelui. Putea distinge, undeva în jos, punctul unde panta întâlnea orizontala. Putea vedea și arborii care acopereau kilometri întregi, pierzându-se în orizontul cețos. Cât cuprindea cu privirea nu se mai vedeau denivelări în teren în direcția aceea. Faptul avea importanță, căci acum îi era clar că pe acolo se putea ajunge la vilă numai pe calea aerului. Desigur, era posibil să aterizezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era posibil să aterizezi la vreun kilometru, doi ― cum probabil o făcuse și el ― și apoi să vii pe jos către vilă. Dar sosirea pe cale aeriană până în acel punct era absolut necesară. Situația în sine nu era tocmai încurajatoare. Cerul cețos era pustiu, dar în orice clipă se putea trezi că un roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la uscat pe un grătar, dar mult mai adesea lăsate alături de el; colțul cu haltere și saci cu nisip pentru a continua antrenamentul mușchilor pe timp de iarnă... Nu numai că-mi amintesc cum arăta totul ca într-o lumină cețoasă, pot chiar să simt mirosul acela. Dar știu sigur că niciodată nu m-am simțit mulțumit cînd totul se afla la locul său, la odihnă. Dimpotrivă. Ceva trist, ceva melancolic punea întotdeauna stăpînire pe mine cînd la sfîrșitul după-amiezei, David
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Țara Sfântă, când la oaspetele care sforăia și acum pe lavița din tindă, când la copilăria ei pierdută În negura uitării... La babulea Tatiana, la tatăl ei, Nicanor, și la mama sa, Fevronia, ale căror chipuri Îi răsăreau tot mai cețos În minte, dar de care erau legate atâtea și atâtea amintiri... Nicanor fusese un bărbat Înalt, cu o Înfățișare impunătoare, pe care i-o conferea, probabil, și barba sa de culoare arămie, cât și ochii teșiți, aduși spre tâmple, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
perceapă la modul hiperbolic. „Dacă a consumat Royal, medită el, Înseamnă că mă vede ca pe un uriaș... Pentru el eu sunt balena...“ Mestecând salamul și tot mușcând din murături, Ippolit simțea cum aburii alcoolului se ridică de pe creierul lui cețos și cum mintea-i devine din clipă-n clipă mai lucidă. Între timp, creatura ce trona În mijlocul Încăperii scăzu de la dimensiunea unui cal la dimensiunea unui cangur, apoi a unui cîine. Dorind să se convingă că supozițiile sale sunt juste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-UL LUI. SCUTUL SE ÎNTREZĂREA ÎN ASCUNZIȘURILE PALATULUI ÎNTUNECAT, O FORMĂ DREPTUNGHIULARĂ CU O STRĂLUCIRE BLÎNDĂ. CEI DOI HEDROCK NU ÎNCERCARĂ NICI UN FEL DE TRUC, NU RECURSERĂ LA PARADOXURI. EUL SĂU "ANTERIOR" PĂȘISE PRIN SCUT ȘI DEVENISE ÎNCĂ O FORMĂ CEȚOASĂ DIN SALA PALATULUI. HEDROCK STROPI SCUTUL COMBUSTIBIL CU UN PRAF EXPLOZIV LIPICIOS ȘI-I DĂDU FOC. AȘTEPTĂ PÎNĂ CE ARSE ȘI APOI TRIMISE MICUȚA NAVĂ PRIN ORAȘ CĂTRE UNUL DIN NUMEROASELE SALE APARTAMENTE SECRETE. CURÎND PUSE SENSORIALELE SĂ MENȚINĂ NAVA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
din stofă sar deștept, Smulg fierul scurt, îl duc la piept. La țărmul apelor de gală Strig hidra mea, chilocefală: - Întemnițate William, Cast hidrofil, te așteptam Să treci, maree, din oglindă În luna frunții, să te-aprindă; Student stufos, Bostonian, Cețoase Wilson William, Îți jur, ar face-o bună mină Spini șase-n pielea ta marină! (De șase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]